Vol. 19, Noiembrie-Decembrie 2010, Nr. 1 

TOATE LUCRURILE LUCREAZĂ SPRE BINELE LOR

03957″> Gen. 46:28-34 ; 03958″> 47:12 , 28-31

Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu.” 03959″> Romani 8:28 .

R 5240 W. T. 15 mai 1913 (pag. 152-154)

Astfel Iacov şi toată familia sa au părăsit ţara Canaanului, ţara promisiunii, Palestina, şi, la invitaţia lui faraon prin Iosif, s-au instalat în ţinutul Gosen, potrivit ocupaţiei lor care era aceea de văcari şi păstori. Iosif s-a dus în carul său la Gosen şi acolo l-a întâlnit pe tatăl său Iacov, pe care nu-l văzuse de mulţi ani. După obiceiul ţărilor orientale, s-au sărutat şi Iosif a plâns. Apoi a venit prezentarea oficială a lui Iacov şi a familiei sale lui faraon. Iosif a fost atent ca ei să nu facă nici o greşeală. De aceea i-a spus clar împăratului că ocupaţia lor era de păstori şi văcari; căci egiptenii dispreţuiau această ocupaţie şi prin urmare nu se amestecau cu evreii. Astfel ţinutul Gosen a devenit aproape o ţară separată de Egipt.

Iacov pe vremea aceea era de o sută treizeci de ani şi foarte slab. Adus în prezenţa faraonului, Iacov l-a binecuvântat — în sensul cererii binecuvântării divine asupra lui, putem presupune. Astfel familia lui Iacov, numită acum cu noul lor nume, Israel, a devenit ferm stabilită în ţara Egiptului. Iacov a mai trăit şaptesprezece ani după aceea, timp în care Iosif şi poporul lui, israeliţii, au fost în favoarea lui faraon şi a egiptenilor.

Lecţia noastră este legată în special de voinţa şi capacitatea lui Dumnezeu de a face ca toate experienţele poporului Său să lucreze spre binele lor. Aceasta ne sugerează în mod natural să întrebăm în ce mod experienţele din viaţa lui Iacov au fost spre binele său. Scripturile declară: Pe Iacov l-am iubit; pe Esau l-am urât îiubit mai puţinş”. Ar trebui văzută în mod clar iubirea lui Dumnezeu manifestată astfel încât lucrurile să lucreze spre binele lui Iacov şi al familiei sale. Întrebarea este, cum? Putem noi vedea liniile în care favoarea divină a operat spre binele lui Iacov şi al familiei sale?

Numai cu ochiul credinţei, îndrumaţi de cuvintele lui Isus, ale apostolilor şi ale profeţilor săi, putem vedea cum binecuvântarea lui Dumnezeu a fost cu Israel şi le-a dat binecuvântări mai mult decât altora. Mulţi n-au acest ochi al credinţei. Prin urmare, numai puţini pot vedea, aprecia şi înţelege această chestiune. Majoritatea, atât dintre creştinii pretinşi cât şi dintre evrei, nu reuşeşte să vadă ce binecuvântare a venit peste Israel. În aceeaşi măsură aceştia sunt slabi în credinţă şi sunt gata să fie abătuţi de adepţii criticii radicale şi ai evoluţiei, spre necredinţă totală în Biblie şi în Planul divin al Veacurilor pe care aceasta îl prezintă.

Iacov, devenind moştenitorul marii Promisiuni făcute lui Avraam (În tine şi în sămânţa ta se vor binecuvânta toate familiile Pământului), pare să fi intrat de-a dreptul în necaz. El a fugit de acasă, lăsând totul fratelui său. A servit unchiului său Laban timp de şapte ani, pentru a o putea avea pe Rahela de soţie, dar Providenţa divină a permis să fie înşelat şi a fost obligat să servească încă şapte ani pentru ea. Tot mereu unchiul său i-a schimbat plata în străduinţa de a scoate ce este mai bun din el. Astfel Iacov a fost aruncat într-o competiţie cu unchiul său în străduinţa de a-şi proteja interesele.

În final, cu rodul a multor ani de trudă, el s-a întors în Canaan, temător însă de fratele său Esau, pe care l-a împăcat cu un cadou bogat. Mai târziu şi-a pierdut soţia şi a fost privat de Iosif, fiul său preaiubit. Apoi a venit foametea, recuperarea lui Iosif şi întâmplările din lecţia noastră recentă. Mai târziu, chiar mutarea în Egipt părea să fi fost una dezastruoasă, căci egiptenii i-au făcut robi pe israeliţi. În final au fost eliberaţi, numai pentru a avea experienţe grele în pustia Paran timp de patruzeci de ani, înainte de a intra propriu-zis în Canaan.

