Sărbătorirea Cinei De Amintire În 10 Aprilie – VDM 15.1

SĂRBĂTORIREA CINEI DE AMINTIRE ÎN 10 APRILIE

R 5420 W. T. 15 martie 1914 (pag. 83-84)

Vom sărbători cina de amintire vineri seara, în 10 aprilie. Avem încredere că toţi cei care sunt poporul consacrat al Domnului de pretutindeni se vor folosi de privilegiul lor de a sărbători moartea Răscumpărătorului nostru pentru păcatele noastre şi — aşa cum arată apostolul — participarea noastră împreună cu Răscumpărătorul în suferinţele şi moartea Sa faţă de condiţiile umane. Aşa cum Domnul nostru şi apostolii s-au întâlnit şi au simbolizat moartea Sa înaintea evenimentului, tot aşa este potrivit pentru noi să ne întâlnim la aniversare ca să sărbătorim jertfa Sa.

Făcând aceasta anual, în armonie cu scopul evident al Domnului de a stabili această Cină de Amintire în locul Paştilor evreieşti, face ocazia foarte impresionantă, cu mult mai impresionantă decât o sărbătorire care ignoră aspectul aniversar şi se face ocazional — lunar, săptămânal, trimestrial etc. Să nu-i învinuim pe alţii care fac diferit; dar, după cum avem ocazia, să-i informăm despre motivele noastre pentru care respectăm acest mare eveniment la aniversarea lui.

De câte ori facem aceasta (anual) vestim moartea Domnului până vine El. Deşi credem ((1032)) că Domnul este prezent de mai mulţi ani — în timpul Secerişului — aceasta nu ne împiedică de a continua binecuvântata Amintire a morţii Sale. Gândul nostru este că Domnul a vrut să spună că noi trebuie să continuăm să sărbătorim moartea Sa până când, la a Doua Sa Venire, toată lucrarea de Seceriş a Veacului se va fi terminat şi tot Corpul lui Cristos, Biserica, va fi primit în slavă. Atunci, aşa cum a declarat El, vom bea din Paharul Nou cu El.

În timp ce noi bem acum din Paharul Lui de suferinţă, ruşine, înjosire, ocară, râs şi împotrivire din partea lumii, Paharul Lui cel nou va fi un Pahar de bucurie, binecuvântare, slavă onoare, nemurire — natura divină. Tatăl, care a turnat pentru Domnul nostru Paharul de suferinţă, a turnat deja pentru El Paharul de binecuvântare şi glorie. După cum noi suntem privilegiaţi să ne împărtăşim cu El din acest Pahar al suferinţei, tot aşa, la „schimbarea” învierii vom fi privilegiaţi să ne împărtăşim cu El din Paharul slavei şi binecuvântării. Da, Paharul nostru este amestecat acum, dulce- amar; căci prin credinţă ne bucurăm deja de multe lucruri pe care El le are în păstrare pentru cei care-L iubesc.

În aranjamentul Domnului, Luna simbolizează perspectivele evreieşti, în timp ce Soarele simbolizează perspectivele Veacului Evanghelic. Dispensaţia Legii a fost o umbră sau o reflexie a lucrurilor viitoare, după cum Luna reflectă razele Soarelui. Suntem aproape de răsăritul Soarelui Dreptăţii cu vindecare în razele sale pentru a inunda lumea cu lumina cunoştinţei lui Dumnezeu. Văzând aceasta, ne ridicăm capetele şi ne bucurăm, aşa cum ne-a îndrumat Învăţătorul. Deoarece toţi membrii învingători ai Bisericii sunt incluşi în acel Soare al Dreptăţii, potrivit pildei Domnului nostru (Mat. 13:43), rezultă că Biserica Aleasă trebuie să fie toată adunată şi glorificarea ei trebuie să fie completată, înainte ca lumina deplină a gloriei Milenare să strălucească peste lume.

Luând parte la Cina de Amintire, putem privi cu ochiul credinţei spre răsăritul Soarelui Dreptăţii, în contrast cu condiţiile care existau când s-a ţinut prima Cină de Amintire. Atunci Luna (Legământul Legii) a fost plină; şi imediat după respingerea lui Isus şi răstignirea Sa, organizarea statală evreiască a început să intre în declin. Este vrednic de remarcat că exact în ziua în care Isus a fost răstignit, Luna a fost plină şi imediat a început să descrească. Tot aşa în acest an, luna va fi plină în 11 aprilie şi apoi va începe să descrească. De aceea, data de 11 corespunde zilei în care a fost răstignit Domnul nostru; şi seara de 10 aprilie corespunde cu prima Cină de Amintire.

A mânca şi a bea în chip nevrednic

După cum dintr-o apreciere inteligentă a ceea ce simbolizează Cina de Amintire vine o mare binecuvântare şi o bucurie proporţională cu credinţa şi ascultarea participantului, tot aşa, de o împărtăşire din Cină în chip nevrednic, nepotrivit, se leagă o condamnare. Nimeni nu trebuie să se împărtăşească decât aceia care au venit în relaţie cu Domnul printr-o consacrare a inimii lor — a tot ce au — Lui şi slujirii Sale.

