Turneul Convenţiei Noastre Nr. 1 – VDM 26.3

TURNEUL CONVENŢIEI NOASTRE NR. 1

R 4852b W. T. 15 iulie 1911 (pag. 211-212)

Fiind ajunşi la Denver în călătoria noastră spre vest, trebuie să dăm o relatare despre binecuvântările şi favorurile Domnului, şi despre experienţele noastre; căci ştim bine că rugăciunile şi gândurile multora sunt cu noi. Chiar dacă binecuvântarea serviciului ne ţine ocupaţi continuu, gândurile şi rugăciunile noastre se îndreaptă spre turma dragă a Domnului în mod colectiv, şi în multe cazuri individual. „Ne e comună voia, ne-mpărţim necazul şi ochii ne lăcrimează la unul pentru altul.”

Prima noastră oprire a fost la Cleveland, Ohio, unde a fost aranjată o adunare de către Studenţii Bibliei în interesul evreilor. Tema a fost, „Sionismul, Speranţa Lumii.” Nu vom face aici nici măcar remarci despre discurs, deoarece cei interesaţi vor avea raportul de la adunarea noastră din San Francisco.

Adunarea a fost reuşită într-un sens al cuvântului, prin aceea că Domnul întotdeauna binecuvântează pe aceia care caută să-L servească şi să-L laude; dar n-a fost un succes în privinţa numărului de evrei prezenţi. Au contribuit două motive: (1) Era vineri seara, începutul Sabatului evreiesc, cea mai nepotrivită noapte din săptămână, după cum am aflat ulterior, căci evreii ortodocşi ţin Sabatul foarte sfânt, şi mulţi dintre ei nici măcar nu merg cu maşina pe stradă în ziua aceea. (2) Prejudecata trezită printre evrei de unul sau două dintre ziarele lor care ne-au numit „misionar” era încă proaspătă. Numărul total a fost probabil puţin peste o mie, şi dintre aceştia, mai puţini de jumătate, probabil numai trei sute erau evrei. Dragii prieteni din adunarea din Cleveland au fost puţin dezamăgiţi că eforturile lor n-au adus un succes mai mare. I-am încurajat însă cu gândul că după ce noi am făcut cât am putut de bine, rezultatele sunt cu totul în mâinile Domnului, şi aprobarea dată de El ar fi la fel de mare ca şi cum cinci mii ar fi auzit.

Convenţia din Indianapolis

Un tren de noapte ne-a dus la Indianapolis, unde era deja în desfăşurare o convenţie şi a continuat şi după ce am plecat noi. Participarea a fost excelentă — în jur de şase sute (trei sau patru sute din districtul învecinat). Participarea la serviciul public pentru a auzi „Viaţa viitoare” a fost în jur de o mie. A fost acordată o atenţie excelentă, dar cât de mult „grâu” s-a copt, bineînţeles că nu ştim. Dintr-o oarecare neglijenţă, această convenţie de trei zile din Indianapolis n-a fost anunţată potrivit în Turnul de Veghere — au fost menţionate numai serviciile noastre speciale. Dar a fost un succes şi evident o binecuvântare pentru mulţi care au participat.

Convenţia de la Saint Louis

O noapte de călătorie ne-a dus la St. Louis duminică devreme, 11 iunie, unde am fost întâmpinaţi de un grup de la convenţie, organizată de fratele L. W. Jones, M.D., din Chicago. Pe parcurs numărul ei a variat de la 150 la 200, unii adăugându-se şi alţii plecând, în sau din anumite locuri. A fost o tovărăşie foarte fericită, printre care Spiritul Domnului este foarte evident. Trenul este format din opt vagoane, inclusiv unul pentru bagaje. Sunt vagoane de dormit şi nu numai că sunt confortabile, dar sunt şi economice, încât au scutit cheltuielile de hotel şi deplasarea. În grup sunt cinci doctori. Chicago este desigur mai bine reprezentat decât oricare alt oraş. Toţi au spiritul ajutorării, spiritul iubirii pentru fraţi, şi o dorinţă de a cheltui şi a fi cheltuiţi în serviciul Învăţătorului. Prezenţa unui grup atât de frumos la diferitele convenţii din această călătorie contribuie desigur nu numai la cântat ci şi în interesul general al adunărilor. Fraţii iau parte la adunările de mărturisire a experienţelor, la simpozioane şi la discursuri. Timpul nostru fiind atât de ocupat, în afară de când eram pe podium, nu am putut să ne bucurăm de acestea şi să facem un raport despre ele.

