Sunt Sinucigaşii Răspunzători Din Punct De Vedere Moral? – VDM 17.2

Vol. 17, Ianuarie-Februarie 2010, Nr. 2

SUNT SINUCIGAŞII RĂSPUNZĂTORI DIN PUNCT DE VEDERE MORAL?

R5318 W. T. 1 octombrei 1913 (pag. 287)

Întrebare: Te rugăm să ne dai ideea corectă în ceea ce priveşte sfârşitul unuia care se sinucide. Va fi el pedepsit pentru aceasta? Sau moartea este pedeapsa lui?

Răspuns: Teoria că sinucigaşii sunt pierduţi fără speranţă a fost formulată în Evul Mediu. Ideea era că sinuciderea, fiind un păcat comis ca ultimă faptă, arată o minte şi o inimă în dezacord cu aranjamentul lui Dumnezeu până în ultimul moment al vieţii. Ideea că moartea sfârşeşte orice speranţă a dus la ea teoria că răsplata sinuciderii este tortura veşnică. Aceasta, credem noi, este total greşită în toate felurile. Vederea corectă, conform Bibliei, este următoarea:

(1) Adam a fost neascultător, a fost condamnat la moarte. Astfel rasa lui s-a născut în condiţii nefavorabile, mental, moral şi fizic; în degenerare, unii mai mult, alţii mai puţin; unii cu o sănătate fizică foarte slabă, alţii cu o stare morală foarte joasă, unii cu puteri mentale foarte slabe. în cazul unui sinucigaş, adesea toate aceste trei cauze determinante provoacă acest act. În mod sigur el a fost, fie slab mental, fie neinformat, ignorant, altfel nu şi-ar fi suprimat propria sa viaţă. Necazul lui, deci, a fost slăbiciunea minţii şi a judecăţii cauzate de păcatul lui Adam. El a fost părtaş la pedeapsa lui Adam — pedeapsa cu moartea; şi când a murit — indiferent cum — el a intrat pe deplin sub efectul acelei pedepse — nimic mai mult. Chinul veşnic nu este în nici un mod sugerat în pedeapsa cu moartea. ŞSufletul care păcătuieşte acela va muri.”

(2) Lui Dumnezeu i-a fost milă de Adam, nu prin anularea deciziei Curţii divine şi achitarea celui vinovat, ci altfel — prin pregătirea răscumpărării prin moartea lui Cristos. Moartea lui Isus, prin hotărâre divină, este pentru a acoperi păcatul lui Adam — nu numai încălcarea sa originară şi pedeapsa ei, ci toate încălcările copiilor săi, lumea, care a rezultat din deteriorarea sa mentală, morală şi fizică.

(3) Această prevedere a lui Dumnezeu include nu numai boala mentală, ci şi boala morală şi boala fizică. Toată omenirea este răscumpărată prin sângele preţios al lui Cristos.

(4) Răscumpărarea lumii implică eliberarea ei finală din condamnarea morţii. Timpul hotărât divin pentru eliberarea tuturor este mia de ani a domniei lui Cristos — Mileniul. Toată omenirea va fi atunci eliberată de condamnarea originară şi va fi acordată o ocazie deplină pentru recuperarea a tot ceea ce a fost pierdut. Cei bolnavi din punct de vedere mental, bolnavi din punct de vedere moral şi cei ramoliţi fizic — toţi vor avea ocazia unei depline întoarceri la perfecţiune umană.

(5) Singurele excepţii de la această regulă a restabilirii la perfecţiunea originară a lui Adam vor fi aceia care în timpul acestui Veac Evanghelic — de la moartea lui Cristos până la a Doua Sa Venire — sunt chemaţi afară din lume, invitaţi să devină Noi Creaturi în Cristos şi făcuţi asociaţi cu Isus, părtaşi la înălţarea Sa la natura divină şi la funcţia Sa. Aceştia sunt îndreptăţiţi (socotiţi perfecţi) prin credinţă în sacrificiul răscumpărător al lui Cristos şi apoi li se dă ocazia să se prezinte ca sacrificii vii. Romani 12:1.

(6) După cum creştinii în timpul acestui Veac Evanghelic ar putea păcătui cu voia şi astfel să-şi piardă orice relaţie cu Dumnezeu şi să moară în Moartea a Doua, tot aşa în Veacul care vine, în timpul Mileniului, lumea în general, după ce va fi fost adusă la o cunoştinţă corectă a Adevărului, dacă vreunul va păcătui cu voia va putea pierde orice relaţie cu Dumnezeu şi va muri în Moartea a Doua.

(7) Declarând astfel că nu numai păcatele clasei Bisericii, ci şi păcatele întregii lumi sunt acoperite prin aranjamentul lui Dumnezeu prin sacrificiul lui Cristos, nu trebuie să fim înţeleşi că vrem să spunem că păcătosul este scutit de orice pedeapsă. Dimpotrivă, fiecare are o responsabilitate pentru propriile sale acţiuni, chiar dacă are o cunoştinţă imperfectă. Responsabilitatea sa, după cum a arătat Isus, este proporţională cu cunoştinţa.

Învăţătorul a declarat că acela care cunoaşte voia Stăpânului şi nu o face, va fi lovit cu multe lovituri — pedeapsă severă; iar acela care cunoaşte mai puţin din voia Stăpânului şi nu o face, va fi pedepsit cu mai puţine lovituri — pedeapsă mai mică. Uneori acele lovituri, sau pedepse, vin în viaţa actuală. La fel se întâmplă şi cu clasa Bisericii. Dar adeseori pedepsele nu sunt administrate în viaţa actuală; totuşi, ele vor fi administrate pe drept în viaţa care vine. Astfel apostolul declară: ŞPăcatele unor oameni sunt arătate dinainte, mergând înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.” Timotei 5:24.

(8) În privinţa celor de mai sus, n-am fi înclinaţi să sperăm că vreun sinucigaş ar putea fi un membru al Bisericii glorificate a lui Cristos, ci cel mult o parte din lume — să aibă încercare împreună cu restul lumii pentru viaţă sau moarte veşnică în condiţiile favorabile ale împărăţiei lui Mesia. Totuşi, nici asupra acestui punct nu putem fi dogmatici, amintindu-ne că unii, în aparenţă evlavioşi, prin permisiunea Domnului şi-au pierdut raţiunea într-o măsură mai mare decât unii din lume care s-au sinucis.