Turneul Britanic De Toamnă Al Editorului – VDM 25.1

TURNEUL BRITANIC DE TOAMNĂ AL EDITORULUI

R 4924 W. T. 1 decembrie 1911 (pag. 435-436)

Dumnezeu ne-a binecuvântat foarte mult în turneul nostru de acum. Adunările au fost foarte inspiratoare. Nu numai că a fost o largă participare, dar interesul a fost mare şi evident profund. Prietenii, la fel ca şi mine, au fost încurajaţi. În fiecare loc vizitat până acum ne-au fost asigurate cele mai bune săli disponibile. Voluntariatul a fost făcut în toate amănuntele şi anunţurile au fost bine plasate.

Toate duminicile noastre au fost rezervate pentru Tabernacolul din Londra, cu excepţia uneia pentru Glasgow, cu ocazia convenţiei lor. De obicei a fost o bună audienţă. Tabernacolul a fost aglomerat serile, uneori rămânând numai loc de stat în picioare. Aceasta este încurajator pentru noi şi pentru toţi prietenii care vor citi acest raport, şi care în mod cuvenit vor simţi că lucrarea este a lor, deoarece este a Domnului şi a Societăţii.

CONVENŢIA DE LA GLASGOW

Această convenţie a fost din toate punctele de vedere un succes. Participarea a fost între 700 şi 800 la sesiunile obişnuite, iar la adunarea publică, pentru care s-a făcut reclamă, a ajuns la 5.000, din care în jur de 500 au stat în picioare, în timp ce în jur de 200 n-au reuşit să intre.

Şi ce atenţie din partea unui public atât de numeros! Se putea auzi căderea unui ac. Timp de aproape două ore au studiat cu noi subiectul „Care este Evanghelia adevărată?” Împreună am analizat ce a fost prezentat ca Evanghelie de către diferitele denominaţii, şi apoi am trecut la cea care i-a fost predicată mai înainte lui Avraam şi în final a fost vestită la „timpul cuvenit” prin Isus, care a adus viaţa şi nemurirea la lumină prin Evanghelie. Publicul a văzut o foarte mare deosebire între crezurile Veacurilor Întunecate şi Evanghelia harului divin, de care sf. Pavel nu i-a fost ruşine şi în care noi de asemenea ne putem bucura foarte bine.

Am avut trei zile încântătoare de împrospătare spirituală la această convenţie. Au participat prieteni din Anglia, Irlanda, Ţara Galilor şi Scoţia. Salutările noastre de rămas bun au fost la peronul gării, unde în jur de 300 au încercat să dea mâna cu noi; cu toţii ne-au făcut cu mâna la plecare şi au cântat „Sfântă-i legătura care ne uneşte inimile în iubire creştină” şi „Domnul să fie cu voi până iarăşi ne-om vedea”.

BRIGHTON — SOUTHAMPTON — PORTSMOUTH etc.

În sudul Angliei, unde aveam puţini prieteni sau chiar deloc, avem acum câţiva apărători loiali ai Planului divin al Veacurilor; şi mai mulţi, credem noi, se maturizează. La Brighton am avut o sală mare. Domul, a cărui capacitate este de 3.000, n-a fost prea mare. Am vorbit despre „Viaţa de apoi” şi s-a dat o mare atenţie mesajului Înţelepciunii, Dreptăţii, Iubirii şi Puterii lui Dumnezeu. Pe lângă această mărturie, 35.000 de exemplare din Tribuna Poporului (ziar religios, 4 pagini, publicat de Societate, n.t.) fuseseră folosite anterior pentru anunţarea adunării. Numai Domnul ştie cât de mulţi sau cât de puţini au avut într-adevăr „urechi de auzit”.

La Southampton am avut sala Coloseum, cu 2.000 de locuri, şi o audienţă splendidă; am folosit acelaşi subiect; au fost distribuite 20.000 de exemplare din Tribuna Poporului. Unii ne-au spus despre binecuvântarea primită; alţii se gândesc.

Portsmouth: O altă adunare înălţătoare, în Town Hall, cu 2.000 de locuri, aglomerată, din clasa mijlocie, reverenţioşi, atenţi, multe capete cărunte şi pleşuve; cei mai mulţi bărbaţi; acelaşi subiect, „Viaţa de apoi”; 20.000 de exemplare din Tribuna Poporului. Câte boabe de grâu copt şi care va fi Secerişul numai Domnul ştie.

Bornemouth: 10.000 din Tribuna Poporului; am avut un public extrem de inteligent şi atent — 700 — în St. Peter’s Church Hall. Munca de voluntariat a fost făcută în unele din aceste locuri în mod considerabil de către fraţi, care au călătorit 100 de mile sau mai mult pe cheltuiala lor pentru a servi astfel pe Domnul, Adevărul şi pe fraţi până acum necunoscuţi lor. Cât de preţios este astfel de serviciu iubitor în ochii Domnului nostru şi ai fraţilor Săi!