Cum a binecuvântat Dumnezeu pe Israel?

Apoi a fost o chestiune treptată să intre în posesia ţării. Au avut diferite încercări şi dificultăţi, stăpâniţi de filisteni, sirieni etc. Mai târziu au avut împăraţi şi apoi o răzvrătire sau divizare a împărăţiei, urmată de mai multe războaie, foamete, molime, până când toţi au fost duşi captivi în Babilon. Au plecat numeroşi şi s-a întors un număr relativ mic. Apoi au mai avut încercări, războaie etc.

În cele din urmă a venit Isus şi a fost respins de toţi cu excepţia câtorva. Apoi naţiunea a fost respinsă de Dumnezeu. Iată, vi se lasă casa pustie.” Treptat au venit peste ei necazul şi anarhia, până când ca naţiune s-au dus în Hades — din punct de vedere naţional au adormit. Au dormit mai bine de optsprezece secole, în timp ce personal au îndurat persecuţii în multe naţiuni.

Ceea ce vrem să vedem este cum binecuvântarea lui Dumnezeu a fost identificată cu toate acele experienţe ale lui Israel. Vrem să ştim în ce mod Dumnezeu i-a condus spre binele şi binecuvântarea lor, mai mult decât în afacerile altor naţiuni. Pentru a înţelege aceasta, trebuie să aruncăm o privire asupra celorlalte naţiuni şi popoare şi experienţele lor, şi apoi trebuie să privim şi în viitor.

Unde este Egiptul — unde este guvernarea faraonilor astăzi? Unde este Asiria — unde sunt popoarele lor astăzi? Unde sunt filistenii? Unde sunt toate naţiunile care au înflorit în zilele lui Israel? Răspunsul este că ele nu mai sunt. Ele s-au unit cu alte popoare sau au fost şterse din existenţă prin procese naturale. Ele n-ar putea fi restaurate astăzi, pentru că nici unul dintre acele popoare n-a rămas nicăieri. Nu discutăm despre numeroasele triburi din India, nici despre grupurile consolidate din China şi Japonia, nici despre triburile barbare din Africa. Toate acestea au fost în afara liniei istoriei noastre, pentru că nu sunt strâns identificate cu naţiunea lui Israel, naturală sau spirituală.

Dar Israelul există astăzi, chiar dacă naţiunea doarme în hades, şeol, aşteptând trezirea şi învierea naţională. Acea trezire ridică deja oasele uscate” din disperare, şi arată înainte spre o zi viitoare de binecuvântare şi prosperitate. Un rezultat al grijii providenţiale a lui Dumnezeu peste Israel a fost că ei ca popor au fost menţinuţi în existenţă. Această speranţă a binecuvântărilor viitoare, bazată pe promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam, este cea care continuă să însufleţească acel popor. Această speranţă, treptat, conform profeţiei, este cea care va reînsufleţi Israelul şi-l va readuce în faţă, şi-l va identifica cu marea Împărăţie Mesianică, cea care va binecuvânta lumea.

Dar cineva ar putea spune: Nu ne vorbi de binecuvântarea naţională, căci noi va trebui să ne gândim la întreaga lume din punctul de vedere al unei frăţii umane. Dacă Israelul a fost binecuvântat de Dumnezeu, atunci ar trebui să fie vizibilă o oarecare binecuvântare personală şi nu numai o prelungire naţională a harului, în viaţa lor ca popor.

Foarte adevărat, răspundem noi. Există binecuvântări atât personale cât şi naţionale ale trecutului şi ale viitorului. Lucrarea lui Dumnezeu cu Israelul în trecut n-a dovedit cu adevărat că toată naţiunea a fost sfântă, evlavioasă şi vrednică de cea mai mare onoare şi poziţie în Programul divin. Dar acele providenţe au servit să aleagă din acea naţiune un popor special, cu caracteristici asemănătoare celor posedate de Avraam; şi anume, credinţă şi ascultare. După Avraam a venit Isaac; după Isaac a venit Iacov; şi după Iacov a venit naţiunea lui Israel în care au existat câţiva, din când în când, vrednici de a fi puşi alături de părinţii lor, Avraam, Isaac şi Iacov.

Experienţele grele ale secolelor de viaţă naţională au lucrat pentru a dezvolta caractere nobile, puternice în credinţă şi loiali până în străfunduri. Sf. Pavel enumeră pe unii dintre aceştia în afară de Avraam, Isaac, Iacov şi profeţi. El include pe toţi acei cu adevărat israeliţi” care au fost loiali lui Dumnezeu până la măsura de a suferi persecuţii pentru dreptate şi pentru speranţele pe care le-au primit prin Promisiunea avraamică. Unii dintre aceştia, spune el, au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul ei, de care lumea nu era vrednică”.

