RESPONSABILITATEA NOASTRĂ PRIVIND ADEVĂRUL PREZENT

„Cuvântul Domnului … în inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut.” Ieremia 20:9

R 5489 W. T. 1 iulie 1914 (pag. 197-198)

Profetul Ieremia foloseşte aici o comparaţie plină de forţă. El avea un zel arzător în inima sa, un simţ mistuitor al importanţei mesajului dat lui ca să-l transmită. Declaraţia sa anterioară a Cuvântului lui Dumnezeu în privinţa Israelului fusese atât de dispreţuită şi respinsă încât el se descurajase. El a declarat: „Cuvântul Domnului îmi aduce ruşine şi batjocură toată ziua. Şi am zis: Nu voi mai aminti de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!, dar în inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut!” Mesajul Lui trebuia spus. Domnul îl instruise să-i spună Israelului că ei se aflau pe punctul de a fi daţi în mâinile duşmanilor.

Acest Cuvânt al Domnului către profetul Ieremia a fost dat înainte de robia de şaptezeci de ani a evreilor. Existau printre ei profeţi mincinoşi care au declarat că împăratul lui Iuda va câştiga o victorie asupra duşmanilor. Poporul era bucuros să audă această asigurare; şi ei l-au dispreţuit pe adevăratul profet al Domnului, care le-a dat adevăratul Mesaj de la Dumnezeu. Ieremia le-a spus că ei nu-şi respectaseră Legământul cu Domnul; că eşuaseră în responsabilităţile lor faţă de Iehova, al cărui popor pretindeau a fi şi pe care au promis că Îl vor sluji cu credincioşie; că nici chiar atunci nu era prea târziu pentru ca ei să fie eliberaţi, dacă se vor căi; dar că naţiunea în mod sigur va fi predată vrăjmaşilor şi dusă în captivitate.

Încercarea crucială a lui Ieremia

Ieremia ştia că profeţii mincinoşi îl vor încuraja pe împărat, şi că el îşi va atrage mânia împăratului asupra capului prin repetarea mesajului pe care Iehova îl împuternicise să-l dea. El s-a dat înapoi de la ruşinea, ocara şi persecuţia care ştia din experienţă că vor rezulta dacă era loial Domnului. Dar a învins ispita de a-şi păstra pacea. El va vorbi aşa cum i-a poruncit Dumnezeu, orice s-ar întâmpla. Va spune lui Israel din nou cuvintele care îi fuseseră date. Le va mai da un avertisment.

Dacă Ieremia ar fi lăsat temerile să-l învingă şi ar fi reţinut mesajul, fără îndoială că ar fi fost lăsat ((911)) la o parte ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu şi altul ar fi fost însărcinat să dea mesajul. Focul din inima profetului ar fi devenit mai slab şi în cele din urmă s-ar fi stins. Dacă focul este ferit de aer pentru un anumit timp, în cele din urmă se stinge. Aceasta este la fel de adevărat în domeniul forţelor morale şi spirituale ca şi în natura fizică. De aceea apostolul Pavel a îndemnat: „Nu stingeţi Duhul”. Am putea lăsa ca Spiritul sfânt al lui Dumnezeu să moară în inimile noastre prin neîmplinirea datoriei noastre, prin neţinerea cu credincioşie a legământului. Lumina din noi, focul sfânt, ar arde mocnit un timp şi în final s-ar stinge. Profetul Ieremia nu putea să reţină ceea ce Dumnezeu îi poruncise să spună; el nu putea stinge focul din sufletul său fără a-şi pierde relaţia cu Iehova.

Mesajul lui Dumnezeu dat nouă astăzi

Aşa este şi cu noi astăzi. Dumnezeu ne-a lăsat să pătrundem în taina sfaturilor Sale. El ne-a acordat o iluminare spirituală minunată. El ne-a dat un Mesaj de cea mai mare importanţă ca să-l dăm poporului Său mărturisit. Noi am fost informaţi de către Domnul că o mare schimbare este iminentă — că arenda puterii Neamurilor este pe punctul de a expira. Suntem informaţi că sistemele religioase actuale ale creştinătăţii trebuie să cadă, că stăpânirea ordinii actuale este pe punctul de a se sfârşi, şi că domnia este pe punctul de a fi dată „celui care are dreptul” să domnească. Împărăţiile acestei lumi sunt pe punctul de a ajunge împărăţia „Domnului nostru şi a Hristosului Său şi El va împărăţi în vecii vecilor”.

