Credem că orice om sincer își pune întrebări de genul acesta atunci când se gândește să urmărească "pacea şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul." Evrei 12:14.
"Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?" Luca 12:28.
Deci, cum să luptăm cu eul nostru astfel încât să ne displacă lucrurile pentru care alergam până acum și care prin natura noastră decazută le-am practica cu mare placere numai interzise de n-ar fi?
Pare imposibil, nu-i așa? Așa i se părea și lui Nicodim cand i s-a spus că trebuie să se nască din nou (Ioan 3:4-7). Uneori pare mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului decât pentru noi sa ne îndreptăm, și totuși, răspunsul este cel dat de Isus: ”Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18:27).
Ce ni se cere nouă, deci? "O încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd", credința prezentată în Evrei 11, pe care vă rugăm să-l citiți cu atenție.
Isus le-a zis: ”Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ”Mută-te de aici colo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Matei 17:20
Dupa importanța care se dă credinței în Biblie, sau citind Romani 7:14-25, cineva ar putea crede că Dumnezeu ne va schimba în mod miraculous, sau ne va mântui așa cum suntem mărturisind numai credința, și fără a fi necesar vreun un efort din partea noastră.
Credem că Dumnezeu tratează cu noi dupa principiul voinței libere. Isus ne cheamă "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" Matei 11:28, și dacă cineva vine la El, "din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura". Ioan 7:38. El ne-a "chemat din întunerec la lumina Sa minunată." 1 Petru 2:9.
Înțelegem că, cine răspunde acestei chemări se simte, într-o măsură oarecare, "trudit și împovărat" și se vede în întunerec, dorind cu sinceritate să iasă la lumina Sa minunată și să primească odihnă. Având parte de lumină, înțelegem repede că dupa omul din lăuntru am vrea să facem voia lui Dumnezeu și ca în minte am primit o lege deosebită, în dezacord cu legea care ne cârmuiește mădularele, înțelegem că ”firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi". Galateni 5:17.
"Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului". Umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, ceice sînt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu". Romani 8:1-16.
Potrivit cu Romani 12:1,2, prin credință trebuie să ajungem la o minte nouă și ne trebuie o voință nouă, ca să aplicăm în viața ceea ce mintea nouă ne arată ca fiind "voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită".
Omul cu mintea nouă recunoaște că legile și orânduirile lui Dumnezeu sunt "drepte și adevărate", care ne poruncește "s-o rupem cu păgânătatea", să umblăm "cârmuiți de Duhul", să "nu iubim lumea nici lucrurile din lume", să nu ne "potrivim chipului veacului acestuia", să nu lăsăm ca păcatul să domnească în corpurile noastre muritoare, să aducem trupurile noastre ca o "jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu".
Dacă ne-am predat cu adevărat lui Dumnezeu, zicând: "vin să fac voia Ta, Dumnezeule", n-ar trebui să existe târguială între mintea nouă și fire. Nu este loc pentru un om cu mintea îndoită! Dacă mintea nu este convinsă că un lucru sau o faptă oarecare este păcat, și dacă nu "ne doare" acest păcat, atunci lupta este pierdută.
Credem că nu este greșit să aplicăm îndemnul apostolului Iacov (1:5-8) în felul următor: "Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înțelepciunea (nu poate realiza ceva), s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi îi va fi dată (va fi ajutat de Domnul). Dar să ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale."
