STUDIU BIBLIC INDEPENDENT
R 4885 W. T. 15 septembrie 1911 (pag. 365)
Un frate ne scrie să vadă care este părerea noastră în privinţa înţelepciunii şi a cuviinţei ca diferitele adunări să aibă „studiu biblic independent”.
Nu putem fi siguri chiar ce forţă sau semnificaţie dă fratele cuvântului independent. Întocmai cum este sigur că fiecare persoană are un drept deplin să studieze Biblia fără a fi împiedicată de cineva, tot aşa şi fiecare adunare are acest drept sau libertate. Dar, folosind libertăţile noastre, se cuvine să exercităm cât de multă „înţelepciune de sus” este posibilă. De patru secole protestanţii se luptă pentru dreptul la judecată individuală în interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu şi îşi exercită acest drept, şi noi am fi ultimii să-l contestăm. În acelaşi timp sunt demne de amintit două lucruri:
(1) A existat foarte puţin studiu independent al Bibliei în tot acest timp.
(2) Nu s-a ajuns la o înţelegere foarte clară a Bibliei în timpul acestor secole. Noi explicăm aceasta presupunând că timpul cuvenit al Domnului pentru deschiderea înţelegerii noastre faţă de Cuvântul Său a venit numai acum. Dacă acum Domnul ne-a binecuvântat cu vederi mai clare ale Cuvântului Său, se cuvine să ne amintim că n-am ajuns la aceasta datorită celor patru sute de ani de studiu biblic independent, ci prin faptul că ne-a atras atenţia în mod special asupra acestui lucru în felul Său deosebit în anii recenţi. Înţelepciunea, precum şi umilinţa ar trebui să ne înveţe să nu fim nici prea lăudăroşi nici prea nechibzuiţi în folosirea cuvântului independent în legătură cu această chestiune. În timp ce avem acelaşi drept la independenţă cum au avut şi strămoşii noştri, ar putea să nu ne fie de folos mai mult decât le-a fost lor. Ar trebui să căutăm mai degrabă studiul dependent al Bibliei, decât studiul independent. Dependenţa noastră să nu fie de om, ci de Domnul; totuşi să aşteptăm ca Domnul să folosească instrumente umane în prezent ca şi în trecut.
Lucrul acesta rămâne pentru fiecare creştin individual şi pentru fiecare adunare de studenţi să-l decidă. Domnul n-a stabilit nicio lege asupra acestui subiect. Copiii Lui trebuie să folosească „înţelepciunea care vine de sus” în privinţa acestora şi a tuturor lucrurilor.
Cel care întreabă poate se referă la a face deosebire între folosirea Studiilor Bereene sau a subiectelor din indexul tematic al noilor noastre Biblii, şi luarea unui capitol sau a unei Epistole fără vreo îndrumare sau ajutor, cu excepţia celor care ar fi date de conducătorul adunării şi de membrii ei. Dacă este aşa, mult ar depinde de persoanele din adunare şi de dezvoltarea lor în cunoştinţa Adevărului. Adunarea trebuie să decidă singură fiecare amănunt în ceea ce priveşte adunările ei. Şi dacă o adunare ar decide astfel, ea ar avea dreptul deplin să încerce diferite metode şi să judece care s-a dovedit cea mai folositoare.
În orice caz, cei care posedă noile ajutoare de studiu biblic ar putea urmări aproape orice lecţie din Noul Testament, observând referinţele şi studiindu-le, şi dacă s-ar dori, să le aducă în adunare. Orice conducător de adunare care ar obiecta la vreo referinţă din Turnului de Veghere sau din Studiile în Scripturi în legătură cu discuţia vreunui subiect ar trebui pe bună dreptate să fie privit cu suspiciune ca învăţător. De ce i-ar fi frică de vreun comentariu, din oricare parte? Şi, în special, de ce i-ar fi frică sau ar evita sau ar dori ca şi alţii să evite vreo referire la scrierile pe care Dumnezeu le-a folosit în a-i da lui şi altora instruire în Scripturi?