Vol. 16, Septembrie-Octombrie 2009, Nr. 6

RÂVNA SPIRITULUI NECESARĂ PENTRU ÎNVINGERE

”În activitate, nu fiţi leneşi; în duh, fiţi fierbinţi, slujind Domnului.” Romani 12:11.

R 5334 W. T. 15 octombrie 1913 (pag. 314-315)

Acest text ar putea foarte potrivit să fie spus astfel: ”Servind Domnului, nu fiţi leneşi în afaceri, ci fierbinţi în spirit”. Primul gând, gândul central, este că Domnul trebuie servit şi datorită acestui fapt noi trebuie să avem grijă să aflăm ce fel de serviciu este acceptabil.

Întrebăm mai întâi: De ce ar avea nevoie marele Creator al tuturor lucrurilor, Susţinătorul tuturor lucrurilor, de serviciul nostru? şi Biblia ne răspunde că Dumnezeu nu are nevoie de nici un fel de serviciu, că El este cu totul competent să-şi îndeplinească Planul, dar că Lui îi face plăcere să aibă cooperarea, simpatia, servitorilor Lui — nu numai din familia umană, ci şi din familia spirituală — că Dumnezeu nu-şi expune puterea, ci tuturor creaturilor Sale inteligente li se permite să devină mai mult sau mai puţin participanţi la singurul Plan al cărui centru este El.

Acest lucru este în special adevărat în legătură cu Pământul. Dumnezeu a permis Adversarului să răstoarne lucrurile şi a permis păcatului să-şi aibă cursul, pentru a ilustra anumite principii mari care operează în univers, potrivit anumitor legi. Oricine încalcă principiile dreptăţii va avea proporţional o experienţă nesatisfăcătoare, deoarece păcatul este contaminant şi contagios. şi astfel, ceea ce ar putea părea ca o incapacitate a lui Dumnezeu de a controla păcatul şi influenţele lui rele, va fi văzut în cele din urmă dintr-un punct de vedere diferit — ilustrând Dreptatea, înţelepciunea, Puterea şi Iubirea Sa.

După cum o firmă mare de afaceri ar putea spune: Acum nu mai avem nevoie de nici un capital, ci vom menţine balanţa celui iniţial şi vom permite ca o parte să meargă la angajaţi, aşa încât fiecare să poată fi asociat în afacere — să aibă interes în afacere, tot aşa Dumnezeu foloseşte capital, având dealtfel din belşug. De aceea Dumnezeu a aranjat Planul exact aşa cum este.

În Planul lui Dumnezeu, Logosului I s-a oferit întâi ocazia să fie Mântuitorul omului şi de a aduce tot ce este pământesc la starea perfecţiunii depline. Dumnezeu a aranjat astfel lucrurile încât să se ceară o moarte pentru a răscumpăra omenirea. Dumnezeu ar fi putut să impună altă pedeapsă. Ar fi putut pune o pedeapsă de zece ani de dizgraţie, sau câte altele, pentru primul act de neascultare. Dar nu a făcut-o. El a pus pedeapsa cu moartea. şi apoi a făcut propunerea marelui Logos că dacă va îndeplini Planul Său de a fi un Preţ de Răscumpărare pentru Adam şi pentru rasa lui, care îl va costa viaţa, I se vor acorda onoruri şi mai mari.

Astfel Logosul a părăsit gloria pe care o avea cu Tatăl şi S-a umilit ca să devină om şi să moară, chiar moarte de cruce. ŞDe aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus.” În acest mod Domnului nostru Isus I-a fost permis să fie colaborator cu Dumnezeu. I s-a cerut să fie credincios, zelos în spirit, fierbinte în spirit. şi citim despre El: ”Râvna casei Tale m-a mistuit”. El trebuia să fie sacrificator de sine, nu egoist.

Ilustraţiile acestor lucruri au fost date demult — înainte de a veni El în lume. După cum Moise a ridicat şarpele în pustie, tot aşa Fiul Omului trebuia să fie ridicat etc. S-a cerut multă râvnă a spiritului pentru ca Domnul să treacă prin toate experienţele amare ale existenţei pământeşti. El a avut nevoie de o mare măsură de credinţă în Tatăl şi o mare măsură de devotare Tatălui. şi faptul că a învins dificultăţile arată că El a avut acea credinţă şi râvnă.

