„RÂUL APEI VIEŢII”
Ezech. 47:1-12
„Cine vrea să ia apa vieţii fără plată.” Apoc. 22:17.
R 4882b W. T. 15 septembrie 1911 (pag. 362-363)
În acest studiu găsim de asemenea că Domnul prin Ezechiel ne dă o ilustraţie a Veacului Mesianic, foarte asemănătoare cu cea dată în cartea Apocalipsei, cu şapte sute de ani mai târziu.
Ilustraţia lui Ezechiel arată Ierusalimul şi Templul lui Dumnezeu ca punctul de pornire al Râului de Apă a Vieţii; aşa este şi în relatarea Apocalipsei. Ezechiel arată râul adâncindu-se şi lărgindu-se, dintr-un râuleţ într-un râu puternic. Îl înfăţişază curgând spre Marea Moartă şi ducând viaţă oriunde merge.
În ilustraţia sa, Marea Moartă este regenerată, recuperată din starea ei de moarte, şi plină de peşte. Niciun astfel de râu n-a izvorât încă din Ierusalim, nici nu ne putem imagina cum râul ar fi putut porni din vârful muntelui şi să ajungă la aşa mari proporţii pe distanţa aceea mică.
Această descriere, care ilustrează un mare adevăr spiritual, este în deplin acord cu imaginea din Apocalipsa. Ea reprezintă frumos, plin de forţă, binecuvântările împrospătării şi restabilirii care vor izvorî din Noul Ierusalim, Împărăţia lui Mesia, când ea va fi stabilită printre oameni. Treptat influenţele puternice ale domniei lui Mesia vor oferi binecuvântări întregii omeniri, chiar şi clasei afundate, adâncite în ignoranţă şi superstiţie şi degradare, în mod potrivit reprezentată prin Marea Moartă.
Apocalipsa ilustrează acest râu curgând de sub Tron, Noul Ierusalim, limpede precum cristalul, şi având pomi ai vieţii pe ambele maluri, buni pentru mâncat. Ezechiel are aceeaşi imagine în minte; el vorbeşte despre aceiaşi pomi, ale căror frunze nu se vor ofili şi al căror rod nu va cădea, ci care vor produce roade bune în fiecare lună, deoarece apa care îi împrospătează vine din Sanctuar. „Roadele lor vor fi ca hrană şi frunzele lor ca doctorie.” În mod asemănător, în Apocalipsa ni se spune că, „frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor”; şi roadele pentru întreţinerea vieţii veşnice, iar Apa în sine va fi pentru împrospătarea lor. Apoi ni se spune: „Duhul şi mireasa” vor face invitaţia — o invitaţie în toată lumea; „cine vrea” atunci poate veni şi cine aude invitaţia poate spune altora: „Vino! … cine vrea să ia apa vieţii fără plată!”
NU ESTE acum NICIUN „RÂU DE
APĂ A VIEŢII”
Suntem siguri în aplicarea noastră a acestor imagini simbolice, că ele aparţin viitorului şi nu acestui timp. Unde este acum Apa vieţii din Apocalipsa? Unde avem ceva corespunzător pomilor susţinători de viaţă şi frunzelor vindecătoare? Dimpotrivă, avem cuvântul Domnului în privinţa aceasta, că „Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44). Cu alte cuvinte, este o măsură de selectare sau alegere în privinţa clasei invitate să constituie „mireasa, soţia Mielului”. „Nimeni nu îşi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat.”
Dar odată cu sfârşitul acestui Veac va veni sfârşitul procesului de alegere; atunci Mesajul divin va fi Harul liber, o ofertă şi o ocazie pentru fiecare creatură din rasa lui Adam. Toţi ochii orbilor vor fi deschişi, ca toţi să poată vedea; toate urechile surzilor vor fi destupate, ca toţi să poată auzi; şi cunoştinţa slavei lui Dumnezeu va umple întregul pământ; nimeni nu va trebui să spună aproapelui său, „Cunoaşte pe Domnul! Căci toţi Îl vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare”. Ier. 31:34.
NU ESTE NICIO MIREASĂ
CA SĂ SPUNĂ „VINO”
Ilustraţia din Apocalipsa ne spune că Mireasa lui Cristos, ca şi Spiritul sfânt, vor face invitaţia fiecărei creaturi să vină şi să se împărtăşească din Apa Vieţii fără plată. Dar cum ar putea Mireasa să facă invitaţia înainte ca ea să existe? Că nu există nicio Mireasă în prezent este evident. Acum este timpul chemării clasei Miresei. Acum este timpul pentru cei invitaţi să-şi „întărească chemarea şi alegerea”; dar nu va exista nicio Mireasă până în Veacul următor. Numele „Mireasă” implică o căsătorie; Biserica este deja logodită cu Cristos, dar căsătoria este promisă să aibă loc la a doua venire a Sa. Atunci va fi o Mireasă, şi, la scurt timp după aceea, Mireasa în asociere cu Domnul ei va fi în puterea Împărăţiei, în Noul Ierusalim — cel ceresc. Din acea cetate, din acel nou loc al imperiului pământului, va ieşi Mesajul lui Dumnezeu, treptat adâncindu-se şi lărgindu-se până când fiecare membru al rasei va fi avut o ocazie să se împărtăşească de binecuvântările vieţii veşnice.
Gândindu-ne la aceste favoruri glorioase care vor ajunge la omenire, să ne amintim că toate vor fi pământeşti — o restabilire la ceea ce a fost pierdut. Splendoarea pământească şi perfecţiunea umană sunt prevederea lui Dumnezeu pentru cei doritori şi ascultători din omenire în general. Invitaţia de a deveni membri ai Miresei lui Cristos este una limitată, având un timp limitat; şi dacă înţelegerea noastră a Scripturilor este corectă, sfârşitul acestei ocazii speciale este aproape — timpul schimbării la starea de glorie este la uşi — timpul pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului este aproape.
În vederea acestor viitoare binecuvântări prezise de profet şi de Domnul Însuşi, ne putem uni cu poetul cântând:
„Bucuraţi-vă! bucuraţi-vă! timpul promis se apropie!
Bucuraţi-vă! bucuraţi-vă! Pustia va-nflori!
Şi copiii Sionului curând vor cânta,
«Toată pustietatea înfloreşte deja!»
Bucuraţi-vă! bucuraţi-vă! timpul promis se apropie!
Bucuraţi-vă! bucuraţi-vă! Pustia va-nflori!
Steagul Evangheliei, larg se va desfăşura,
Şi peste lume în truimf va flutura,
Şi fiecare fiinţă, liber ori rob,
Va saluta Jubileul glorios!”