La adunarea de duminică după-masă pentru public, cu tema „Viaţa viitoare”, a fost o bună participare, publicul numărând în jur de 1.500. Pentru discursul de seară cu tema „Sionismul Speranţa Lumii” nu s-a făcut o reclamă largă. Publicul a fost estimat la cam o mie. Numai o mică proporţie au fost evrei – în jur de o treime. La prezentarea noastră de luni după-masă pentru cei interesaţi şi la serviciul nostru de seară (o adunare de întrebări) a fost o bună participare. Adunarea din St. Louis pare să fie într-o stare spirituală bună după câte putem judeca, stăruind serios să înainteze în iubire şi devotare. Aici, ca şi în altă parte, am avut bune dovezi de zel al prietenilor prin răspândirea anunţurilor publice şi prin alte aranjamente necesare şi scumpe pentru serviciile convenţiei.

Convenţia din Oraşul Kansas

Marţi şi miercuri, 13 şi 14 iunie, au fost dedicate oraşului Kansas. Există acolo o adunare destul de mare de Studenţi ai Bibliei, şi zelul lor iubitor a fost manifestat peste tot. Toate adunările au fost bune. Fraţii Ritchie, Swingle, Senor, Edgar, Jones şi Wise au vorbit cu această ocazie. Pentru serviciile publice a fost asigurată „Convention Hall”, în prima seară despre „Viaţa viitoare”, în cea următoare despre „Sionismul Speranţa Lumii”. Participarea a fost estimată la trei mii şi respectiv o mie.

Aici din nou am avut o oarecare dezamăgire cu privire la numărul evreilor interesaţi să asculte subiectul de o importanţă vitală pentru ei. Întâmplător am aflat că Rabinii încearcă să-i împiedice pe oameni să asculte. Întotdeauna a fost aşa. Învăţătorii iau cheile cunoştinţei şi nu intră nici ei, nici nu lasă pe alţii să intre, dacă pot face aceasta.

Spiritul iudaismului este marcat astăzi, aşa cum a fost în zilele Învăţătorului, printr-un servilism faţă de bătrâni şi prin tradiţii — foarte mult asemănător creştinilor. Cât de mult vor fi obligaţi supraveghetorii lumii religioase să răspundă pentru ignoranţa poporului şi pentru înstrăinarea lor de adevăr!

Prof. J. T. Read din adunarea din Chicago a contribuit mult la interesul pentru toate adunările, conducând muzica şi de asemenea cântând solo în timp ce se aduna publicul. În Kansas au ajutat de asemenea Prof. Riggs şi soţia, contribuind mult la a face serviciile plăcute. Numărul total al celor interesaţi a fost în jur de şase sute.

După una din aceste adunări, la cerere, am avut un serviciu pentru consacrarea copiilor. Un număr de părinţi şi-au prezentat formal copiii în consacrare faţă de Domnul. Noi am clarificat tuturor că nu există nicio poruncă scripturală care să autorizeze această chestiune. Baza inovaţiei noastre este faptul că evreii în general erau obişnuiţi să-şi consacre Domnului copiii de sex masculin prin circumcizie, şi părinţii lui Samuel profetul l-au consacrat pentru serviciul divin.

Mulţi protestanţi practică stropirea copilului, numită botez, nu ca un ritual mântuitor, nici ca o introducere în biserică, ci ca un act de consacrare publică Domnului. Am amintit de asemenea prietenilor că atunci când anumiţi părinţi şi-au adus copiii la Isus, El a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine, nu-i opriţi, căci a unora ca ei este împărăţia cerurilor”. Adică, cei plăcuţi Domnului, ca împreună-moştenitori ai Împărăţiei lui Mesia, vor fi asemenea copiilor, simpli, încrezători, copii ascultători de Dumnezeu.

