Sugestii Pentru Adunările Bereene – VDM 21.1

Vol. 21, Noiembrie-Decembrie 2013, Nr. 1 

SUGESTII PENTRU ADUNĂRILE BEREENE

R 5142b W. T. 1 decembrie 1912 (pag. 378-379)

Dragă frate Russell:

Trimiţând acest raport la Tabernacol, mă simt obligat să-mi exprim din nou iubirea creştină din inimă faţă de tine, deoarece observ activitatea crescândă a împotrivitorilor noştri în eforturile lor de a distruge lucrarea încredinţată ţie. Rugăciunile noastre sunt cu tine, precum şi simpatia noastră, în încercările care însoţesc diferitele atacuri care se fac în presa publică împotriva ta. Sunt încrezător că acelaşi har care te-a ţinut în trecut se va dovedi îndeajuns până la sfârşit.

Cele mai multe adunări par să facă salturi înainte în lucrurile Spiritului, ca şi cum ar încerca să compenseze pentru încetineala din trecut.

La câteva adunări observ că se face greşeala serioasă de a gândi că este necesară o schimbare constantă pentru a-i împiedica să intre în rutină”. Astfel într-o adunare, evident, Domnul a văzut că este de trebuinţă un conducător mai competent, şi a trimis un frate care are calităţile necesare să lucreze aici. După ce a servit două perioade de câte şase luni fiecare, spiritul acela de schimbare a refuzat să-l mai aleagă, sau mai degrabă l-a îndemnat pe el să se gândească la faptul că n-ar trebui să mai fie ales. Bătrânul actual este un frate bun, dar cei doi ca bătrâni ar putea realiza de multe ori mai mult. Ecl. 4:9-12.

Aceeaşi idee face ca adunarea să aibă loc pe rând în diferite locuri, incluzând chiar serviciile de duminică, până când unii dintre cei care nu vin regulat s-au descurajat de a mai merge, de teama că vor merge la o casă şi vor găsi că adunarea nu se va ţine acolo. Acesta este un motiv pentru care aceştia nu ajung să frecventeze regulat.

Alt lucru: unele adunări au nevoie de sfat cum să fie conduse adunările bereene, deoarece în câteva locuri unde ei cred că au adunări bereene, au de fapt servicii de predică. Bătrânul pune întrebările, unul sau doi dintre prieteni dau un răspuns foarte scurt, apoi bătrânul ţine o predică de 10 sau 15 minute; aceasta se repetă cu întrebarea următoare şi aşa merge până la sfârşit.

Sunt unele adunări foarte mici şi slabe unde îmi pot imagina că aceasta s-ar putea îngădui, dar în fiecare caz unde am găsit că aceasta este metoda, nu părea să fie nici o scuză.

Ne-am bucurat de părtăşie foarte scumpă cu fraţii din Illinois şi ne bucurăm mult de privilegiul serviciului în cauza care are ca obiectiv slava lui Dumnezeu. Cu multă iubire creştină.

Al vostru în Numele Lui preţios, Benj. H. Barton

RĂSPUNSUL EDITORULUI

Mă folosesc de această ocazie pentru a susţine declaraţia fratelui Barton, dată mai sus. Noi trebuie să ne menţinem bine echilibrul. În timp ce adunările trebuie să-şi menţină controlul deplin al rânduielilor lor, aceasta nu înseamnă că trebuie să vorbească sau să gândească dispreţuitor despre cei pe care i-au ales, sub ceea ce ei cred a fi Îndrumarea divină, ca să fie Bătrânii sau conducătorii lor. Să ne amintim cuvintele apostolului: Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală”. Evr. 13:17.

Un conducător credincios, care nu încearcă să ia controlul din mâinile adunării, poate fi şi trebuie să fie privit cu multă încredere. Lucrarea lui este o lucrare din iubire, şi nu pentru un câştig mârşav; şi iubirea întregii Adunări trebuie să-i fie acordată fără rezerve, ca o măsură de răsplată pentru credincioşia lui în serviciu. Aceasta nu înseamnă că trebuie lăsat controlul în mâinile unui Bătrân, nici că el trebuie să se simtă ofensat că alţii vor fi promovaţi, chiar dacă el ar fi cel mai competent. Ca fraţi Bătrâni, conducătorii trebuie să fie atenţi să ajute, să încurajeze şi să instruiască pe toţi fraţii mai tineri, şi să-i pregătească pentru lucrarea de Diaconi, şi mai apoi pentru funcţia de Bătrâni.

