„SUB ARIPILE LUI”
„El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui.” Ps. 91:4.
R 5437a W. T. 1 aprilie 1914 (pag. 109-110)
Psalmul 91 se aplică foarte clar la Biserică şi ar părea că se aplică foarte special la sfârşitul acestui Veac. Dar deoarece este adresat într-un mod personal, cum ar fi unei persoane, poate se referă la Cristosul în ansamblu, de la Cap la ultimul membru al Corpului. Domnul nostru Isus a avut încercări şi dificultăţi, şi a avut nevoie de protecţie şi grijă. El a mers la Tatăl ceresc şi a căutat ajutorul necesar. Şi la fel a fost cu tot poporul Domnului în continuare.
Dar psalmistul pare să se refere în mod special la zilele noastre: „O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia”. Desigur, au fost ocazii în trecut când mii au căzut prin persecuţii etc., dar căderea menţionată aici pare să fie căderea de la starea de popor al lui Dumnezeu. Mulţi vor fi daţi la o parte, lezaţi, răniţi, dacă nu ucişi în marea bătălie ilustrată.
Noi înţelegem că această bătălie este la încheierea acestui Veac Evanghelic. Puterile întunericului se desfăşoară acum în mod special împotriva poporului consacrat al lui Dumnezeu şi a tuturor celor asociaţi cu el. N-a fost niciodată un timp când poporul lui Dumnezeu în ansamblu să aibă ocazii atât de largi sau succes atât de mare cum a avut creştinătatea în secolul trecut. Sub atacurile lui Satan care au fost în progres în ultimii cincizeci, şaizeci sau şaptezeci de ani, mulţi au căzut în necredinţă, în Critica Radicală, păgânism, diferitele aspecte ale acestora fiind reprezentate ca o mare ciumă. Vedem că este o largă necredinţă ca o ciumă în ţară. Adepţii ei sunt induşi în eroare de Adversar — foarte probabil fără vreo astfel de intenţie din partea lor.
Foarte probabil în viitor, când vor vedea Adevărul, mulţi dintre aceştia vor recunoaşte eroarea lor; dar deocamdată este o mare secetă în creştinătate. Frecventarea bisericii scade. Mulţi predicatori predică lucruri de care ei înşişi se îndoiesc. Ei au căzut din har, din favoare divină, au căzut de la o apreciere a Cuvântului lui Dumnezeu.
Picioarele Cristosului
Această scriptură arată de asemenea „picioarele” acestei clase a Cristosului care trăieşte în zilele noastre. „El va porunci îngerilor Săi pentru tine … ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” Toţi membrii au relaţie cu Capul şi unul cu altul. Înţelegem că aceşti „îngeri” reprezintă promisiunile divine şi ajutoarele utile ale sfinţilor. Aceşti „îngeri” sunt reprezentaţi ca purtând pe sus picioarele, ca să nu se împiedice de Piatra de Poticnire din acest timp (Isa. 8:14). În loc să se poticnească de această Piatră, ei vor fi ridicaţi de ea la mai mare apreciere şi la stări mai înalte. Picioarele nu vor fi mişcate.
În ilustraţia din acest verset, aceştia care vor fi acoperiţi reprezintă pe toţi care sunt din această clasă. După cum o găină îşi adună puii sub aripi, tot aşa Dumnezeu va fi ca o cloşcă pentru poporul Său, şi-i va aduna bucuros aproape de El şi le va da protecţia necesară — sub aripile Sale. Ei se pot încrede pe deplin că toate lucrurile vor lucra împreună pentru binele lor, pentru că ei sunt ai Lui, odihnindu-se „la umbra Celui Atotputernic”.
Atotputernicul Se reprezintă aici ca o cloşcă. Răbdarea cloştii cu puii ei este remarcabilă, şi ea îşi va sacrifica propria sa viaţă pentru puişori. Tot aşa Domnul Se reprezintă ca fiind gata să facă orice pentru protecţia celor care sunt ai Săi, care sunt sub grija Sa. Isus a vrut să primească astfel pe evrei sub grija Sa protectoare, dar poporul ca naţiune n-a apreciat această nevoie a lui, şi ca atare a fost răsturnat într-un mare timp de strâmtorare. Isus le-a spus cu lacrimi: „De câte ori am dorit să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut!”
((1002))
„Aripile” şi „penele” Tatălui nostru
Am putea fi mai specifici în observarea textului nostru şi să spunem că acest cuvânt pene ar putea să ne ducă cu gândul mai departe decât cuvântul aripi. „El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui.” Penele moi, pufoase de sub aripile cloştii servesc să le ţină puilor de cald şi să-i apere şi să-i ascundă de inamicii care i-ar ataca. Nu numai aripile puternice, care adăpostesc, ci şi penele de la pieptul cloştii sunt folosite să-i protejeze pe pui. Am văzut alarma din partea unei cloşti la apropierea pericolului şi i-am auzit clocăitul adresat puilor ei. Atunci ei au fugit la ea, s-au cuibărit sub aripile ei şi au părut perfect satisfăcuţi şi fără frică în locul lor de siguranţă. Imediat vedeai capete micuţe sau ochişori uitânduse afară de acolo; dar puii se simţeau perfect în siguranţă.
Aşa este şi cu noi. Iubirea, grija şi protecţia Tatălui nostru ceresc sunt aripile şi penele Sale, care ne adăpostesc de orice daună, care ne ţin de cald şi în siguranţă. El poate să facă fiecare experienţă a vieţii să lucreze spre binele nostru. Trebuie însă să ne amintim că făgăduinţa că Dumnezeu va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru este o făgăduinţă pentru Noua Creatură, nu pentru vechea creatură. Adeseori interesele Noii Creaturi sunt diferite de ale vechii creaturi. Dumnezeu are interes pentru tot ce ne priveşte pe noi, dar El conduce afacerile noastre vremelnice pentru cele mai bune interese spirituale. Dacă am fi prea prosperi, ar putea să nu fie în avantajul nostru ca Noi Creaturi.
Ar putea fi permis ca afacerile noastre vremelnice să meargă rău. Noi nu suntem destul de înţelepţi să ştim ce este în interesul nostru cel mai bun ca Noi Creaturi şi ce ne-ar ajuta în lupta noastră împotriva lumii, a cărnii şi a diavolului. De aceea, trebuie să fugim la Domnul şi să acceptăm orice experienţe ne-ar putea veni, ca fiind acelea care sunt cele mai bune pentru noi; şi trebuie să căutăm să luăm din ele lecţiile intenţionate ale credinţei şi ascultării.