Le-am sugerat părinţilor că o astfel de oferire formală Domnului a roadelor trupului lor, în zilele care vor urma, îi va ajuta să accepte cu supunere mai iubitoare, orice ar putea veni în providenţa divină asupra copiilor lor.

Noi am sugerat mai departe că pe măsură ce copiii vor ajunge la anii de a putea discerne, ar fi folositor pentru ei să ştie că părinţii lor i-au dedicat astfel lui Dumnezeu şi serviciului dreptăţii Lui. Am amintit din experienţa noastră, că în jurul vârstei de şapte ani mama noastră ne-a spus: „Charles, vreau să ştii că te-am dat Domnului, aşa cum l-a dat pe Samuel mama lui. Speranţa şi rugăciunea mea este ca prin providenţa lui Dumnezeu să poţi deveni un slujitor al Evangheliei”. Ne amintim de impresia făcută asupra noastră şi de răspunsul nostru atunci: „Mamă, cred că atunci când voi fi mare voi prefera să fiu un misionar pentru bieţii păgâni. Oamenii de aici au mulţi predicatori, au multe biserici, în timp ce bieţii păgâni au puţine”.

Mama noastră n-a făcut nicio remarcă, dar cum privim lucrurile acum, rugăciunea ei se împlineşte prin ocaziile noastre prezente pentru slujirea „casei credinţei”, şi declaraţia noastră de a-i ajuta pe păgâni va avea de asemenea împlinire în Împărăţia binecuvântată Mesianică. În jur de 15 copii au fost consacraţi, prin rugăciune, punerea mâinilor şi invocarea binecuvântării divine. Am clarificat că nimeni nu trebuie să se gândească la această chestiune ca la o obligaţie, ci numai ca la o ocazie pentru aceia care doresc să se folosească de ea.

O zi în Wichita

Am avut o experienţă plăcută la Wichita. Un număr frumos s-a adunat din locurile înconjurătoare, şi împreună cu grupul nostru a format un public de aproximativ patru sute la adunarea de joi după-masă, când am vorbit celor interesaţi. Bineînţeles, am avut o perioadă bună pentru părtăşie spirituală. Seara participarea a fost estimată la o mie. S-a dat atenţie deosebită, şi credem că în mod sigur vor fi găsite nişte boabe de grâu drept rezultat. Aici, de asemenea, după discursul de după-masă pentru cei interesaţi, un număr de părinţi şi-au prezentat copiii în consacrare Domnului — în jur de 12.

O zi în Pueblo, Colorado

O altă noapte de călătorie ne-a dus la Pueblo, vineri 16 iunie. Aici am avut două adunări bune — una pentru cei interesaţi după-masă, la care au fost prezenţi în jur de 300, şi una pentru public seara, participarea fiind în jur de o mie. Adunarea locală este foarte mică, şi numărul celor din afară a fost relativ mic, dar toţi păreau să aibă spiritul Adevărului. Dragii prieteni care au aranjat adunarea aici au manifestat mare zel şi curaj, Domnul binecuvântându-le mult eforturile. La adunarea publică au fost prezenţi unii oameni foarte inteligenţi, care păreau profund interesaţi de lucrurile pe care le-au auzit cu privire la Viaţa Viitoare mai bună — la cele două mântuiri.

Sâmbătă la Colorado Springs

Am sosit aici devreme şi am avut o zi bună. Dimineaţa o adunare de experienţe; după-masă un simpozion la care au participat 12 fraţi. După aceasta, la cerere, am avut serviciul pentru Consacrarea copiilor — au participat în jur de 20. Serviciul public de seară a fost deosebit de mare pentru sâmbătă. Publicul a fost estimat între 1.200 şi 1.500. S-a dat atenţie excelentă. Atenţia deosebită, feţele serioase şi dorinţa pentru literatură gratuită la sfârşitul serviciului sunt indicaţii pline de speranţă în ceea ce priveşte Adevărul aici.