Acest Mesaj nu trebuie declarat într-un mod aspru. Dar totuşi trebuie spus. Marele Împărat pe care L-a numit Dumnezeu este pe punctul de a intra. În timpul lui Ieremia mesajul era că Împărăţia lui Dumnezeu, împărăţia Sa tipică, era pe cale de a fi răsturnată. Contractul puterii neamurilor sub stăpânirea Prinţului acestei lumi era pe punctul de a fi inaugurat. Această ordine de lucruri urma să fie permisă să continue un timp stabilit. Acel timp este acum aproape de sfârşit. Fiul Împăratului va primi curând mult promisa moştenire (Psalmul 2:7-9). Suntem bucuroşi că Mesajul nostru nu este acum răsturnarea Împărăţiei lui Dumnezeu, ci chiar opusul acestui fapt — răsturnarea împărăţiei întunericului şi stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Deci trebuie să vestim acest Mesaj glorios. Trebuie să-l spunem prin acţiunile noastre, prin cuvintele noastre, prin literatură tipărită, prin prezentări vizuale ilustrate şi în orice mod ne va da Domnul ocazie. Dacă de frica persecuţiei, de a ne pierde prestigiul în ochii oamenilor, din iubirea tihnei, sau pentru orice alt motiv nu vom răspândi Mesajul lui Dumnezeu, acesta va fi luat de la noi şi va fi dat unuia care este vrednic. Dumnezeu îi caută pe acei care sunt viteji pentru El, pentru dreptate, pentru adevăr. Dacă ne dovedim slabi nu suntem potriviţi pentru Împărăţie.

Ne îndeplinim noi însărcinarea?

Arde în noi acest minunat Mesaj, acest Mesaj asemenea căruia n-a mai fost dat să fie vestit niciodată înainte oamenilor sau îngerilor? Îl vestim noi, pentru ca inspiraţia lui să facă şi alte inimi să se aprindă? Putem cânta cu poetul:

„Îmi place să spun Istoria,
Care pentru mine a făcut atât de mult!
Şi chiar acesta e motivul
Pentru care ţi-o spun şi ţie acum”?

Dacă ne abţinem de a vesti Veştile Bune, rezultatul va fi că focul Spiritului sfânt al lui Dumnezeu se va stinge în noi. Şi dacă lumina care este în noi devine întuneric, cât de mare va fi acel întuneric! Posesiunea Adevărului — Mesajul lui Dumnezeu — aduce cu ea mare responsabilitate. Ne vom dovedi credincioşi lui? Vom arăta Dumnezeului nostru profunda noastră apreciere a bunătăţii Sale iubitoare în aceea că ne-a acordat cunoştinţa minunatului Său Mesaj de mântuire, Planul Său glorios, cu timpurile şi perioadele lui?

Există o deosebire între modul de operare a Spiritului Domnului în copiii Săi acum şi în zilele profetului Ieremia şi ale altor profeţi sfinţi. În timpul Veacului Iudeu, Spiritul sfânt a acţionat asupra servitorilor şi purtătorilor de cuvânt ai lui Dumnezeu într-un mod mecanic. Acum poporul Domnului are atât Mesajul Său în Cuvântul scris al Său, cât şi conceperea Spiritului, care ne dă o înţelegere spirituală imposibilă poporului Său din veacurile trecute. Tainele lui Dumnezeu sunt acum dezvăluite copiilor Săi credincioşi, veghetorilor; şi nouă ne este dată o înţelegere clară a „lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu”, unele aspecte care n-au fost revelate niciodată până în timpul prezent, nici chiar celor mai credincioşi dintre sfinţii Domnului. 1 Tesaloniceni 5:1-6.

„Ziua este aproape!”

Apostolul Pavel ne spune de asemenea că lucrurile care au fost scrise de slujitorii Domnului în dispensaţiile trecute au fost scrise pentru sfătuirea, instruirea şi mângâierea noastră, „peste care au venit sfârşiturile veacurilor” (1 Corinteni 10:11). Privind toate aceste lucruri, preaiubiţilor, „Ce fel de oameni ar trebui să fim noi printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?” Cu câtă seriozitate, cu câtă grijă silitoare ar trebui să dăm atenţie Cuvântului spus nouă! Să fim credincioşi în vestirea Mesajului Domnului nostru, acum la timp potrivit. Să vestim cuvintele pe care El le-a pus în gura noastră, fie că alţii ascultă fie că nu — fie că credincioşia noastră ne aduce favoarea sau lipsa favorii lumii şi a Israelului spiritual nominal. Dar să vorbim Cuvântul Său în blândeţe şi ((912)) iubire, lăsând rezultatele pe seama marelui nostru Secerător Principal. „Ziua este aproape”!

„El vine la ai Săi — gloriosul nostru Împărat!
Poate limba sau pana omenească această glorie
să descrie?
Laudele noastre bucuroase pe Pământ şi
în cer să răsune!
O, sfinţi ai Domnului, spuneţi minunata Istorie!
„El vine acum să domnească. Ce bogăţie de bucurie.
Pentru lumea întreagă! Numele Tău fără pereche
mărturisind,
O, Fiul lui Dumnezeu, noi gloria Ta vestim
Peste pământ şi peste mări — promisa Ta Domnie
a Binecuvântării!”