Vol. 22, Noiembrie-Decembrie 2014, Nr. 1 

SCRISORI INTERESANTE

R 5122 W. T. 15 octombrie 1912 (pag. 330-331)

ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE LA DISCIPLINA ADUNĂRII

Dragă frate Russell:

Unii dintre noi doresc un sfat în plus asupra a două puncte:

(1) Ce atitudine ar trebui să luăm faţă de fraţii care ţin mici adunări neautorizate sau nestabilite de Adunarea cu care sunt în legătură?

(2) Am observat recomandarea ta cu privire la adunările de experienţe şi la ajutorul lor în dezvoltarea caracterului. Ce ar trebui să facem în cazul când bătrânii se împotrivesc la aceste adunări, dar Adunarea doreşte să le aibă?

RĂSPUNSUL EDITORULUI

Gândim că este mai degrabă neînţelept ca un frate care pretinde a fi membru al unei adunări să ignore total acea adunare în problema ţinerii adunărilor. Pentru el, a iniţia adunări, a le anunţa, a le ţine în timpul orelor obişnuite de întâlnire a adunării etc., ar părea să fie de natura ignorării adunării; şi a ţine adunări la aceeaşi oră ar putea fi considerată ca împotrivire. Totuşi, chiar dacă toate acestea au fost făcute, n-ar constitui o cauză de ofensă sau de excomunicare. Adunarea ar trebui să se bucure şTIIND Că EVANGHELIA ÎMPăRăţIEI ESTE PREDICATă, CHIAR DACă AR FI PREDICATă într-un mod de ceartă sau gâlceavă, după cum sugerează sf. Pavel (Fil. 1:15-18). O adunare n-ar avea mai mult drept de a gândi sau vorbi rău despre un astfel de frate şi despre efortul lui, decât de a gândi sau a vorbi rău despre orice slujitor creştin din orice denominaţie şi despre efortul lui.

Dacă totuşi un frate ar fi invitat să ţină un mic discurs într-un mod privat sau semi-privat în faţa câtorva, nu ca o adunare obişnuită, nici ca o adunare împotrivitoare, nici la o oră care ar veni în conflict, n-ar părea să fie nici un motiv de reproş. Dimpotrivă, cu toţii ar trebui să-i lăudăm iubirea şi zelul, şi mulţumind Domnului pentru privilegiile fratelui, să căutăm privilegii asemănătoare pentru noi.

Trebuie să ţinem minte în mod strict că Domnul nu ne-a dat niciunuia dintre noi dreptul de a supraveghea lucrarea Sa, nici de a interzice altuia să predice Evanghelia. Ucenicii din vechime au făcut aceasta cu o anumită ocazie şi Isus i-a mustrat, spunând: „Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea” (Marcu 9:38-40). Iarăşi a spus: „Căci acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). El nu a spus că aceia doi sau trei trebuie să fie autorizaţi, împuterniciţi, sau în vreun fel privilegiaţi de oameni. Prin urmare, orice cooperare există în BISERICă, Să fie numai din iubire, din înţelepciune, din aprecierea voinţei divine şi a unităţii BISERICII.

Suntem surprinşi să aflăm că există unii în opoziţie cu adunările de experienţe săptămânale pe care noi le-am recomandat atât de mult. După experienţa noastră, acest fel de adunare este de cel mai mare ajutor spiritual. În multe locuri, dacă ar fi necesar să aibă doar o singură întâlnire, adunările fără îndoială ar ţine întâlnirea pentru experienţe săptămânală, ca fiind cea mai bună şi mai de ajutor dintre toate. Recomandăm miercuri seara ca fiind cea mai potrivită ocazie pentru acest fel de adunare. Am recomandat deja ca subiectul săptămânal să fie textul de Mană din joia precedentă. Respectând această regulă, poporul Domnului din întreaga lume poate studia şi gândi mult pe aceleaşi linii, şi căutând experienţe în aceeaşi direcţie, obţin binecuvântări corespunzătoare.

Recomandăm o încercare a acestei metode pentru toate adunările de pretutindeni. Vor avea multe lucruri despre care să spună dacă odată şi-au însuşit obiceiul de a căuta providenţele Domnului în afacerile vieţii, observând experienţele şi lecţiile, şi comparându-le cu instrucţiunile Cuvântului divin. Cei care urmează acest curs sunt adesea surprinşi să observe cu cât mai valoroasă decât înainte este pentru ei fiecare zi.

Pentru mulţi, viaţa este o chestiune de rutină sau un vis. Ca Noi Creaturi, noi dorim ca fiecare zi să fie plină de experienţe creştine şi de gândire inteligentă îndreptată şi modelată de Cuvântul divin. Această condiţie binecuvântată este atinsă în mare măsură prin metoda pe care am indicat-o. Creşterea noastră în har nu depinde atât de mult de numărul capitolelor sau versetelor pe care le citim, cât de deprinderea minţii noastre, a inimii şi a voinţei noastre în legătură cu ceea ce deja ştim şi ceea ce învăţăm zilnic despre voia lui Dumnezeu.

Nu bătrânii de adunare, ci adunarea trebuie să hotărască ce adunări doreşte să ţină. Când adunarea decide, bătrânii, desigur, au totuşi privilegiul să renunţe la funcţie. Într-adevăr, ar fi desigur avantajos, atât pentru bătrân cât şi pentru adunare, ca astfel de bătrâni care doresc să stăpânească în casa Domnului să renunţe, în loc să dorească să o servească.

