Tacticile Adversarului – VDM 21.1

Vol. 21, Noiembrie-Decembrie 2013, Nr. 1 

Tacticile Adversarului

„Căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” 04666″> 2 Cor. 2:11

R 5147 b W. T. 15 decembrie 1912 (pag. 387-388)

Pe măsură ce înaintăm spre încheierea Secerişului, să nu ne surprindă că Adversarul devine în toate felurile mai persistent în atacurile sale. Împotrivirea faţă de Planul Divin al Veacurilor este în creştere pretutindeni. Denaturările calomniatoare sunt făcute cu atâta neruşinare încât să aducă cu ele o măsură de convingere, spre dauna Cauzei pe care o servim.

Ce nu poate face Satan împotriva Adevărului pe linia logicii, a Bibliei şi a judecăţii sănătoase, caută să facă prin denaturări defăimătoare ale tuturor celor care iau atitudine de partea Adevărului; şi împotrivirea lui este de obicei după măsura activităţii servitorilor Adevărului. Această împotrivire este pentru ei o încercare a credinţei şi a îndurării răbdătoare. Ea încearcă loialitatea faţă de Dumnezeu, faţă de Adevăr şi faţă de fraţi. Ea devine de asemenea o încercare a iubirii frăţeşti în casa credinţei. Ea face o lucrare de cernere sau de separare. „Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare.” Deut. 13:3.

Aceeaşi linie de atac oferă încercări speciale pentru biserica nominală — pentru ambele, grâu şi neghină. Ea dă ocazie pentru manifestarea invidiei, mâniei, răutăţii, urii, disputei, presupunerii de rău şi vorbirii de rău. Astfel mulţi sunt încercaţi şi iubirea lor faţă de nedreptate este arătată. „După roadele lor îi veţi recunoaşte” (Matei 7:20). Clasa spinilor şi a mărăcinilor, deşi îndeaproape afiliată cu lucrurile religioase, nu sunt mlădiţele Viţei. Ele nu aduc rodul Viţei, ci dimpotrivă, sunt dăunătoare pentru poporul Domnului. „Veninul de aspidă este sub buzele lor.” Unii dintre ei sunt destul de curajoşi ca să mintă; alţii, mai puţin curajoşi, iubesc minciunile şi sunt destul de josnici ca să le răspândească. Înaintarea Zilei Domnului în cele din urmă va descoperi situaţia adevărată. Unii vor avea ruşine şi dispreţ, în timp ce alţii vor străluci ca stelele în veci de veci.

Toţi care au Spiritul Domnului, spiritul blândeţii, amabilităţii, răbdării, îndelungii răbdări, amabilităţii frăţeşti şi iubirii — vor fi şi ei încercaţi în această privinţă. Voia Domnului pentru aceştia este ca ei să-şi adâncească şi lărgească în toate aceste privinţe caracterul, pe măsură ce îi asaltează ispite contrare. Astfel vor deveni tot mai mult asemănări ale Fiului drag al lui Dumnezeu, şi încercările îi vor ajuta să fie potriviţi pentru Împărăţie.

Acuzatorul fraţilor

O altă uneltire a lui Satan este să descurajeze pe ucenicii credincioşi ai Domnului care caută să cunoască şi să facă voia Lui. Cu cât sunt mai conştiincioşi, cu atât vor fi mai expuşi sugestiilor lui Satan, de nevrednicie, respingere, condamnare, Moartea a Doua. Dumnezeu permite aceasta ca o probă sau încercare a credinţei. „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui.” Pentru a fi dezvoltaţi, credinţa trebuie încercată cu împotrivire. Cu cât mai dezvoltată ne este credinţa, cu atât vom fi mai plăcuţi în ochii Tatălui. El vrea ca credinţa noastră în El să fie fără rezerve, neşovăielnică.

Adversarul, dimpotrivă, ar distruge credinţa noastră. Câteodată El încearcă să facă aceasta denaturând caracterul lui Dumnezeu, ca neiubitor, nedrept, crud, iar câteodată exagerând slăbiciunile şi eşecurile noastre, ca să ne facă să încetăm a căuta aprobarea divină. El ar vrea ca în disperare să renunţăm.

Persoanele care au fost obsedate de spirite rele spun clar că la început spiritele au personificat pe Dumnezeu şi pe îngerii Săi, au sfătuit la rugăciune etc. După aceea au dat sugestii rele. Apoi au dat sugestii bune şi rele. Sugestiile rele fiind întreţinute, ele au condamnat apoi persoanele pentru că le-au întreţinut. În cele din urmă au renunţat la toate pretenţiile şi individului i-au spus că păcătuind a pierdut toată favoarea divină şi acum este cu totul la mila spiritelor rele. Apoi au venit sugestii la fapte rele sau la sinucidere, depunându-se străduinţa de a-l face pe individ să-şi predea complet mintea, voinţa, pentru o posesie deplină şi o minte dezechilibrată.

