Vol. 17, Mai-Iunie 2010, Nr. 4

SUPERIORITATEA LEGĂMÂNTULUI ORIGINAR AVRAAMIC

R 5300 W. T. 1 septembrie 1913 (pag. 259-261)

 

Scripturile menţionează trei mari legăminte, simbolizate prin cele trei soţii ale lui Avraam. Aceste legăminte sunt reprezentate în ordinea acelor soţii. Sara a fost prima soţie a lui Avraam — singura soţie recunoscută. Apoi a venit Agar, servitoarea Sarei, şi apoi Chetura. Sara şi Agar au avut câte un fiu, iar Chetura a avut şase. Scripturile arată că Avraam l-a făcut pe Isaac moştenitorul său (Gen. 25:5), şi prin Isaac atât Ismael cât şi fiii Cheturei şi-au primit partea lor. Faptul că Ismael s-a născut înaintea lui Isaac n-a schimbat faptul că Isaac a fost moştenitorul.

Chiar de la început, Legământul pe care Dumnezeu l-a avut în minte este cel care operează în Biserică — Făgăduinţa sau Legământul Avraamic. Sf. Pavel declară (Gal. 3:8) că Dumnezeu i-a propovăduit Evanghelia lui Avraam mai înainte, spunând: Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în semânţa ta” (Gen. 12:3; 28:14). Acelaşi apostol arată de asemenea că Legământul avraamic originar menţionează două seminţe, reprezentate prin afirmaţia: Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa (1) ca stelele cerului şi (2) ca nisipul de pe ţărmul mării” (Gen. 22:17). Deoarece Avraam aici L-a simbolizat pe Dumnezeu, Făgăduinţa arată două clase dezvoltate ca fii ai lui Dumnezeu — (1) Cristos şi Biserica pe planul spiritual; şi (2) clasa Restabilirii omenirii, pe planul uman.

Sf. Pavel se referă la aceste două seminţe în Romani 4:16, 17, una dezvoltată sub Credinţă şi cealaltă sub Lege şi Fapte. Prima, Sămânţa spirituală, este în proces de dezvoltare în timpul acestui Veac Evanghelic. A doua, sămânţa după trup, clasa Restabilirii (cu excepţia Vrednicilor din Vechime, dezvoltaţi înainte de Veacul Evanghelic), va fi dezvoltată sub Noul Legământ şi prin Mijlocitorul lui, potrivit Legii şi Faptelor, şi nu numai prin Credinţă.

Legământul Legii, făcut la Sinai, a fost un tip al Noului Legământ, şi l-a avut ca mijlocitor pe Moise, omul lui Dumnezeu. Acest Legământ n-a adus însă nimic la perfecţiune, căci mijlocitorul lui, la fel ca şi poporul, a fost imperfect. Sf. Pavel explică faptul că Israelul, simbolizat prin Ismael, n-a primit binecuvântarea, dar Cristosul a primit-o. Totuşi, mai târziu Israel va primi o binecuvântare, după cum arată apostolul; şi acea binecuvântare va fi adusă prin Noul Legământ, după glorificarea Bisericii.

În mod natural se ridică întrebarea: Dacă Legământul Avraamic a conţinut Promisiunea divină completă, pentru Biserică şi pentru lume, de ce a aranjat Dumnezeu să fie încă două Legăminte; şi anume, Legământul Legii, instituit la Muntele Sinai cu Israel şi avându l pe Moise ca mijlocitor, şi Noul Legământ, care trebuie să urmeze şi sub care întreaga lume va fi binecuvântată?

SCOPUL LEGĂMINTELOR ADĂUGATE

Răspundem că aceste două Legăminte au fost adăugate pentru a lămuri mai departe Scopul divin şi pentru a ne ajuta să apreciem funcţionarea Iubirii şi a Dreptăţii divine.

(1) Legământul Legii a fost adăugat la Făgăduinţa sau Legământul avraamic, după cum explică sf. Pavel, pentru a completa timpul până când va veni Sămânţa făgăduită, la care se aplica Legământul, şi aceasta a fost necesar din cauza păcatului, pentru a putea fi arătat înaltul standard divin pentru Sămânţă. Legământul Legii cu Israel a făcut chiar acest serviciu; căci el a stabilit standardul care L-a aprobat pe Isus şi i-a condamnat pe toţi ceilalţi. Acesta a ajutat de asemenea să dezvolte naţiunea iudee faţă de Dumnezeu şi de dreptate, şi să-i potrivească şi să-i pregătească pe unii dintre ei pentru glorioasa Chemare de sus a Veacului Evanghelic, care a ajuns la ei în cele din urmă, invitându-i la favoare divină şi la comoştenire cu Mesia în Împărăţia Milenară.

