TABERNACOLUL ŞI ROBA
R 4816 W. T. 15 mai 1911 (pag. 149-150)
Tabernacolul din Londra are un balcon mare, cu locuri aproape la fel de multe ca primul nivel — în total aproape 1.200. Pentru a se potrivi cu acesta, amvonul este unul înalt, închis, aşa încât numai capul şi umerii vorbitorului sunt la vedere. O robă sau mantie neagră simplă, pregătită prin amabilitatea unor prieteni, a fost purtată de Pastor (fratele Russell) la amvon, dar nu şi de alte dăţi. Aceasta a ridicat din partea unora întrebarea: Devine fratele Russell un babilonian — să predice într-un edificiu de biserică şi să poarte o robă?
Ne-am gândit că ar fi bine să se explice, în folosul tuturor, că folosirea clădirilor de biserică n-a fost niciodată condamnată în Biblie, nici în Studiile Zorile (volumele, n.t.). Sf. Pavel a predicat în sinagogă oricând a avut ocazia; aşa au făcut şi ceilalţi apostoli şi aşa a făcut şi Isus. Noi nu favorizăm străduinţa după edificii bisericeşti din cauza cheltuielilor, deoarece prietenii Adevărului sunt în general săraci, şi deoarece câţi bani putem dedica cu toţii în serviciul Domnului pot fi folosiţi de regulă mai înţelept — pentru a face o răspândire mai largă a veştilor bune de mare bucurie.
Şi acum noi aşa vedem chestiunea. Dar la Londra, ca şi în oraşul New York (Brooklyn), după judecata noastră, este servită mai bine cauza dacă este o sală simplă pentru închinare generală, şi de asemenea depozitul Societăţii şi biroul de publicare. Noi am căutat să facem voia Învăţătorului şi credem că am făcut-o în ambele cazuri.
După cum oraşul New York este centrul american, tot aşa şi Londra este centrul britanic, sau, de fapt, centrul european. Este în avantajul întregii lucrări de pretutindeni ca Tabernacolul din Brooklyn şi Tabernacolul din Londra, chiar ca nume în sine, să dea demnitate cauzei pe care ne place să o servim. Ambele clădiri au ipoteci mari. Societatea foloseşte altfel venitul ei şi nici nu se străduieşte, nici nu face apel pentru bani ca să le achite.
În ceea ce priveşte roba neagră: Este simplitatea însăşi şi cu foarte mult mai asemănătoare cu ceea ce purta Mântuitorul şi apostolii decât este o redingotă. Şi a purta un costum obişnuit, de lucru de fiecare zi, albastru, gri sau cafeniu la amvon — în mod sigur este cam ireverenţios, decât dacă o urgenţă ar putea să-l facă necesar.
Respectul pentru Domnul şi pentru Adevărul Său pare să ceară respect chiar în îmbrăcămintea unuia care, cu acea ocazie, Îl reprezintă pe Domnul ca purtătorul Său de cuvânt, „ambasadorul” sau „slujitorul capabil al Noului Legământ”, îndemnând să fie găsiţi sacrificatorii necesari împreună cu El înainte ca Noul Legământ să poată intra în vigoare. Să nu se înţeleagă că stabilim o lege cu privire la mâncăruri, la băuturi sau la purtarea unor veşminte. Numai sugerăm că o vestă brodată, o cravată colorată şi îmbrăcăminte de afaceri nu ne-ar plăcea să fie recomandate. Mai degrabă am recomanda fraţilor predicatori, atât cât este posibil şi convenabil, haine în negru şi alb — oricare ar fi croiul.
Prejudecata este o buruiană care poate înflori în grădinile relativ bine întreţinute ale inimii. Dar ar trebui să fie întotdeauna smulsă de îndată ce este descoperită, altfel va produce pagubă — nimeni nu poate spune cât de multă — proprietarului grădinii şi vecinilor săi.