Nimeni nu poate intra în această stare de consacrare decât dacă s-a recunoscut ca păcătos şi L-a recunoscut pe Mântuitorul ca Răscumpărătorul lui din păcat, al cărui merit este suficient ca să compenseze pentru deficienţele tuturor celor care vin la Tatăl prin El. Toţi aceştia trebuie să se împărtăşească foarte bucuroşi. Amintindu-şi suferinţele Învăţătorului, ei trebuie să se bucure în acele suferinţe şi în binecuvântările pe care acestea le-au adus în inimile şi vieţile lor. Nimeni nu trebuie să bea din rodul viţei în astfel de ocazii decât aceia care şi-au însuşit meritul jertfei lui Cristos şi care îşi dau seama pe deplin că toate binecuvântările sunt prin El. Nimeni nu trebuie să bea din Pahar decât aceia care şi-au predat Domnului tot ce este al lor, pentru că aceasta semnifică Paharul — este Paharul suferinţei, Paharul morţii — o supunere deplină la voinţa lui Dumnezeu. „Voia Ta, Dumnezeule, nu a Mea, să se facă”, a fost rugăciunea Învăţătorului şi trebuie să fie sentimentul şi rugăciunea celor care se împărtăşesc din Cina de Amintire.

Participarea altora la această Cină de Amintire ar fi o farsă, ar fi greşit şi ar aduce mai multă sau mai puţină condamnare, dezaprobare din partea lui Dumnezeu şi din partea propriei lor conştiinţe — şi aceasta în măsura în care îşi dau seama de cursul lor greşit.

Dar nimeni să nu se gândească la faptul că ar trebui să stea deoparte la Cina de Amintire din cauza imperfecţiunilor cărnii. Pentru mulţi aceasta este o mare piatră de poticnire. Atât timp cât suntem în carne, este posibilă imperfecţiunea în cuvânt, gând şi faptă — ba chiar inevitabilă. Sf. Pavel spune că nu putem face lucrurile pe care le-am vrea. Fiindcă avem nevoie de harul divin ca să ne ierte greşelile zilnice, neintenţionate, fără voie, toţi cei ale căror păcate au fost iertate şi care au fost acceptaţi în părtăşie cu Cristos sunt încurajaţi să vină în rugăciune la Tronul Harului ceresc. Apostolul spune: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de Scaunul Harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit” (Evrei 4:16). Pentru nevoile noastre Dumnezeu a deschis calea şi a făcut acest aranjament pentru noi.

Prin pregătirea lui Dumnezeu în vederea iertării păcatelor noastre, de care ne-am pocăit şi pentru care am cerut iertare în numele lui Isus, putem să ne considerăm ca nemaifiind păcătoşi sub condamnare, ci îmbrăcaţi cu haina dreptăţii lui Cristos. Acesta este gândul din expresia sf. Pavel, care se aplică în fiecare zi: „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o ((1033)) jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă”. Romani 12:1.

Toţi creştinii ar trebui să-şi ţină socotelile rezolvate cu Domnul. Dacă greşesc, să nu piardă timp în a-şi pune în ordine socotelile, în a obţine iertare prin meritul jertfei Mântuitorului. Astfel de socoteli cu Domnul să fie rezolvate cu promptitudine, atunci când se întâmplă, sau nu mai târziu de ziua când s-au întâmplat. Nu trebuie lăsate să se adune; pentru că se vor ridica asemenea unui zid între suflet şi Tatăl ceresc. Dar oricare a fost starea în trecut, timpul Cinei, mai mult decât altele, este timpul când să ne asigurăm că nici un nor nu rămâne între Domnul şi noi, ca să ne ascundă de ochii Săi.

Astfel iertaţi, astfel curăţiţi de orice pată murdară de pe haina dreptăţii lui Cristos, să ţinem sărbătoarea — Amintirea morţii Domnului. În aceasta să recunoaştem din nou şi să ne imprimăm în minte importanţa meritului jertfei şi morţii Sale şi cum ea reprezintă harul lui Dumnezeu pentru noi, după cum în curând va reprezenta acelaşi har care se va extinde pe parcursul Împărăţiei Milenare asupra lumii întregi. Să ne amintim de asemenea dedicarea noastră, consacrarea noastră de a fi morţi împreună cu Domnul nostru, de a fi frânţi ca membri ai Trupului Său, părţi din aceeaşi Pâine, şi de a participa la băutul din Paharul Său al suferinţei, ruşinii şi morţii. „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El.” 2 Timotei 2:12.

Avem încredere că sărbătorirea Cinei de Amintire în acest an ne va produce o impresie profundă, va fi o ocazie de binecuvântare bogată pentru tot poporul consacrat al Domnului de pretutindeni. „Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit. De aceea să luăm parte la sărbătoare.” 1 Corinteni 5:7, 8.

Avem încredere că fiecare mică adunare sau grup de studenţi ai Bibliei care vor sărbători împreună Cina, vor desemna un secretar ca să scrie o carte poştală la biroul Turnului de Veghere, declarând pe scurt faptele interesante legate de sărbătoare, numărul celor prezenţi şi numărul celor care se vor împărtăşi, în măsura în care se poate estima în mod rezonabil.