Legământul Legii a prevăzut de asemenea anumite tranzacţii tipice şi profeţii, care au fost foarte benefice pentru Israelul spiritual în acest Veac Evanghelic, ilustrând prin aceste tipuri şi umbre ale Legii şi enunţând în profeţiile Vechiului Testament diferite chestiuni care aparţin de binecuvântarea Bisericii în timpul acestui Veac şi a lumii în timpul Veacului viitor.

(2) Prin Noul Legământ — al doilea adăugat la cel originar, Legământul Avraamic — lumea va primi toate binecuvântările şi favorurile Restabilirii. Acest Nou Legământ (al Legii) n-a fost încă inaugurat; căci Mijlocitorul, care trebuie să-l inaugureze şi să lucreze ca binecuvântările lui să ajungă la fiecare membru al rasei lui Adam în timpul Veacului Milenar, încă nu s-a completat. Acest Nou Legământ va fi inaugurat la sfârşitul acestui Veac Evanghelic şi lucrarea lui va cuprinde întreaga perioadă a Mileniului.

Isus, Răscumpărătorul şi Capul nostru, este Mijlocitorul numit al Noului Legământ în virtutea meritului sacrificiului Său pe Calvar. El putea să l pecetluiască şi să înceapă imediat lucrarea lui, dacă Tatăl n-ar fi avut în vedere ceva mai bun pentru NOI” (Biserica, Mireasa lui Cristos, pe care Dumnezeu a cunoscut-o mai înainte ca membri ai lui Isus), decât pentru Vrednicii din Vechime. Aceasta este Taina — că Veacul Evanghelic este dedicat dezvoltării Corpului Mijlocitorului. Efeseni 3:3-6; Coloseni 1:27.

COPIII JURĂMÂNTULUI

Scripturile arată clar faptul că Domnul nostru a fost Mesia, mult-promisa Sămânţă a lui Avraam (Luca 1:32, 33, 55, 72-74; 2:11; Ioan 1:41; 4:25, 26). Biserica, corpul Său”, este de asemenea dezvoltată sub Legământul Avraamic originar, pe care Dumnezeu l-a întărit printr un jurământ. Sf. Pavel îl numeşte nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru” (Evrei 6:13-20). Iarăşi el spune bisericii: Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei” (Gal. 4:28). Biserica sunt copiii jurământului.

Promisiunea conceperii noastre la natura nouă, prin Cristos, este foarte diferită de cea prin care evreii au fost constituiţi Casa Servitorilor, şi total diferită de acele promisiuni prin care Israelul restabilit şi toate familiile pământului vor fi aduse la perfecţiune umană prin procesele Restabilirii, ca fii ai Cheturei, sau ai Noului Legământ. Deoarece Domnul nostru a fost dezvoltat sub Legământul Avraamic, şi Biserica trebuie să fie dezvoltată sub acel legământ; căci sămânţa spirituală nu poate fi copilul a două mame. Este scris: Din Isaac va ieşi o sămânţă care va purta numele tău”. Gen. 21:12.

NOUL LEGĂMÂNT VEŞNIC

Este foarte evident că lumea nu intră în relaţia Noului Legământ cu Dumnezeu în mod individual la începutul Veacului Milenar, şi că va intra numai la sfârşitul acelui Veac. De-a lungul acelei perioade, chestiunea va fi strict şi exclusiv în mâinile Mijlocitorului. În acel timp El va ridica omenirea şi o va face individual şi colectiv (toţi câţi vor vrea) vrednică de viaţă veşnică şi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel deci, vedem clar că sfârşitul Veacului Milenar va fi sfârşitul Mijlocirii lui Cristos, şi va însemna relaţie personală şi individuală cu fiecare din lume prin Noul Legământ.