 Singurul remediu pentru persoanele în astfel de stare deplorabilă este ca ele să-şi exercite puterea voinţei pentru a se împotrivi tuturor acestor sugestii false. Nimic nu este mai de ajutor în astfel de împrejurări decât cunoştinţa corectă a învăţăturii divine în privinţa Iubirii lui Dumnezeu şi a abundenţei pregătirii Sale îndurătoare în Cristos. Persoanele care se află în această situaţie ar trebui să fie încurajate să se arunce pe deplin şi fără rezerve la picioarele crucii în spiritul minţii lor — în plinătatea consacrării. Apoi în măsura credinţei lor, ei se pot ţine de Domnul în rugăciune pentru completa eliberare de sub puterea Adversarului. Nu cunoaştem altă cale de a scăpa de spiritele rele.

Există şi cazuri în care a avut loc obsesia şi în care Adversarul pare că poate exercita o influenţă rea asupra minţii, cauzând îndoială, frică, înstrăinare de Domnul. În general „păcatul stă culcat la uşă” — ceva încălcare a legămintelor sufletului cu Domnul. Aceştia sunt în pericol de mare întristare, pierderea credinţei, încrederii — totul. Tratamentul pentru cazul lor este o cunoştinţă a caracterului real al lui Dumnezeu — a marii Sale Iubiri şi compătimiri exercitate prin Domnul Isus Cristos, şi făcute disponibile prin El tuturor celor care îşi dau viaţa în deplină consacrare.

Credinţa va triumfa, altfel lumina bucuriei şi binecuvântării va muri. „Facă-ţi-se după credinţa ta”, este regula Divină. Cei care nu vor exercita credinţă nu vor fi niciodată acceptabili Tatălui pentru a fi membri în clasa Împărăţiei. Aceştia trebuie să aştepte Veacul viitor şi să aibă experienţe diferite. Turma Mică, Cei Aleşi, pe care îi alege Domnul acum, trebuie să fie toţi plini de credinţă.

„CEL RĂU NU SE ATINGE DE el”

Apostolul Ioan declară că este posibil un anumit fel de comportare în care Adversarul nu va putea să ne atingă ( Ioan 5:18). Ilustraţia adusă în faţa ochilor noştri mentali este aceea a unui cerc fermecat, în interiorul căruia vine poporul lui Dumnezeu. Acest cerc nu este un gard, ci doar o linie de lumină, peste care se poate păşi cu uşurinţă. În interiorul acestui cerc este favoarea Domnului. Chiar centrul lui este Domnul Însuşi, Capul Bisericii. Îndemnul Scripturilor, conducerile Spiritului sfânt şi providenţele Domnului, toate îi încurajează pe urmaşii Lui să înainteze mai aproape de El — „Mai aproape Doamne, către Tine”.

 În exteriorul cercului fermecat sunt puterile răului. Uneori acestora le este permis să atingă interesele pământeşti şi afacerile temporare ale copiilor Luminii; dar influenţei demonice nu îi este permis să atingă de fapt Noile Creaţii în Cristos din interiorul cercului. Ele nu-şi pot exercita influenţa peste acea linie. Dar vai! Ademeniţi de lume, de carne şi de Diavol, uneori unii dintre sfinţi merg prea aproape de acea linie, probabil urmărind ceva momeală carnală sau fleacuri aurite sau onoare pământească. Pe aceştia Adversarul este gata oricând să-i prindă, să-i tragă afară în întunericul păcatului, îndoielii, disperării — tot mai departe de Domnul.

Lecţia acestei ilustraţii pentru toţi copiii concepuţi de Spirit ai lui Dumnezeu este: „Rămâneţi în El”, „Feriţi-vă de orice formă de rău”, „Apropiaţi-vă de Dumnezeu”, Continuaţi să mergeţi înainte şi în sus”, „Fiţi cu luare aminte la voi înşivă”, „Uitaţi ce este în urmă”, „Omorâţi carnea voastră”, şi dorinţele şi ambiţiile pământeşti. Păstraţi-vă aproape de Învăţător, pentru ca „cel rău să nu se atingă de voi”.

Dar le amintim iarăşi celor care ar putea fi atinşi de Adversar şi temporar ademeniţi, că Dumnezeu este plin de bunătate iubitoare, că îndurarea Lui ţine în veci, pentru toţi cei care doresc să trăiască în armonie cu El. Deşi este adevărat că, cu cât ne apropiem mai mult de linia separatoare, cu atât ajungem mai aproape de sfera de influenţă şi putere a Adversarului şi cu atât mai slabă devine puterea Adevărului, Spiritul Domnului din noi, totuşi, există bucurie în cer când un păcătos se pocăieşte, şi Domnul va întâmpina cu bucurie oaia rătăcită, chiar dacă permite pentru un timp experienţe grele. În cele din urmă, pentru cel care se întoarce, aceste experienţe se vor dovedi lecţii valoroase, apărându-l împotriva unor alte tendinţe viitoare de a rătăci sau a pierde vremea cu lucruri pământeşti.