PERTH — DUNDEE — PAISLEY — GREENOCK

Vizita noastră printre studenţii Bibliei scoţieni a fost extrem de interesantă şi încurajatoare, în locurile mai mici ca şi în Glasgow. Pretutindeni am obţinut cele mai bune săli care se puteau obţine şi în mod corespunzător un public numeros şi inteligent. Predicile noastre săptămânale în unele dintre ziare au afectat favorabil publicul, şi credem că prezentările noastre orale vor face discursurile tipărite mai populare şi mai de folos.

A fost prima noastră vizită în Perth, dar prietenii făcuseră reclamă venirii noastre pretutindeni. City Hall, cu o capacitate de 2.000 de locuri, a fost aglomerată în seara cu public, în timp ce după-amiază am ţinut un discurs studenţilor interesaţi ai Cuvântului lui Dumnezeu. S-a făcut o mărturie pentru „Evanghelia Împărăţiei” care, credem noi, va spune ceva spre bine când Domnul secerişului Se va socoti cu servitorii Săi, cărora le-a dat talanţi şi mine pentru serviciu. Zece mii de exemplare din Tribuna Poporului au fost distribuite pentru a anunţa serviciul.

Dundee fusese vizitat cu câţiva ani în urmă, şi printre cei care au ajutat să se aranjeze această vizită erau unii interesaţi atunci. Sesiunea noastră de după-masă a fost pentru cei interesaţi, în Masonic Hall. Aproape o sută au fost prezenţi, feţele lor radiind de bucurie interioară — bucurie pe care lumea nu o poate nici da, nici lua. Gilfillan Hall, cu o capacitate de 1.600, a fost bine umplută de public seara pentru a asculta cu privire la „Viaţa Măreaţă de apoi”. Credem că binecuvântarea Domnului a fost asupra adunării şi că s-a realizat ceva bun; cât de mult nu putem să judecăm. Serviciile noastre unite, dragi prieteni, sunt făcute Domnului. Suntem siguri că El le acceptă indiferent de rezultatele văzute.

Paisley a fost vizitat pentru prima dată. Am avut o splendidă audienţă de oameni inteligenţi din clasa de mijloc. Deşi noaptea a fost furtunoasă, sala Good Templar Hall (capacitate 1.000 de locuri) a fost aproape plină, deşi au fost alte programe publice care puteau distrage atenţia. Mesajul Cuvântului Domnului cu privire la „Viaţa de apoi” a fost prezentat în contrast cu fanteziile îngrozitoare ale Veacurilor Întunecate. Unii au primit o iniţiere în studiul biblic şi o gândire serioasă aşa cum n-au înţeles înainte. Desigur, după cum declară Biblia, femeia cu potirul de aur în mână plin de explicaţiile urâciunilor ei, a îmbătat toate naţiunile cu doctrinele ei false. Apoc. 17:1-5.

Greenock-ul l-am vizitat pentru prima dată. Am avut o primire splendidă. Sala Town Hall, cu o capacitate de 3.000 de locuri, a fost aglomerată. Aici ca şi în altă parte a acestui turneu inteligenţa ascultătorilor noştri ne-a impresionat. În mod sigur oameni cu astfel de înfăţişare nu puteau să asculte despre marele Viitor al lui Dumnezeu în contrast cu teoriile umane, fără să fie astfel impresionaţi cu privire la Adevăr.

PATRU ÎNTÂLNIRI ÎN IRLANDA

Oamenilor din Irlanda de Nord le place să ne amintească faptul că ţara lor a fost Scoţia originară conform istoriei; că unii din fraţii lor au cucerit Caledonia şi i-au dat numele de Scoţia şi că au dat Statelor Unite mai mult de jumătate dintre preşedinţii şi oamenii lor de stat. Ţara astfel slăbită pentru binecuvântarea altora, oamenii se tem de propusa „Conducere Internă”. Ei declară că catolicii din sudul şi vestul insulei, fiind mai numeroşi decât ei, îi vor călca în picioare.

Noi i-am încurajat să creadă că şi catolicii la fel ca protestanţii sunt mai civilizaţi decât în trecut, şi că oricum nu va fi mult până când Împărăţia lui Mesia va îndrepta toate lucrurile. I-am încurajat să facă tot ce le stă în putere să fie bine reprezentaţi în acea Împărăţie glorioasă, în comparaţie cu care, victoriile din Scoţia şi America vor fi ca nimic.

Prima noastră oprire a fost la Belfast. Am fost însoţiţi de trei fraţi născuţi acolo sau din linie irlandeză, de la biserica din Glasgow, şi ei au dat ajutor valoros în diferite moduri în legătură cu adunările. Am avut părtăşie binecuvântată. Adunările au avut mare succes, chiar dacă participarea a fost mai mică decât în Anglia şi Scoţia. Fiecare noapte a fost furtunoasă, şi în noaptea când eram în Belfast a fost Ziua Tuturor Sfinţilor. Desigur publicul a fost foarte inteligent şi am avut multe dovezi că s-a făcut o bună impresie. Au fost ţinute de către fr. Hemery adunări de continuare cu cei interesaţi, în care s-a manifestat un interes considerabil.