Totuşi, mai există o vedere, pe care ar trebui să o luăm în considerare, şi aceasta este: Acelaşi Nou Legământ care începe odată cu începutul Veacului Milenar va continua toată eternitatea. Nu va mai exista alt Nou Legământ la sfârşitul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Acest Nou Legământ va funcţiona, nu direct între Dumnezeu şi om, ci printr-un Mijlocitor. În acest Legământ, Dumnezeu este de acord să nu mai amintească păcatele şi nelegiuirile lumii, că El nu va avea nimic împotriva lor şi că ei vor putea avea binecuvântările Lui ca şi cum le-ar primi personal de la El. Vor fi primite prin Reprezentantul lor, Mijlocitorul, Cristosul.

Întreaga lume în timpul Domniei Milenare va fi în relaţie de Legământ cu Dumnezeu, exact în acelaşi mod în care Israelul a fost în relaţie de Legământ cu Dumnezeu — prin Mijlocitor. Legământul Legii a continuat şi după moartea lui Moise. Tot aşa acest Nou Legământ va continua după ce Cristos îşi va fi sfârşit lucrarea. Întreaga lume va fi sub acel aranjament al Legământului. Dar înainte ca Dumnezeu să-i accepte în final, El îi va încerca să vadă câţi dintre ei vor fi găsiţi vrednici de viaţă veşnică. Prin urmare, încercarea de la sfârşitul miei de ani va fi o încercare din partea lui Iehova, o încercare să probeze vrednicia fiecăruia de a intra în relaţie de legământ veşnic cu El. Nu vor fi încercaţi ca naţiune sau ca rasă, ci fiecare va trebui individual să-şi stabilească propriul său drept la această relaţie de legământ — o nouă relaţie de legământ pentru că relaţia originară, asemănătoare, a fost stricată prin neascultarea tatălui Adam.

De-a lungul miei de ani a Domniei lui Mesia, El ca mijlocitor va avea control absolut asupra întregii familii umane. Legea şi aranjamentele Sale, în deplină armonie cu cele ale lui Iehova, vor fi cele care vor funcţiona. Acestea vor fi cele mai favorabile aranjamente pe care le-ar putea face Iehova în mod direct; căci omenirea fiind imperfectă, o vreme va fi incapabilă de gânduri, cuvinte şi fapte perfecte, iar Legea lui Iehova nu poate recunoaşte păcatul în nici un grad.

Mijlocitorul va avea omenirea complet sub controlul Său şi reglementări cu scopul ridicării tuturor celor care vor vrea. Aceasta va include şi dreptul de a distruge în Moartea a Doua pe oricine nu va asculta. El va putea exercita puterile depline ale unui autocrat în această chestiune. Nimeni nu va avea autoritate în afară de El. Fiul cumpărând lumea, va fi un autocrat pentru cei o mie de ani. Împărăţia va fi o Domnie de constrângere. Aceasta va fi necesară pentru corectarea lumii în dreptate, în vederea desăvârşirii ei.

O ÎNCERCARE DEPLINĂ GARANTATĂ PENTRU TOŢI

Scripturile sunt clare în declaraţia lor că Dumnezeu a intenţionat de la început ca omenirea să aibă o altă încercare, individuală, pentru viaţă veşnică, cu totul liberă de prejudiciul avut de ea ca rezultat al căderii lui Adam la prima sa încercare. Pentru aceasta s au făcut pregătiri, astfel încât Dreptatea să poată aproba aranjamentul. Pentru acest scop, Cristos a gustat moartea pentru fiecare om”. S-a dat ca preţ de Răscumpărare pentru toţi, să fie mărturisit la vremea cuvenită”. Vremea cuvenită pentru unii este Veacul actual. Vremea cuvenită pentru alţii va fi în Veacul Mesianic.

Cei care vor muri în timpul Domniei de o mie de ani a lui Cristos vor fi numai cei care vor fi avut o încercare deplină. Acesţia vor fi cei care vor rămâne neconvertiţi, a căror voinţă nu va fi dreaptă. Dar intenţia lui Dumnezeu este ca nimeni să nu moară din cauza ignoranţei, a înţelegerii greşite. De aceea Dumnezeu a făcut pregătire deplină pentru iluminarea tuturor (1 Tim. 2:3-6), şi toţi cei care vor fi ascultători vor fi mântuiţi; şi această ocazie deplină va fi dată tuturor prin Împărăţia lui Cristos.