Cine va putea sta în picioare?

Dar Planul Tatălui nostru ceresc este mai cuprinzător de atât. El a plănuit ca Isus să aibă asociaţi. şi astfel apostolul declară că Dumnezeu, care L-a cunoscut dinainte pe Domnul Isus ca marele Păstor al oilor, ne-a cunoscut şi pe noi mai dinainte prin El — cu El. şi dacă noi avem parte de suferinţele Lui în acest timp, vom avea parte cu El şi de gloriile care urmează. Acest fapt a fost plănuit în Planul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.

Acest aspect al Planului a început să opereze la Cincizecime. Cei care deja credeau în Dumnezeu ca Mântuitor, şi care îşi oferiseră inimile Domnului, nu puteau fi acceptaţi până când Isus S-a înălţat la cer şi a aplicat meritul Său pentru ei — pentru toţi aceştia. Spiritul sfânt a fost dat la Cincizecime. Imediat ei au fost privilegiaţi să înceapă un serviciu pentru Domnul — un serviciu care a fost necesar în aranjamentul lui Dumnezeu. El ar fi putut face fără acest serviciu, dar n-a făcut-o — a aranjat să aibă tocmai acest serviciu. El a avut ca scop să fie dată lumii o mărturie, să adune un popor pentru numele Său, şi cei care vor da mărturia să-şi arate credincioşia în încercările şi probele care vor veni peste ei.

Tatăl caută pe aceia care să-L servească în spirit şi în Adevăr. De aceea El permite ca această cale să fie făcută îngustă prin împotrivirea Adversarului, a cărnii şi a lumii, aşa încât nici unul care nu este fierbinte în spirit să nu reziste la probe. Alţii nu vor intra în această lucrare, sau vor cădea pe cale. Aceştia vor spune că este prea greu. Dacă sunteţi servitorii lui Dumnezeu, se vor spune tot felul de lucruri rele împotriva voastră. Vor spune că suneţi făţarnici etc. Dumnezeu nu-l face pe Adversar să facă aceasta, dar îi permite, nu pentru că este limitat în Putere şi nu poate face să înceteze aceasta, ci pentru că încearcă pe toţi cei care vor să fie urmaşi ai lui Isus. şi El nu-i doreşte pe alţii în acea companie Aleasă decât pe acei care sunt fierbinţi în spirit. De aceea există astfel de servicii şi probe.

Cauza împotrivirii

Marea afacere în viaţa celor care vor să onoreze şi să servească pe Domnul este să-i servească pe fraţi şi Adevărul. Aceşti soldaţi ai crucii trebuie să susţină tot ce reprezintă Adevărul — tot ce este drept, corect, adevărat. Ei vor aproba aceste lucruri şi le vor dezaproba pe celelalte. Aceasta produce împotrivirea cărnii, a lumii şi a Adversarului.

Astfel deci, creştinii au devenit morţi faţă de lume şi vii faţă de Dumnezeu. Fiind astfel primiţi şi socotiţi ca membri ai lui Cristos, fiecare dintre aceştia are ca afacere specială serviciul Domnului, al fraţilor şi al Adevărului. şi potrivit capacităţilor şi ocaziilor sale, trebuie să se angajeze în această afacere. şi aceasta trebuie să fie mintea sau dispoziţia sa — de a servi Domnului. şi el trebuie să fie fierbinte în spirit, nu indiferent, nici căldicel. După cum Domnul Isus a fost fierbinte în spirit, aşa trebuie să fim şi noi. Râvna spiritului Său pentru Dumnezeu şi pentru aranjamentele Sale I-au consumat viaţa. Tot aşa trebuie să fie cu toţi cei care îl servesc pe Dumnezeu — cei care merg în urmele Învăţătorului. Aceasta trebuie să fie afacerea principală în viaţă pentru poporul lui Dumnezeu.

