Vol. 18, Septembrie-Octombrie 2011, Nr. 6

SERVICIUL FRAŢILOR UN ZEL POTRIVIT

Căci râvna casei Tale m-a mistuit.” 03904″> Psa. 69:9

R 5250 W. T. 1 iunie 1913 (pag. 168)

Aceste cuvinte trebuie să li se fi părut extrem de poetice, metaforice, celor din timpul lui David. David într-adevăr a avut zel pentru Casa lui Dumnezeu — întâi pentru Cortul Întâlnirii şi apoi pentru Templu, pe care el a dorit să-l construiască, dar pe care Dumnezeu nu i-a permis s-o facă. David a avut un zel real pentru acea Casă.

Avem cheia acestei profeţii din aplicarea ei în Noul Testament la Domnul nostru. Când Isus a făcut un bici din corzi mici, El i-a scos afară pe schimbătorii de bani din Templu. Apoi ucenicii Săi şi-au amintit şi probabil au citat acest pasaj: Râvna pentru casa Ta Mă mistuie” (Ioan 2:17). Casa Domnului în acel caz a fost Templul; şi zelul Domnului nostru în curăţarea Templului de toate mărfurile ar fi considerată de unii ca foarte potrivită, iar de alţii ca foarte extremistă.

Dar un sens încă mai adânc este arătat prin declaraţia că Biserica este Casa Lui — Casa lui Dumnezeu. Apostolii, vorbind despre Biserică, spun că noi suntem Templul Duhului sfânt (1 Cor. 6:19). Iarăşi se spune că noi suntem zidiţi împreună ca pietre vii (1 Pet. 2:4, 5). Astfel vedem că adevărata Casă a lui Dumnezeu pentru care Isus a avut zel a fost Casa Fiilor. Evreii fuseseră o Casă a Servitorilor sub Moise: dar Cristos a fost Fiu peste Casa Lui — Casa fiilor — şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea neclintită şi nădejdea cu care ne lăudăm”; căci Cel care v-a chemat este credincios”. Evrei 3:5, 6; 1 Tes.5:24.

Spiritul lui Cristos, spirit de serviciu

Cu această vedere a Casei în minte, putem vedea în ce mod zelul lui Isus pentru Casa lui Dumnezeu L-a mistuit — L-a ars. Noi folosim cuvântul a arde, a mistui, în acelaşi mod în care folosim cuvântul a rugini, în cazul fierului. Şi astfel zelul este ceea ce este cald, înfocat, fierbinte. Cu această vedere a Învăţătorului şi a Casei Sale în mintea noastră — Casa de care a fost interesat — înţelegem că zelul Său, energia Sa pentru ei, L-a îndemnat, L-a condus, spre a-Şi da viaţa — pentru toţi cei care vor deveni Casa lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu. Acest zel pentru Casa Domnului, pentru poporul Domnului, i-a consumat timpul şi energia pentru a-l ajuta.

În timpul acestui Veac Evanghelic, Domnul invită Biserica să se consume cu El. Dar singurii care sunt până acum membri ai Casei lui Dumnezeu, sau fiii lui Dumnezeu, sunt cei care sunt concepuţi de Spirit sfânt, după cum ne spune clar apostolul. Dacă noi avem deci acest spirit al lui Cristos, acesta va fi spiritul de serviciu. Va fi un zel, o căldură, o energie, care ne va îndemna să servim în Biserică. Va însemna că vom fi mistuiţi cum a fost mistuit Învăţătorul — în serviciul Bisericii Sale, care este Corpul Său. Matei 20:28; 1 Ioan 3:16.

pregătirea pentru natura divină

Există fii ai lui Dumnezeu pe planul ceresc cărora nu le-a fost dată niciodată ocazia să manifeste un zel ca acesta. Nu li s-a făcut nici o ofertă de a fi asociaţi în recuperarea omenirii. Acest privilegiu I-a fost dat Logosului, Singurul Conceput. Lui I-a fost dată ocazia de a-Şi da viaţa — S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”. Fil. 2:7-9.

Zelul Domnului nostru nu L-a costat casa Sa cerească, starea Sa cerească; ci, dimpotrivă, Dumnezeu L-a înălţat foarte sus — la o poziţie mai înaltă. Afirmaţia că a fost mistuit se referă la viaţa Sa pământească, pe care a dat-o pentru lume. Tatăl I-a dat o natură încă mai înaltă decât avusese înainte — natura divină. Şi acest zel care L-a consumat L-a pregătit pentru răsplata înaltă a naturii divine.

Sf. Petru spune că Domnul ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele îlucrând în noiş să ne facem părtaşi firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:4). Apostolul Pavel spune că dacă suferim cu Cristos, vom şi domni cu el. Dacă am murit împreună cu El, vom trăi împreună cu El. (2 Tim 2; 11, 12). Dacă ne consumăm natura pământească, atunci vom primi natura divină. Vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală de ochi.” 1 Cor. 15:51, 52.

Această ocazie, deci, de a-şi arăta plinătatea zelului pentru serviciul lui Dumnezeu, n-a fost dată lui Adam sau altora din familia umană, până în acest Veac Evanghelic. Această ocazie nu le va fi dată fiilor lui Dumnezeu în Veacul viitor. Atunci sacrificarea va fi sfârşită; şi nu va mai fi păcat, suferinţă, durere, suspin, plâns sau moarte! Isaia 35:10; 51:11; Apocalipsa 21:4.

Încă o zi lucrare pentru Isus,

O zi mai puţin din viaţa mea!

Dar cerul mai aproape decât ieri îmi e

şi Cristos mai drag;

A Sa lumină şi iubire seara sufletul îmi umple!

 

Încă o zi lucrare pentru Isus!

Cât de glorios este Regele meu!

Să arăt frumuseţea Lui e bucurie, nu datorie;

Sufletul meu se ridică pe aripi,

Numai la gândul că Cristos mi-a cumpărat viaţa!

 

Încă o zi lucrare pentru Isus

Cât de dulce a fost lucrul

Să spun istoria, să arăt gloria,

Unde intră turma lui Cristos!

Cum a strălucit în sărmana mea inimă!

 

O, binecuvântată lucrare pentru Isus!

O, odihnă la picioarele lui Isus!

Acolo truda pare plăcere, dorinţele sunt comoară,

Şi durerea pentru El e dulce.

Doamne, dacă pot, voi servi încă o zi!”