La Belfast am întâlnit în jur de patruzeci de studenţi ai Bibliei în sesiuni private. Am discutat cu ei despre marea binecuvântare a lui Dumnezeu peste Biserica aleasă, care, ni se spune, este „lucrarea Lui”. Deşi Dumnezeu S-a odihnit de lucrarea Sa cu omenirea, pentru a permite Mântuitorului să o răscumpere şi să o restaureze, Dumnezeu nu S-a odihnit de lucrarea Sa încă mai mare de dezvoltare a „noii creaţii”. El lucrează acum în noi „voinţa şi înfăptuirea bunei Sale plăceri” — atrăgându-ne, chemându-ne, sfinţindu-ne prin Cuvântul şi Providenţele Sale.

Seara am avut în jur de 1.000 de persoane prezente în încăpătoarea sală Ulster Hall. A fost o adunare remarcabilă în multe privinţe. (1) Oamenii au fost inteligenţi, cu înfăţişare plăcută şi foarte atenţi. (2) Cam trei pătrimi din public au fost bărbaţi. (3) Au fost şi alte adunări mari şi a fost Ziua Tuturor Sfinţilor. Adresarea noastră a fost, „Care este adevărata Evanghelie?” Am spus foarte clar că suntem în deplină simpatie cu toţi creştinii, dar suntem împotriva crezurilor trecutului care au împărţit poporul lui Dumnezeu în 600 de secte, L-au dezonorat pe Dumnezeu şi au încălcat raţiunea umană.

Am apărat Biblia împotriva necredinţei moderne, care se numeşte ea însăşi „Critică Radicală”, şi care subminează credinţa creştină şi conduce spre ateism şi anarhie. Le-am amintit ascultătorilor noştri că toţi creştinii cred că există doar „O Biserică a Întâilor-născuţi ale căror nume sunt scrise în cer; doar un Domn, o credinţă, un botez”; că strămoşii noştri au organizat diferite „Biserici”, fiecare presupunându-se a fi singura, şi i-au destinat pe membrii celorlalte biserici chinului veşnic şi uneori chiar i-au torturat până la moarte. Toate acestea aparţin trecutului, mulţumim lui Dumnezeu; dar crezurile greşite încă le susţinem şi încă ne separă. A venit timpul lui Dumnezeu să ne întoarcem la Biblie şi să ignorăm şi să înlăturăm toate crezurile şi ismele umane dacă putem găsi, desigur, care este adevărata Evanghelie de care sf. Pavel nu s-a ruşinat. Acea Evanghelie am prezentat-o cum am putut mai bine.

Am vizitat pentru prima dată Ballymena şi am avut o audienţă bună. Participarea a fost în jur de 250; la Portadown în jur de 500; la Dublin în jur de 800. A fost ordine excelentă peste tot, cu excepţia, am putea spune, la Dublin. În locul de la urmă acelaşi secretar Y.M.C.A. care mai înainte a încercat să ne prindă cu vorba, era prezent, însoţit de cam 100 de tineri din asociaţia lui, care n-au dat mare dovadă de o lucrare a harului. Evident credinţa în „focul iadului” pe care ei o declară n-a avut putere sfinţitoare în vieţile lor. Ocazional au zbierat şi au urlat asemenea „huliganilor” şi au făcut tare de ruşine numele frumos al Dublinului şi al Y.M.C.A.

Întrebările au fost de ordin obişnuit şi s-a răspuns complet şi prompt, şi spre evidenta satisfacţie a întregii audienţe cu excepţia scandalagiilor „Y.M.C.A.”. Una dintre întrebări a fost inspirată de un atac recent asupra mea acolo din partea Rev. Dr. Torry. Aceasta a fost: „Este adevărat că sunteţi divorţat de soţia dumneavoastră?”

Eu am răspuns că subiectul meu a fost, „Care este adevărata Evanghelie?” şi că problemele mele de acasă şi relaţia mea cu Dumnezeul meu sunt problemele mele personale. Cu toate acestea, am răspuns la întrebare. „Nu sunt divorţat de soţia mea. Decretul curţii nu a fost divorţul, ci separarea, acordat de un juriu compătimitor, care a declarat că amândoi am fi mai fericiţi separaţi. Învinuirea soţiei mele a fost cruzimea, dar singura cruzime pusă în evidenţă a fost refuzul meu într-o anumită ocazie de a-i da un sărut când ea l-a cerut”. Mi-am asigurat audienţa că am contestat învinuirea de cruzime şi că cred că nicio femeie n-a fost vreodată mai bine tratată de către soţul ei. Aplauzele au arătat că audienţa a crezut afirmaţiile mele.