TREI CONVENŢII MARI
R5502 W. T. 15 iulie 1914 (pag. 217-218)
Aranjamentul din acest an de a ţine convenţiile noastre devreme şi în trei locuri centrale în acelaşi timp se pare că avut binecuvântarea Domnului. Convenţia din Asbury Park, N.J., a fost una convenabilă pentru prietenii care locuiesc în Est. Columbus, Ohio, a fost cea mai bună în ceea ce priveşte sala; iar Clinton, Iowa, a excelat în câteva aspecte. În fiecare caz Asociaţia noastră a fost musafirul oraşului prin invitaţia conducerii locale. În fiecare caz Foto-Drama Creaţiei a fost prezentată la mii de persoane care au apreciat-o. În fiecare caz numărul participanţilor s-a ridicat la două mii, unii venind la începutul convenţiei şi rămânând câteva zile, iar alţii venind spre sfârşit, iar unii rămânând tot timpul programului.
Am avut multe dovezi ale favorii şi binecuvântării Domnului. Numărul total al celor care au participat a fost astfel de şase mii; numărul total al botezurilor a fost de trei sute cincizeci şi şase; numărul total al Statelor reprezentate a fost de treizeci şi şase, pe lângă patru provincii canadiene şi una din Insulele Fiji, şi reprezentanţii britanici. Cel mai bun lucru, Domnul a fost cu noi prin Spiritul Său cel sfânt, care s-a manifestat pe feţe, în cuvinte, în comportare — nu numai ale vorbitorilor, dar şi ale ascultătorilor. Ne-am bucurat acolo. Ca de obicei, dragii noştri prieteni ((887)) de la diferite convenţii au declarat că acestea au fost cele mai bune care au fost vreodată.
Fără îndoială creşterea individuală în har şi în cunoştinţă şi în spiritul Domnului au mult de-a face cu această apreciere mai mare a ocaziilor noastre aşa cum ne vin ele an după an şi zi după zi. Pentru cel necurat nimic nu este curat. Pentru cel nemulţumit nimic nu este mulţumitor. Pentru cei care au intrat într-o relaţie personală cu Domnul şi care se odihnesc în promisiunile Sale există o binecuvântare, o împrospătare, o întărire, o încurajare, de fiecare dată când lucrurile preţioase sunt atinse, tratate, menţionate. Îi mulţumim lui Dumnezeu când observăm diferitele manifestări ale creşterii în har printre poporul Domnului. „Ce fel de oameni ar trebui să fim”, în privinţa relaţiei noastre glorioase, a marilor noastre speranţe, a părtăşiei noastre preţioase cu Domnul şi cu fraţii Săi!
Numai de un lucru s-a temut editorul în privinţa influenţelor menţionate şi a discursurilor competente ale vorbitorilor. El se teme că dragii noştri prieteni în câteva cazuri au fost stimulaţi peste măsură de o asigurare prea fermă că anul acesta va fi martorul „schimbării” Bisericii, al stabilirii Împărăţiei etc. Cu tot respectul cuvenit pentru părerile fraţilor, noi credem că prezentul este un timp pentru o mare cumpătare a minţii, o evitare a speculaţiilor şi o aşteptare a ceea ce Domnul binevoieşte să facă să se întâmple. Noi ne temem foarte tare că unii dintre fraţii noştri dragi vor avea dezamăgiri crunte, dacă unele dintre afirmaţiile încrezătoare făcute de la tribuna convenţiei vor eşua. Editorul n-a vorbit sau n-a scris niciodată atât de hotărât cum vorbesc unii dintre aceşti fraţi dragi acum. În cărţile Studii în Scripturi, precum şi în Turnul de Veghere, am prezentat cronologia, nu ca fiind infailibilă, dar ne-am declarat totuşi încrederea în ea. Cu toate acestea, întotdeauna i-am încurajat pe prieteni să examineze ei înşişi, să-şi folosească judecata. Pentru a-i ajuta la aceasta am dat în detaliu referinţele etc. În numerele recente ale Turnului de Veghere am declarat clar că împlinirile profeţiilor, deşi marcate şi vădite, nu sunt atât de înaintate pentru timpul acesta cum ne-am aşteptat.
La toate aceste trei convenţii editorul a folosit ocazia să repete vederile deja prezentate în Turnul de Veghere:
(1) Că cronologia şi profeţiile întreţesute cu ea par încă să fie tot aşa de tari — par încă să înveţe că Timpurile Neamurilor se vor sfârşi în octombrie următor.
(2) El a arătat însă că sfârşitul Timpurilor Neamurilor ar putea să nu introducă marele Timp de Strâmtorare atât de repede pe cât ne-am fi aşteptat. El a arătat că expirarea concesiunii ar putea să nu însemne o deposedare instantanee, ci, posibil, ar putea să însemne o deposedare treptată, sau poate o înştiinţare aspră de a ieşi, urmată de o evacuare puţin mai târziu.
(3) El le-a amintit participanţilor la convenţie de cuvintele sale dintr-un număr recent al Turnului de Veghere, în sensul că este posibil ca Timpurile Neamurilor să se încheie fără un necaz mondial imediat, şi că Biserica ar putea fi completată cu unii dintre membri de această parte a vălului participând pentru puţină vreme în „judecăţile scrise”.
(4) El a căutat în mod special să imprime asupra tuturor că consacrarea noastră a fost până la moarte, şi că dacă Domnul ne permite să continuăm aici o perioadă de timp mai lungă decât ne-am aşteptat, iubirea şi loialitatea noastră trebuie manifestate în supunerea bucuroasă la aranjamentele Sale; şi mai mult, dacă privilegiile şi binecuvântările anului actual vor continua, paharul nostru de bucurie va da pe deasupra în toate felurile.
Un spirit frumos pare că a străbătut convenţiile, amintindu-ne despre scriptura care declară: „Printr-un singur Spirit noi toţi am fost botezaţi într-un singur Trup”. Că acel Spirit este spiritul sfânt al lui Dumnezeu — spiritul iubirii şi loialităţii faţă de El, faţă de Cuvântul Său, faţă de fraţii noştri — spiritul compătimirii, al iubirii, al ajutorării, care ar face bine tuturor oamenilor după cum avem ocazie, şi în special Casei Credinţei. Au fost primite invitaţii pentru convenţii în septembrie în Los Angeles, San Francisco, Mountain Lake Park, Md., şi Saratoga Springs, N.Y., dar încă nu s-a hotărât nimic în privinţa nici uneia dintre ele.