Vol. 17, Noiembrie-Decembrie 2009, Nr. 1

SUNTEM ÎN REALITATE, SAU SUNTEM SOCOTIŢI NOI CREATURI?

”Căci dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.” 2 Corinteni 5:17.

R 5325 W. T. 1 octombrie 1913 (pag. 300-301)

Informaţia noastră asupra acestui subiect al Noii Creaturi vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritul Adevărului este cel care mărturiseşte. ”Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă; cele vechi au trecut; iată! toate s-au făcut noi.” În mod evident, dacă lucrurile vechi au trecut şi suntem Noi Creaturi în Cristos, primim acum binecuvântările. Nimic nu se spune că suntem socotiţi Noi Creaturi. Schimbarea este reală, de bună credinţă. Când Dumnezeu acceptă voinţa umană, El nu o face răspunzătoare pe Noua Creatură de vreuna din faptele făcute înainte de consacrare. Toată socoteala este nouă.

Suntem Creaturi Noi în sensul că Dumnezeu ne-a conceput cu Spirit sfânt. Dumnezeu ne-a dat promisiuni cereşti în loc de promisiuni pământeşti. Noi nu ne mai străduim să vedem dacă putem obţine o poziţie mai înaltă în lume. Avem ambiţii noi. Scopul nostru este să trăim plăcut lui Dumnezeu. şi în toate modurile această schimbare a sentimentului indică o transformare a minţii.

Transformare înseamnă a ne forma din nou, diferit, opus. Astfel noi am fost schimbaţi datorită acestei schimbări a voinţei. Dumnezeu ne-a făcut promisiunea că dacă facem această schimbare, sau transformare, El nu ne va mai socoti păcatul, că nu vom mai avea în continuare poziţie ca păcătoşi, ci ca sfinţi. Lumea nu ştie că suntem copii ai lui Dumnezeu. Oamenii nu-şi dau seama cât de deplin am renunţat la speranţele pământeşti şi căutăm un premiu diferit de cel pe care îl caută lumea.

Faptul că această schimbare este numai în minte, nu în trup, nu schimbă această chestiune deloc. Conform ştiinţei, la fiecare şapte ani are loc o schimbare completă în corpurile noastre, apare materie nouă iar materia veche este îndepărtată. Dar omul nu este un om nou fiindcă i s-a schimbat trupul. Dacă ar fi aşa, am fi avut câteva schimbări până acum. În ceea ce priveşte mintea, personalitatea nu se schimbă. Dacă ne-am pierde o mână, am avea totuşi aceeaşi personalitate; sau dacă ne-am pierde o mână şi un picior, pierderea nu ne-ar schimba personalitatea.

Personalitatea noastră nu s-ar schimba în acest caz, pentru că personalitatea este mintea, eul. şi astfel când eul, mintea este schimbată, acea Nouă Creatură este separată clar de cealaltă. Faptul că ea nu are încă un trup spiritual nu contează. Noua Creatură este Noua Creatură, numai că acum este Noua Creatură în condiţii adverse; în timp ce curând va fi Noua Creatură care a intrat în starea pe care a promis-o Dumnezeu — natură divină şi bucurie veşnică — şi în care va rămâne pentru totdeauna.

Poziţia noastră din punctul de vedere al lui Dumnezeu

Noi suntem acum fiinţe spirituale în corpuri umane. Apostolul spune: ”Dacă aţi fost înviaţi împreună cu Hristos, căutaţi lucrurile de sus”. Nu corpul este înviat, ci Noua Creatură. Nu Noua Creatură este cea care a murit, ci vechea creatură. Nu viaţa vechii creaturi ”este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3), ci viaţa Noii Creaturi. Apostolul declară: ”Voi însă nu sunteţi în firea păcătoasă, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi”. El spune de asemenea că noi trebuie nu numai să ne socotim morţi, ci să ne socotim ca şi cum am fi fost înviaţi din morţi. ”Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus!” Romani 6:11.