Dacă, sub Domnia Mesianică, unii vor muri la vârsta de o sută de ani, care vor fi încă imperfecţi, fără să fie pe deplin restauraţi la perfecţiune, cum se poate spune despre aceştia că au avut o încercare deplină? Răspunsul este că aranjamentul lui Dumnezeu pentru fiecare membru al rasei este ca Cristos în Împărăţia Lui mijlocitoare să-i ajute să iasă din starea lor decăzută, dacă vor vrea. Condiţia cerută este ca ei să accepte şi să caute să se supună voinţei divine. După ce vor ajunge la o cunoştinţă clară a Adevărului, toţi aceştia vor fi ajutaţi să iasă din slăbiciunile lor, făcându-se îngăduinţă pentru greşelile lor din cauza imperfecţiunii. Dar cei care vor păcătui cu voia sub această cunoştinţă şi ocazie, vor face la fel chiar dacă vor avea cunoştinţă şi capacitate deplină.

Despre această clasă din urmă se spune că sunt îngerii sau mesagerii lui Satan şi ai Păcatului; căci oricine păcătuieşte în mod voit şi inteligent împotriva aranjamentului divin, este de spiritul lui Satan. Toţi cei care dezvoltă o voinţă de neascultare vor merge în Moartea a Doua. Pentru ei nu mai există nimic altceva. Întregul plan de Mântuire este cu scopul eliberării acelora care, având cunoştinţă şi ocazie, vor fi bucuroşi să vină în armonie cu Dumnezeu şi să umble pe căile adevărului şi dreptăţii.

CELE TREI LEGĂMINTE PE SCURT

După cum s-a afirmat înainte, Legământul Avraamic este primul în ordinea timpului şi a importanţei. Acest Legământ are două părţi. Prima se aplică la Sămânţa spirituală a lui Avraam, Cristosul, Cap şi Corp — antitipul lui Isaac, sau, în altă ilustraţie, al lui Isaac şi al Rebecăi. Aceştia sunt Sămânţa lui Avraam — Sămânţa Promisiunii — nu trupească, ci spirituală.

A doua parte a Legământului se aplică la omenire — la toate familiile pământului”. Aceştia vor fi binecuvântaţi de Sămânţa spirituală cu ocazia de a deveni sămânţa naturală a lui Avraam şi moştenitori ai Pământului şi ai plinătăţii acestuia împreună cu el. Condiţiile prin care ei vor putea obţine favoarea lui Dumnezeu şi o Restabilire la tot ceea ce a fost pierdut, sunt ca ei să exercite credinţă şi să asculte de prevederea divină care va fi reprezentată prin Împărăţia lui Mesia, când aceasta va fi inaugurată.

Sămânţa lui Avraam — Isus şi Biserica — este Moştenitoarea legitimă a acestui Legământ Avraamic, cu totul aparte de Legământul Legii care a fost făcut cu Israel la Sinai, sau de Noul Legământ al Legii care va fi făcut cu Israel la sfârşitul Veacului Evanghelic.

Acest Legământ avraamic nu are nici un mijlocitor; dar Legământul Legii l-a avut pe Moise ca mijlocitor, iar Noul Legământ al Legii Îl va avea ca Mijlocitor pe Mesia, Moştenitorul spiritual al Legământului Avraamic.

Legământul Avraamic nu are nevoie de mijlocitor; căci nu există termeni sau condiţii pe care să se bazeze o mijlocire. În el Dumnezeu numai Îşi declară scopul de a găsi o Sămânţă a lui Avraam, prin anumite procese selective proprii, şi de a binecuvânta şi onora această Sămânţă în legătură cu restul omenirii. Această Sămânţă a lui Avraam aleasă în mod special, după cum arată apostolul, este Cristos şi Biserica — Aleşii lui Dumnezeu. Gal. 3:8, 16, 29; Rom. 8:29, 20.

