Vol. 18, Iulie-August 2011, Nr. 5

UN CUVÂNT PENTRU VEGHETORI

Să veghem şi să fim treji.” 03865″> 1 Tesal. 5:6 .

R 5256 W. T. 15 iunie 1913 (pag. 181-182)

Apostolul Pavel se adresează Bisericii, incluzându-se şi pe sine, când spune: Să veghem şi să fim treji”. El arată în context faptul că noi trebuie să veghem pentru Ziuă, pentru Împărăţia lui Mesia, care va produce acea Zi. Noi ştim să aşteptăm răsăritul Soarelui Dreptăţii. Biserica trebuie să fie eliberată de păcat şi moarte devreme în dimineaţa acelei Zile minunate. Partea lor va fi în Prima Înviere, la glorie, onoare şi nemurire cu Domnul lor.

Sf. Pavel ne spune că Dumnezeu aşa a aranjat programul Său încât Ziua va veni ca un hoţ noaptea — pe furiş; şi cei care dorm nu vor fi conştienţi că Ziua a venit şi de aceea s-ar putea să nu fie într-o atitudine de aşteptare. Cuvintele Învăţătorului nostru sunt: Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva ziua aceea să vină peste voi fără veste Vegheaţi deci” (Luca 21:34, 36). Credem că El lasă chestiunea neclară, deoarece va fi mai bine pentru noi în ansamblu să nu ştim timpul exact. De exemplu, în lunga perioadă a Evului Mediu a fost mai bine pentru creştinii că n-au cunoscut exact timpul când Cristos Se va întoarce. În ziua lor au fost evenimente minunate, şi de fapt au fost în fiecare zi, dar cu atât mai mult, după cum citim, când Ziua se apropie.

Deşi adversarul este întotdeauna activ în eforturile lui de a face rău cauzei Domnului, el va fi încă şi mai ispititor în influenţele sale rele în zilele din urmă. Noi trebuie deci, în timp ce Ziua se apropie, să fim tot mai atenţi să ne păzim la fiecare punct de atac. Domnul ne permite această veghere şi va răsplăti pe cei credincioşi; căci El găseşte plăcere în veghetori. Aceştia nu vor fi neglijenţi. Cine este neglijent nu va face parte din clasa Împărăţiei, căci ei nu sunt din aceia pe care El doreşte să-i glorifice.

Dumnezeu doreşte ca acei care sunt treji să înveţe tot mai mult din Planul Său. Aceştia vor creşte în har şi cunoştinţă în timp ce veghează. Ei nu vor fi asemenea lumii. Lumea va fi insensibilă — va fi nevrednică de acea Zi. Acum întunericul acoperă tot pământul. Dar poporului lui Dumnezeu îi este dată o lumină specială. Ei iubesc lumina. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psa. 119:105). Nu este o lumină ca aceea a Lunii, care ajunge departe, ci doar o lumină mică la picioarele celor care veghează pentru ea. Cei care adorm vor constata că li se stinge lumina.

Dovezi ale zilei celei noi

Calea pe care Domnul a marcat-o pentru poporul Său de-a lungul Veacului a fost o cale îngustă — o cale foarte îngustă. Lumina Sa este dată numai celor care caută — celor care aşteaptă — celor care veghează. Aceştia vor discerne zorile dimineţii.

Ceilalţi nu vor vedea. Ei nu veghează ca să prindă licăririle noii Zile. Deşi se întâmplă lucruri care sunt dovezi ale noii Zile, ei sunt inconştienţi. De exemplu, binecuvântările minunate ale zilei noastre sunt manifestări ale noii Dispensaţii. Zorile sunt aici. Suntem uimiţi că oamenii nu văd. Dar ei atribuie aceste lucruri minunate altor cauze. Ei cred că acestea sunt numai rezultatele unui alt pas înainte al omului în progresul de la stadiul de maimuţă. El a devenit mai inteligent, merge la concerte, biserici etc. Se depărtează tot mai mult de maimuţă! Puterea de a folosi aburul şi electricitatea le dovedeşte acestora că noi intrăm în Veacul Creierului! Ei uită că puţini sunt inventatori talentaţi etc.

Noi putem vedea că toate aceste mari binecuvântări aparţin noii Dispensaţii. Dumnezeu face aceasta. Putem vedea că nu savanţii, ci acei mai puţin educaţi au făcut invenţiile minunate foarte folositoare pentru om. Invenţiile care s-au dovedit a fi cele mai mari binecuvântări pe care le-a avut lumea vreodată au fost făcute de oameni simpli. Aceste lucruri nu sunt datorate veacului creierului”, cum ne spun ei. Poate că nimeni din generaţia de acum nu se poate compara cu Shakespeare; poate că nimeni nu se poate compara cu sf. Pavel; poate că nimeni nu se poate compara cu Solomon, cu David sau cu Moise.

Veghetori pentru un scop

Apostolul spune: Să veghem şi să fim treji”. Nu putem spune că aici el se referă la abţinerea de a folosi băuturi alcoolice, tutun şi alte lucruri care au efect de amorţire a nervilor. Ideea este că noi trebuie să fim veghetori şi treji la minte. Găsim foarte mulţi oameni care sunt emoţionaţi — purtaţi încolo şi încoace de orice vânt de învăţătură. Ei nu pot da motivul pentru ceea ce acceptă. Ei nu ştiu că Adevărul este intenţionat numai pentru o singură clasă de oameni — pentru cei care veghează.

Cât de atent trebuie să urmărim toate semnele Zilei noi care se înmulţesc! Dar veghetorul care stă la post şi vede lucrurile desfăşurându-se, dar îşi ţine gura închisă, nu este de nici un folos. Noi vrem un veghetor pentru un scop! Cei care sunt atenţi trebuie să atragă atenţia şi altora asupra acestor lucruri minunate. Ei trebuie să caute să trezească Casa Credinţei.

Sunt oameni la fel de consacraţi ca şi noi, poate, numai că nu sunt treji. Ar trebui să-i mişcăm cu blândeţe pentru a-i deştepta să vadă lucrurile minunate. Şi deoarece vom fi chemaţi în curând la căsătorie, trebuie să ne amintim că o parte din vegherea noastră trebuie să fie ca să ne păstrăm hainele albe. Trebuie să veghem cu un scop. Dacă ne dăm seama cât de aproape este Mirele, cât de atenţi trebuie să fim cu veşmintele noastre! Ceilalţi nu ştiu, dar Mireasa aleasă ştie cât este de aproape Mirele. Ea va veghea şi va fi trează.

Într-un sens al cuvântului, ar putea fi multe lucruri care să ne ducă la emoţionare. Am putea doar să sărim în sus când vedem lucrurile minunate şi să batem din palme etc. Dar nu aşa trebuie să fie! Noi trebuie să fim treji. Însă nu trebuie să fim amorţiţi — nepăsători. Să ne amintim că Domnul ne dă această cunoştinţă pentru a o folosi, şi s-o folosim tot mai mult. Pe măsură ce ne vedem tot mai clar imperfecţiunile, să veghem şi să fim treji şi în consecinţă vom fi circumspecţi, vom fi de ajutor altora şi ne vom îmbrăca tot mai mult cu roadele şi harurile Spiritului sfânt — răbdare, blândeţe, gentileţe, bunătate frăţească, iubire. Şi veghind, vom îndepărta mânia, răutatea, ura, invidia, cearta. Astfel vom fi plăcuţi şi acceptabili pentru Mire, şi astfel ne vom pregăti să intrăm cu El în bucuriile şi binecuvântările care sunt acum atât de aproape — chiar la uşă.