Totuşi, experienţa ne învaţă că în mod frecvent presupusele opoziţii sunt numai înţelegeri greşite. Noi sfătuim un nou studiu atent al STUDIILOR ÎN SCRIPTURI, VOL. VI. Într-adevăr, le reamintim dragilor prieteni cât de slabă este memoria noastră a tuturor, şi înţelepciunea, deci, a cursului care să fie urmat de către foarte mulţi — citirea tuturor celor şase volume ale STUDIILOR ÎN SCIPTURI în fiecare an — douăsprezece pagini sau mai mult în fiecare zi. Cei care urmează acest curs raportează mare binecuvântare şi dau dovadă de o mare claritate în ADEVăR.

* * *

Preaiubite frate Russell

Găseşti ataşat aici raportul săptămânii. Lucrarea înaintează glorios şi cu avânt tot mai crescut. Săptămâna a fost supraîncărcată cu felul cel mai greu de lucrare, iar binecuvântarea şi prezenţa Domnului nu părea niciodată nici pe jumătate atât de îmbelşugată. Dar necesitatea lucrului rapid şi continuu nu este deloc exagerată. Mi se pare, cu unele excepţii, că se cere o zi în cele mai multe locuri.

Sunt însă unele lucruri care ne întristează foarte tare. Este înlocuirea ADEVăRULUI preţios al Domnului şi „spiritul unei minţi sănătoase” cu propriile lor toane neînsemnate. În unele cazuri aceştia presupun de rău, făcând eforturi de a se ridica şi a părea înţelepţi. În unele cazuri, eforturile lor de a-şi menţine responsabilităţile în biserică, pentru care nu sunt potriviţi, îi fac nu numai să nesocotească ajutorul unor membri confraţi superiori lor în Corp, ci şi să-i vorbească de rău.

Faptul că acum este în curs o separare rapidă, este clar ca lumina zilei. Este atât de distinct şi extins, încât este alarmant. Desigur, se cuvine ca fiecare consacrat să fie în gardă cum n-a mai fost înainte. Ispitele de a neglija disciplina în corp şi a se complăcea în dorinţe umane sunt atât de subtile şi de puternice, încât să se dovedească distructive înainte ca ele să se realizeze.

Cu multă iubire pentru tine şi pentru toţi cei dragi de la Betel şi de pretutindeni. Al vostru cu credincioşie în serviciul Învăţătorului.

O. L. Sullivan

* * *

Dragă frate Russell

Harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Isus Cristos Domnul nostru să fie cu tine!

Suntem încântaţi să te vedem şi să te auzim din nou, atât în Glasgow cât şi în Londra. Cred că o mare binecuvântare pentru biserica din Nottingham s-a dovedit convenţia din Londra. Două treimi dintre membrii noştri au fost prezenţi, şi am primit un asemenea imbold încât suntem acum în stare să avem o adunare publică oricând.

Sunt sigur că vei fi încântat să afli că la adunarea noastră din lunea trecută am hotărât să închiriem o sală mai mare, şi chiar dacă cheltuielile vor fi mari, totuşi prietenii au decis să sacrifice mai mult decât înainte, pentru a se putea da o bună mărturie în acest loc.

Dragă frate, pentru mine este o mare bucurie că în fine a venit asemenea trezire, căci cu puţin timp în urmă eram aproape fără speranţa trezirii interesului. Ţie însă, sub îndrumarea Domnului, ţi s-a permis să faci aceasta şi este mare motiv de mulţumire.

Sugestia „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine”, care să fie spusă în fiecare dimineaţă, este împlinită de un mare număr de prieteni şi are un efect bun şi de accea ei sunt dornici să facă mai mult.

Desigur, noi n-am făcut în trecut cât am fi putut face, dar acum sperăm că se va da o bună mărturie.

Dragă frate, eşti menţionat în fiecare rugăciune a noastră, ca iubitul nostru Tată Ceresc să-ţi dea tot mai mult din Spiritul Său, aşa încât să poţi continua să ne dai „hrană la timp”; şi în ceea ce mă priveşte, simt zi de zi că mi s-a dat un mare şi important privilegiu să dau mărturie pentru Adevăr.

Desigur, obosesc mai mult în această lucrare decât în munca mea şcolară, dar aceasta este cu atât mai mult un motiv de bucurie, şi din inimă laud pe Dumnezeu pentru acest privilegiu!

Multe, multe mulţumiri, dragă frate, pentru „Poemele Zorilor” trimise de la filiala britanică. Cu cât ne gândim mai mult la atenţia ta iubitoare faţă de noi toţi, cu atât te iubim mai mult şi dorim să te urmăm, după cum tu urmezi pe Învăţătorul.

De multe ori mi s-a spus că am mare zel, dar că este pentru un om şi nu pentru Dumnezeu. Aceasta fiindcă ziceam: „Să vedem ce spune fratele Russell despre acest subiect”.

Am fi încântaţi, dragă frate, dacă ne-ai putea face iarăşi o vizită în Nottingham data viitoare când vizitezi această ţară.

De la ultima ta vizită ni s-au alăturat câţiva, şi lăudăm pe Dumnezeu pentru aceasta; doi sunt membri foarte serioşi.

Şi acum dragă frate, rugăciunea noastră este ca pacea lui Dumnezeu care întrece orice înţelegere omenească să fie şi să continue asupra ta. Iubire de la noi amândoi.

Al vostru în iubitul nostru Răscumpărător.

J. şi C. Hodson, Anglia