Acest proces de alegere a continuat până la timpul lui Isus, şi a găsit o companie glorioasă, chiar dacă n-a fost una numeroasă. Dumnezeu căuta astfel de oameni şi i-a găsit pe cei pe care îi căuta. Este adevărat, ei încă nu şi-au primit răsplata. Este adevărat, răsplata lor nu va fi una cerească, ci una pământească, aşa cum li s-a promis. Toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale.”

Aceşti credincioşi din Israel sunt cei pentru care toate lucrurile au lucrat împreună în mod favorabil — pentru că ei L-au iubit pe Dumnezeu, pentru că au răspuns la dreptatea pusă în faţa lor şi la marea Promisiune pe care El le-a făcut-o. Noi credem că timpul este aproape când aceştia vor constitui reprezentanţii pământeşti ai lui Mesia în conducerea şi binecuvântarea lumii.

Ce a fost profeţit despre ei mai înainte se va împlini. În loc de a fi părinţi, ei vor fi copiii lui Mesia, primind viaţă veşnică de la El ca Tată. El îi va face prinţi peste tot Pământul, în cooperare subordonată cu Imperiul Său ceresc (Psalmul 45:16). Astfel vedem că toate încercările şi dificultăţile lui Israel, sub Providenţa divină, au lucrat împreună pentru binele acelei clase speciale, cu adevărat israeliţi, în care nu este viclenie”, şi care L-au iubit pe Dumnezeu la modul suprem. Şi răsplata lor este aproape. Prin ei, binecuvântarea se va extinde la toate neamurile de pe Pământ.

EXPERIENŢELE ISRAELULUI SPIRITUAL

Când a venit timpul lui Dumnezeu, la prima Venire, să cheme din lume o clasă specială de israeliţi spirituali, El a dat prima ocazie copiilor lui Iacov. Toţi aceia dintre ei care atunci erau cu adevărat israeliţi, în care nu este viclenie”, au fost privilegiaţi să aibe ocazii speciale şi instrucţiuni de la Isus. Toţi cei din clasa adevărată, loială, au putut, prin îndrumare şi instruire providenţială specială, să-L recunoască pe El ca Mesia, în timp ce toţi ceilalţi au fost orbiţi de prejudecată, superstiţie şi cuvintele tainice.

Acesta a fost un alt avantaj care a venit pentru sămânţa naturală a lui Avraam — ca ei să aibă prima ocazie de a deveni membri ai Israelului spiritual, despre care nu avuseseră înainte nici o informaţie. Ei încă n-au aflat că Mesia pe care-L aşteptau va fi un Mesia spiritual, în loc de unul carnal, şi că El va fi un Mesia compus, în loc de a fi o singură persoană — că va fi compus din mulţi membri.

Astfel copiii naturali ai lui Avraam au avut mult avantaj oricum, în special că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu”, şi deoarece au avut acele cuvinte, acele profeţii, ei au avut cea mai bună ocazie dintre toţi oamenii să cunoască despre Mesia şi să vină în armonie cu El, devenind ucenicii Lui.

Dar aşa cum s-a spus despre Israelul natural, tot aşa, şi mai accentuat, s-ar putea spune despre Israelul spiritual, că privilegiile lor le-au adus suferinţe speciale şi persecuţii. Isus a fost lovit, tot felul de rele s-au spus împotriva Lui pe nedrept, şi în final a fost răstignit ca un criminal, pentru că a afirmat că este Fiul lui Dumnezeu şi nu a negat că El era Cel care în cele din urmă va fi Împăratul Slavei.

Apoi timp de secole urmaşii credincioşi ai lui Isus au avut experienţe amare. Uneori au fost torturaţi literal, persecutaţi literal, jupuiţi de vii literal. Alteori au suferit persecuţie simbolică, jupuire simbolică, şi s-a spus împotriva lor pe nedrept tot felul de lucruri rele pentru Cristos. Minciuni, doctrine false, duceri antitipice în Babilonul simbolic — toate acestea au fost printre experienţele poporului lui Dumnezeu. Acestea nu încheie lista; căci sf. Pavel a declarat: Toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi”. Deci, oricine aparţine astăzi Domnului are asigurarea că dacă este credincios Învăţătorului său, va avea împotrivirea lui Satan, a lumii şi a propriei sale cărni.