REGULA DE AUR
Regula de Aur se pare că nu este pe deplin înţeleasă nici apreciată de unii copii ai lui Dumnezeu care au mers dincolo de Legea pe care ea o reprezintă, şi caută să sacrifice. Regula de Aur înseamnă — fii drept faţă de semeni, acordându-le aceeaşi libertate pe care tu o doreşti şi o pretinzi ca dreptul tău. Nu încerca să le pui piedică în căile pe care tu nu vrei să fii împiedicat. Toţi sfinţii să ţină minte că aceasta este numai dreptate, nu sacrificiu. Este porunca lui Dumnezeu — chiar temelia tronului Său, a guvernării Sale. Poate că nicio altă lecţie nu este mai necesar să fie învăţată de către Biserică decât aceasta. Ea este încălcată în mod continuu acasă şi în Biserică. Dreptate, înaintea generozităţii; Regula de Aur, înaintea sacrificiului, este în mod sigur ordinea lui Dumnezeu, şi toţi cei care vreau să fie ascultători de El şi plăcuţi Lui în mod sigur vor fi atenţi să se supravegheze în această privinţă.
DOCTRINA FALSĂ ESTE GREŞEALA BABILONULUI
Cât despre faptul că bisericile nominale sunt Babilon fiindcă se întâlnesc în clădiri frumoase sau sărace, cu sau fără turn, aceasta este nechibzuinţă, de care este bine să scăpăm, şi pe care niciunul dintre noi n-ar fi trebuit să o aibă vreodată. În mod asemănător, îmbrăcămintea slujitorului nu are nimic de-a face cu spiritul babilonic — chiar dacă noi mărturisim a avea prejudecăţi în privinţa schimbării hainelor în timpul serviciului şi a purtării de haine colorate etc., în ceremoniile Bisericii Catolice şi Episcopale, ca fiind contrare simplităţii lui Cristos.
Greşeala Babilonului sunt doctrinele ei false — vinul amestecat din potirul ei — „Potirul de Aur” al Cuvântului divin — cu care ea şi lumea sunt atât de îmbătaţi încât nu pot înţelege Adevărul, ci îl persecută.
A ieşi din Babilon, deci, nu înseamnă a nu te mai închina niciodată lui Dumnezeu într-o construcţie zidită în mod special; nici nu înseamnă a nu face nimic din ceea ce face Babilonul şi a nu purta nimic din ceea ce aprobă Babilonul. Această aplicare ar însemna că n-am putea nici să cântăm, nici să ne rugăm, nici să folosim o orgă etc., fiindcă alţii le folosesc, despre care credem că s-au depărtat de credinţă.
Pentru noi este dificil, desigur, să ne menţinem bietele noastre capete bine echilibrate prin spiritul unei minţi sănătoase; dar Regula de Aur ne va ajuta în mod sigur. Dragul nostru frate a pretins că îi era teamă că ceilalţi ar putea fi „poticniţi” de aceste chestiuni — în special că aceia care au ieşit dintre noi le-ar folosi ca pe un ciomag. Răspunsul nostru este că aceia care au ieşit nu mai trebuie luaţi în considerare nici un moment; oricum ei vor suci şi vor învârti totul spre rău. Dacă ne-am opri să le dăm atenţie şi să le facem pe plac, n-am face nimic care I-ar plăcea şi ar servi lui Dumnezeu.
Dimpotrivă, credem că sentimentul general al oamenilor cugetători şi pioşi se întoarce de la predicarea făcută la repezeală, odată aşa de aprobată, la ceva mai rafinat şi mai reverenţios. Sunt încă oameni buni care consideră un păcat a purta un guler înalt sau o cravată la serviciul divin, dar ei devin tot mai puţini.
Dar Regula de Aur îi lasă pe aceşti copii ai lui Dumnezeu liberi să se îmbrace cum le place, fără ca alţii să se amestece în treburile lor. Să înveţe din experienţă. Să înveţe în şcoala lui Cristos că avantajele şi libertăţile Împărăţiei lui Dumnezeu (Biserica) nu constau în mâncare, băutură şi îmbrăcăminte, ci în dreptate şi în adevărata sfinţenie, reprezentată prin Haina de Nuntă, „fără pată sau încreţitură sau ceva de felul acesta”.