Unii din poporul drag al Domnului par puţin înclinaţi să meargă la extreme. Caracterele tari sunt întotdeauna în pericol de a merge la extreme. Apostolul îndeamnă: Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii”. A se conduce rânduielile decent şi în ordine nu este babilonic în vreun sens rău. Ne putem imagina cerul fără reguli, reglementări şi ordine? Nu recunoaştem noi că ordinea este prima lege a cerului? Nu dă de înţeles apostolul că Domnul pune pe diferiţii membri în corp după cum Îi place? Ar putea fi greşit ca noi să cooperăm cu Dumnezeu la recunoaşterea voinţei Lui şi la ducerea ei la îndeplinire? Desigur că nu! Este la fel de rău, sau chiar mai rău, ca o minoritate mică să tiranizeze o majoritate, cum ar fi ca o majoritate rezonabilă să tiranizeze o minoritate. Spiritul iubirii ne cere să ne amintim Regula de Aur şi să fim la fel de generoşi cu alţii cum am vrea ca alţii să fie cu noi.

Sunt de acord cu sugestiile fratelui Barton în privinţa prea marii dorinţe de schimbare. Recent am aflat despre o Adunare care-şi roteşte conducătorii în fiecare săptămână. Aceasta n-ar fi atât de rău, desigur, pentru adunările de rugăciune şi experienţe, deşi, chiar şi atunci ar părea că o lună sau un sfert de an ar fi mai bine pentru fiecare conducător; dar în cazul Studiilor Bereene, schimbarea săptămânală pare foarte dăunătoare, atât pentru conducător cât şi pentru Adunare. Continuitatea, legătura cu lecţiile anterioare este foarte de dorit. Recomandăm cel puţin trei luni de serviciu pentru conducătorii Studiilor bereene.

În privinţa studiilor bereene

Sugestia fratelui Barton este bună, că un învăţător de succes este cel care scoate răspunsurile de la Adunare. Chiar acesta este punctul pentru care studiile bereene ajută poporul Domnului tot mai mult. Acum, este adevărat că unele persoane care au talent pentru vorbire sau predicare au talent insuficient pentru învăţare — pentru a scoate răspunsuri de la Adunare. În astfel de caz ar fi bine să se dea diferiţilor Bătrâni ocazia să arate dacă sunt în stare să înveţe, despre care apostolul spune că trebuie să fie una din calităţile Bătrânului.

Mulţi conducători de Adunări raportează că le este imposibil să-i facă pe prieteni să studieze lecţia mai înainte. Este regretabil acest lucru, dar n-ar fi înţelept să se aducă ofensă sau să fie împiedicat cineva de la a frecventa adunările, fiind mustrat pentru că n-a studiat lecţiile. Sfătuim încă o cale: la începutul fiecărui studiu să fie citite paginile din Studii în Scripturi la care se referă lecţia, de către unul capabil să citească clar, distinct, cu forţă, apoi să se închidă cărţile şi să se discute subiectul pe linia întrebărilor. Un mod de foarte mare ajutor este ca acel care conduce să adune unele din declaraţiile fragmentare ale unui răspuns şi să ajute ca acestea să fie puse împreună. Aceasta va avea efectul să încurajeze pe cei care răspund cu altă ocazie şi să facă răspunsurile mai valoroase pentru acea ocazie. În ansamblu, Studiile Bereene, suntem siguri, fac o lucrare foarte eficientă pentru înrădăcinarea şi stabilirea în Adevăr.

Îndemnăm pe toţi fraţii iubiţi să continue citirea regulată a Studiilor În Scripturi, 10-12 pagini pe zi, cu totul aparte de lecţiile bereene. Ceea ce se va citi va fi cu atât mai mult un ajutor pentru lecţiile de studiu.