Corpul nu este Noua Creatură, dar el aparţine Noii Creaturi. El este servitorul Noii Creaturi. Noua Creatură este singura pe care o recunoaşte Dumnezeu; căci El ne cunoaşte nu după trup. şi noi să trăim în Spirit şi să ne vedem pe noi şi toate afacerile noastre din acest punct de vedere. Noi trebuie Şsă umblăm nu potrivit firii păcătoase, ci potrivit Duhului” (Romani 8:4). Punctul nostru de vedere trebuie să fie acesta: Ca Noi Creaturi, numai locuim în aceste corpuri pentru un timp.

Aceste corpuri sunt robii noştri şi trebuie să le folosim ca robi. Mediul înconjurător este nefavorabil pentru Noua Creatură în prezent. Dar Dumnezeu se uită la Noua Creatură. ”Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată toate s-au făcut noi.” Dacă el nu reuşeşte acum să-şi împlinească această consacrare, nu reuşeşte să fie învingător, nu va avea nici o înviere; căci toate drepturile sale pământeşti au fost abrogate.

”Voi însă nu sunteţi în firea păcătoasă, ci în Duhul.” Ca Noi Creaturi avem corpuri de carne. Dar nu carnea suntem noi; adică nu firea noastră, nu natura noastră. Numai ca Nouă Creatură putem moşteni Promisiunea. Isus a fost omorât în carne; adică şi-a sacrificat carnea — la consacrare a renunţat la pretenţia asupra cărnii. şi pe baza acestei renunţări la drepturile Sale, Tatăl L-a conceput la natura nouă. Prin urmare El a spus: Voia Mea este să fac voia Tatălui Meu. Voi bea paharul pe care Mi l-a turnat Tatăl! Ioan 18:11.

Isus nu şi-a apărat drepturile Sale pământeşti. Moartea Sa n-a fost numai la Calvar. A început la Iordan cu trei ani şi jumătate înainte. În tip, marele preot junghia viţelul, care-L reprezenta pe Omul Isus. Domnul nostru a renunţat complet la viaţa Sa — la viaţa umană. Marele Preot a fost o altă persoană. El a intrat şi a slujit în Sfânta în timp ce natura Sa umană era sacrificată pe altar şi trupul Său era ars în afara taberei, dar în văzul taberei.

Deosebirea dintre suflet şi noua creatură

Fiecare Nouă Creatură este un suflet. Cuvântul suflet este folosit în Scripturi, într-un fel foarte larg într-adevăr, ca să semnifice orice fiinţă simţitoare, orice fiinţă care are sensibilitate, inteligenţă. Un peşte are inteligenţă; prin urmare Biblia descrie un peşte ca fiind un suflet (Vezi Geneza 1:20). Un câine, o vacă, un cal, fiecare este un suflet. Un înger este un suflet sau o fiinţă. Dumnezeu este un suflet, sau o fiinţă — aşa spune Biblia. Scripturile spun: ŞDacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el” (Evrei 10:38) — aceasta înseamnă sufletul lui Dumnezeu.

Această utilizare largă a cuvântului, prin urmare, în legătură cu orice fel de fiinţă simţitoare, ne asigură că în calitate de Noi Creaturi toţi suntem suflete — fiinţe inteligente. Am putea fi înţeleşi că suntem suflete duble, în sensul că am început prin a fi suflete umane, dar că Dumnezeu prin Cristos a făcut pentru noi un aranjament special prin care suntem concepuţi din nou ca să fim Noi Creaturi. Această concepere este a minţii; şi numai în acest mod suntem acum Creaturi Noi.

Această Creatură Nouă nu este încă desăvârşită. Acest suflet nou n-a ajuns încă la acea stare pe care Dumnezeu intenţionează să o aibă el. Apostolul ne spune că avem această comoară a minţii noi în corpul vechi — vasul pământesc. Mintea nouă trebuie să facă voia Tatălui, fără a ţine seama de voinţa corpului, sau a prietenilor corpului şi ceea ce ar putea ei dori să facă ea. Mintea nouă este să facă voia lui Dumnezeu în toate împrejurările.