ALEGEREA LUI DUMNEZEU A SEMINŢEI SPIRITUALE

Dumnezeu a făcut anumiţi paşi prin care face o selecţie a celor vrednici şi plăcuţi Lui, care să constituie această companie Mesianică. Aranjamentul Său pentru a-i găsi pe aceştia este arătat de Scriptura care, referindu-se la chemarea Veacului Evanghelic la locuri ca membri în acea Sămânţă a lui Avraam, spune: Adunaţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psa. 50:5). Acest Legământ de sacrificiu al voinţei umane şi al tuturor drepturilor, privilegiilor şi libertăţilor cărnii, se dovedeşte a fi o probă foarte severă, şi-I dovedeşte Domnului un popor foarte special pe care El îl doreşte să fie Sămânţa spirituală a lui Avraam. Ei devin o Sămânţă spirituală renunţând la carne şi la toate drepturile şi libertăţile ei — chiar până la moarte.

Capul acestei Seminţe este partea care conţine viaţa pentru întregul Corp. Toţi membrii adăugaţi la El au nevoie, în primul rând, să fie îndreptăţiţi prin meritul Său. Aceştia n-au fost îndreptăţiţi sub Legământul Legii, care n-a făcut nimic perfect; nici n-au fost îndreptăţiţi sub Noul Legământ, căci acesta nu este încă completat. Dar sângele care în curând va fi folositor pentru pecetluirea Noului Legământ al Legii pentru Israel şi pentru lume, este eficient acum, în avans, pentru îndreptăţirea celor acceptaţi ca Trupul Mijlocitorului. Lucrul acesta este posibil deoarece aceşti membri ai Corpului au fost aleşi din aceeaşi familie umană ca restul omenirii. De aceea sângele care în curând va pecetlui şi va face operativ Noul Legământ pentru lume, este acelaşi sânge, sau acelaşi merit al lui Cristos, care îndreptăţeşte liber pe toţi cei care sunt acum chemaţi să fie sfinţi şi comoştenitori cu Isus.

LEGĂMINTELE AL DOILEA ŞI AL TREILEA — TIP ŞI ANTITIP

Al doilea Legământ, în ordinea timpului, a fost Legământul Legii (Exod. 19:3-8). Acesta a fost o adăugare la Legământul Avraamic, care adăugare nu putea sta în calea Legământului originar. Acesta a fost tipic. A avut un mijlocitor tipic, sacrificii de viţei şi ţapi tipice, o Zi a Ispăşirii tipică, Sfânta şi Prea Sfânta tipice.

Al treilea şi ultimul este Noul Legământ al Legii, care va fi instituit în viitor (Ier. 31:31-34; Evrei 8:6-13) Acesta nu poate pune la o parte, sau nu poate face nul sau fără valoare, Legământul Avraamic al Harului, după cum nu putea nici Legământul Legii de la Sinai. Noul Legământ al Legii nu poate fi introdus, pecetluit, făcut operativ, până când Legământul Avraamic va fi dat naştere Seminţei lui Avraam şi o va fi învestit cu glorie, onoare şi maiestate divină. Atunci acest Moise antitipic, Cristosul complet, Cap şi Corp, va mijloci între Dumnezeu şi omenire timp de o mie de ani.

Baza binecuvântărilor acestui Nou Legământ va fi meritul lui Mesia; dar acest merit nu va fi prezentat pentru lume, sau să pecetluiască Noul Legământ pentru Israelul natural şi omenire, pentru binecuvântările Restabilirii, până când mai întâi întreaga Sămânţă a lui Avraam, Cap şi Corp, va fi fost completată; şi aceasta nu poate fi completată până când tot ceea ce este de sacrificat va fi terminat. Sacrificiul Capului a fost terminat acum optsprezece secole şi a fost simbolizat prin viţelul din sacrificiile Zilei de Ispăşire a lui Israel. Sacrificiul Bisericii consacrate, membrii Săi, care au fost acceptaţi prin El, continuă de optsprezece secole, şi a fost simbolizat prin ţap, în sacrificiile din aceeaşi Zi a Ispăşirii.

Până când Mesia nu-Şi va fi sfârşit toată lucrarea Sa de sacrificiu a acestui Veac Evanghelic, până când ultimul membru, sub mâna Sa, nu va fi trecut de la starea de membru pământesc la starea cerească, până atunci suferinţele Cristosului nu vor fi terminate, suferinţele care au rămas de la El nu vor fi complete; şi până atunci El nu va inaugura binecuvântările Împărăţiei Mesianice. Şi acele binecuvântări vor fi asigurate omenirii prin aplicarea de către marele Mijlocitor a meritului sacrificiului Său în folosul lor.