Se ridică întrebarea: Cum lucrează aceste lucruri mai bine pentru noi decât pentru lume? Nu mor creştinii asemenea necredincioşilor, asemenea evreilor, asemenea mahomedanilor, asemenea păgânilor? Nu au ei partea lor de boală, suferinţă şi durere în legătură cu experienţele din procesul morţii? Sigur că nimeni nu poate contesta veridicitatea acestei sugestii! Unde deci, vom spune, există un avataj în a fi un israelit spiritual? Dacă toată lumea este răscumpărată prin sângele preţios al lui Cristos, dacă toată lumea va avea o binecuvântare sub domnia glorioasă de o mie de ani a lui Mesia, şi dacă Vrednicii din Vechime vor avea primul loc în Împărăţia care va fi stabilită atunci sub toată întinderea cerurilor, care va fi avantajul, dacă este vreunul, pentru cei care au fost israeliţi spirituali credincioşi şi loiali — pentru cei care au îndurat greutate ca buni soldaţi şi au căutat să-şi dea viaţa în serviciul Învăţătorului, în serviciul fraţilor, în serviciul Adevărului, în serviciul lui Dumnezeu?

Avem un mare avantaj În toate felurile

Avantajele acestei clase sunt numeroase şi ţin atât de viaţa prezentă, cât şi de cea care vine. În prezent, privilegiul acestora este să se bucure de pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere omenească. Este privilegiul lor să ştie prin credinţă că toate lucrurile lucrează spre binele lor fiindcă iubesc pe Dumnezeu. Este privilegiul lor să-şi dea seama că orice li s-ar putea întâmpla celorlalţi din lume, nimic nu se poate întâmpla în ceea ce-i priveşte pe ei. Afacerile şi interesele lor sunt toate supuse supravegherii divine. Nu este de mirare că ei pot avea pace în orice furtună! Nu este de mirare că ei sunt în stare să se bucure chiar în strâmtorare!

Bucuria lor este cea a spiritului, de care nici o experienţă pământească nu-i poate lipsi, şi bucuriile lor cresc zi de zi, an de an, pe măsură ce se maturizează în experienţa creştină şi pe măsură ce cresc în cunoştinţă şi har. Privilegiul lor este acela de a avea acces la Tronul Harului ceresc şi un privilegiu al comuniunii cu Tatăl ceresc şi cu Domnul lor Isus Cristos. Ei se pot socoti, după cum declară sf. Petru, membri ai Preoţimii împărăteşti, Naţiunea sfântă a lui Israel, Poporul special al lui Dumnezeu. Ei se pot bucura în privilegiul de a fi ambasadorii lui Dumnezeu şi de a spune Veştile bune altora, pentru a vesti virtuţile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. O, mari sunt privilegiile, îndurările şi binecuvântările acestor israeliţi spirituali, compensând cu prisosinţă disciplinarea, necazurile şi împotrivirile suferite de ei!

BUCURIILE VIEŢII VIITOARE

Dar dincolo de toate aceste experienţe din viaţa de acum se află bogăţiile harului lui Dumnezeu pentru viitor, pe care aceştia le posedă şi le ţin cu puterea credinţei. După cum declară sf. Pavel, ei au promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare”. Şi acea viaţă viitoare este o viaţă atât de minunată încât studierea ei este o chestiune fără sfârşit. Fiecare pas de ascultare le aduce drepturi şi privilegii cu Dumnezeu, le aduce un pas înainte în cunoaşterea Lui şi a gloriosului Său plan. Astfel, cu cât caracterul este mai evlavios şi mai sacrificator de sine, cu atât mai adâncă poate fi cunoaşterea Lui, cu atât mai bogate vor fi experienţele, cu atât mai preţioase speranţele şi aşteptările.

Suntem întrebaţi: Care sunt aşteptările acestei clase? Răspunsul este: Ei aşteaptă lucrurile pe care Dumnezeu le-a promis; ei aşteaptă ca, aşa cum sunt acum copii ai lui Dumnezeu, tot aşa învierea lor promisă din morţi la perfecţiune spirituală să-i facă fii ai lui Dumnezeu pe cel mai înalt plan. Şi dacă sunt copii, atunci vor fi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Cristos, Domnul lor”. Pe lângă aceasta, aceşti israeliţi spirituali sunt moştenitori ai unui Canaan spiritual, o Împărăţie cerească. Pentru a intra în Împărăţia lor, ei trebuie să aibă parte de puterile unei învieri mai bune decât alţii. Şi aceasta va însemna, ne asigură apostolul, că ei vor fi schimbaţi într-un moment, într-o clipeală de ochi”, căci nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu”. Nu este oare adevărat deci, în sensul cel mai deplin şi absolut, că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor chemaţi conform scopului Său, nu numai pentru cei care au fost chemaţi în timpul Veacului Iudaic, ci şi pentru cei care au fost chemaţi şi care au acceptat chemarea în timpul acestui Veac Evanghelic?