Cum să răscumpărăm timpul

Este necesar să ne angajăm într-un anume fel de ocupaţie pentru a ne asigura mijloacele de trai. Dumnezeu a aranjat astfel pentru a ne dovedi credincioşia. Mai mult, deoarece alţi oameni sunt angajaţi în aceleaşi ocupaţii, trudind pentru confortul vieţii, noi suntem obligaţi să concurăm cu ei într-o oarecare măsură. Dar deoarece vedem că avem o afacere mai nobilă, vom căuta ca toate aceste lucruri lumeşti din viaţă să fie oprite, pe cât posibil, pentru a putea avea mai mult timp pentru serviciul Domnului. Vechea ambiţie de a câştiga lucruri pământeşti ne-ar conduce să strângem comori pe Pământ. Dar speranţa pusă înaintea noastră în Evanghelie ne conduce să strângem mai degrabă comori în cer, ”unde molia nu le strică” etc.

Astfel această clasă se mulţumeşte cu cât este posibil de puţin lux în viaţă, pentru a putea să-şi dea timpul şi puterea în serviciul Său. şi cu cât fac mai mult aceasta, cu atât mai mult devin asemănări ale dragului Fiu al lui Dumnezeu. Astfel, dacă cineva este angajat în meseria de tâmplar — aceeaşi în care a fost angajat Domnul nostru când a fost tânăr — el va spune: Cum aş putea să-mi restrâng afacerile vieţii astfel încât să pot da mai mult din timpul meu Domnului şi mai puţin lucrurilor pământeşti? şi astfel va fi străduinţa sa de a-şi stinge dorinţa după lux pământesc. Tot mai mult el va socoti afacerile acestei vieţi ca pierdere şi gunoi în comparaţie cu gloria vieţii de dincolo.

Prin urmare, în măsura în care absorbim Adevărul, în aceeaşi măsură vom avea dorinţa să fim fierbinţi în spirit — în aceeaşi măsură ne vom strădui să sacrificăm, să rezervăm, să devotăm Domnului acest timp, talent şi energie. Nu gândim că Domnul ar vrea să fim prea mofturoşi în ceea ce priveşte lucrurile pământeşti şi să pierdem timp valoros. De exemplu, am putea spune: Voi păstra această casă ca pentru Domnul. şi am putea da prea mult din timpul şi atenţia noastră diferitelor chestiuni legate de casă. Dar Domnul ne invită să alegem partea mai bună şi să nu acordăm prea mult timp şi prea multă atenţie pentru a procura şi a ne îngriji de ornamente şi podoabe. Oricine ar acorda prea mult timp lucrului în casă sau altor afaceri pământeşti ar arăta că nu ar aprecia privilegiul serviciului Domnului.

Când privim în jurul nostru, găsim că toţi oamenii au nevoie de atâta şi Casa Credinţei are nevoie de atâta. ”De ce au ei nevoie?” Ei au nevoie de Adevăr. ”Oare trebuie să meargă acum Adevărul la lume?” Da, la toţi cei care au urechi de auzit. Este o satisfacţie şi o binecuvântare să avem mintea susţinută cum se cuvine. Am prefera să fim fără tot luxul vieţii şi să avem Adevărul. Am prefera să suferim pierderea a tot ce avem decât să suferim pierderea fiinţei noastre.

Dacă ne-ar fi luat tot ce avem în viaţă şi am rămâne fără nici un ban în lume, am fi totuşi bogaţi faţă de Dumnezeu dacă am avea Adevărul. şi astfel toţi suntem lipsiţi în ceea ce priveşte această înţelegere, această cunoştinţă. Când ne dăm seama de aceasta, cum am putea fi indiferenţi în privinţa vestirii virtuţilor Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Astfel deci, Dumnezeu aşa a aranjat această chestiune încât toţi cei care cred şi devin copii ai lui Dumnezeu să poată avea o parte cu El în această mare lucrare. şi deoarece noi cunoaştem aceste lucruri, ele devin o probă a loialităţii şi iubirii noastre. şi în măsura în care Domnul vede sau nu vede acest caracter în noi va stabili dacă vom fi sau nu vom fi asociaţi în onorabila lucrare de cealaltă parte de văl.