Un copil al lui Dumnezeu conceput de spirit poate spune despre sine că deja posedă viaţa veşnică, o posedă prin credinţă. Dar Noua Creatură, sufletul nou, nu este încă desăvârşită. Promisiunea lui Dumnezeu este că atunci când acest suflet nou va fi fost desăvârşit, vom avea un corp asemenea lui Cristos. Vom fi asemenea Lui. îl vom vedea aşa cum este şi-I vom împărtăşi slava. Vom fi suflete pe planul divin, în timp ce înainte am fost suflete pe planul uman; acum suntem socotiţi ca fiind în stare de tranziţie.

Suflete duble — nu minţi duble

Când spunem că suntem suflete duble, nu vrem să spunem că avem minte dublă; căci aceasta ar fi o condiţie inacceptabilă. Avem o singură minte. Caracterul nostru dublu constă în faptul că avem mintea unei naturi şi corpul alteia. Un suflet perfect rezultă din unirea principiului vieţii cu un organism. Aşa este în cazul unui peşte, al unui câine sau al unui cal. Există un organism şi există vitalitate, scânteie de viaţă înainte de a putea fi un suflet. Cei din poporul Domnului au început prin a fi suflete umane, sau au avut puteri comune cu toată omenirea. Apoi au fost concepuţi din nou. şi noua voinţă, noua minte, are în prezent un organism care nu este adaptat nevoilor ei.

La înviere Noua Creatură va avea un organism pe deplin adaptat cerinţelor ei. Dar acum ea este un suflet care nu este perfect nici în carne, nici pe plan spiritual. şi deoarece natura merge potrivit cu mintea, cu voinţa, de aceea carnea este socotită ca fiind cea a Noii Creaturi, şi Noua Creatură este ţinută răspunzătoare pentru această carne.

Apostolul sugerează nu numai că mintea sau voinţa noastră veche este moartă şi noi socotim şi corpul mort, dar că noi mergem mai departe şi socotim corpul însufleţit sau făcut viu din starea lui de moarte şi înclinată spre păcat, pentru ca el să fie pe deplin servitorul nostru ca Nouă Creatură, ca să poată servi scopurilor noastre — ”însufleţiţi de Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în voi”. Adică, atâta timp cât puterea Spiritului sfânt care locuieşte în noi stăpâneşte inimile şi minţile noastre, aceasta controlează şi dă energie corpului fizic.

Secretul stăpânirii de sine

Dumnezeu lucrează cu noi ca Noi Creaturi de când suntem concepuţi de Spirit sfânt. El nu are de-a face cu carnea. Carnea este sub condamnare. Dumnezeu a avut de-a face cu carnea Tatălui Adam, condamnând-o la distrugere. Apoi a prevăzut o cale în Cristos prin care rasa să fie salvată de la distrugere. Relaţia Bisericii cu Dumnezeu este numai ca Noi Creaturi. De la timpul, deci, când devenim Noi Creaturi, acceptate de Dumnezeu, El ia aceste corpuri muritoare ale noastre, care sunt consacrate pentru serviciul Său, ca parte a Noii Creaturi. Astfel dacă suferim, Noua Creatură este cea care suferă. şi în acest sens Dumnezeu ia cunoştinţă de carnea noastră din momentul consacrării noastre. ”Scumpă este înaintea Domnului moartea sfinţilor Săi.”

Fiindcă aceste corpuri umane ale noastre sunt vehicule pentru serviciul Său, Dumnezeu ia notă de ele. În măsura în care devenim tari în Spiritul Domnului, avem puterea să facem ca acest corp muritor să facă ceea ce vrea mintea nouă. Dar noi suntem slabi prin noi înşine. Nu putem controla cum trebuie corpurile noastre muritoare. De aceea Dumnezeu ne dă Adevărul Său. şi cu cât primim mai mult din Adevăr, din Spiritul lui, cu atât vom fi sfinţiţi mai deplin, cu atât vom fi într-o armonie mai deplină cu voinţa Tatălui şi vom avea un control mai mare asupra corpurilor noastre muritoare.