Unele Întrebari Interesante – Vdm 22.5

UNELE ÎNTREBĂRI INTERESANTE

R 5060 W. T. 1 iulie 1912 (pag. 218-219)

MAREA MULŢIME NU ESTE ARĂTATĂ ÎN PIRAMIDĂ.

Întrebare — Nu este nimic în Marea Piramidă care să reprezinte Marea Mulţime — fecioarele însoţitoarele Miresei, care o vor urma? (Ps. 45:14). Noi înţelegem că interpretarea ta învaţă că de fapt Camera Reginei reprezintă simbolic pe cei care vor atinge perfecţiunea pe plan uman, şi Camera Regelui reprezintă simbolic pe cei care vor atinge natura divină. Nu este Marea Mulţime arătată în piramidă, ori doar ai neglijat să atragi atenţia asupra trăsăturii care o simbolizează?

Răspuns — Dumnezeu, în timpul acestui Veac Evanghelic, de aproape 19 secole, a chemat Biserica la glorie, onoare şi nemurire. În timpul Veacului următor, sub Împărăţia lui Mesia, El va deschide o cale de Restabilire şi întoarcere la perfecţiune pământească pentru toţi cei voitori şi ascultători din omenire. Dumnezeu n-a chemat pe nimeni să fie din Clasa Marii Mulţimi. Cei care vor fi în final din acea clasă, „mântuiţi ca prin foc”, vor obţine o răsplată la care niciodată n-au fost chemaţi sau invitaţi. Există doar o singură chemare în acest Veac; după cum citim: „Voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre” (s. 4:4). Acea chemare a fost la sacrificiu de sine — să umblăm în urmele lui Isus. Numai făcând acel legământ de sacrificiu am fost oricare din noi acceptaţi sau concepuţi de Spiritul sfânt sau privilegiaţi să ne numim aleşi ai lui Dumnezeu.

Având în vedere aceste lucruri, pare foarte potrivit că Marea Piramidă nu arată un loc pentru Marea Mulţime, ca şi cum ar fi fost invitaţi la un astfel de loc.

Anticamera, după cum am arătat deja, arată experienţele Bisericii în Şcoala lui Cristos, care sunt necesare înainte ca cineva să poată trece, prin puterea Întâii Învieri, în perfecţiunea divină simbolizată prin Camera Regelui. De aceea putem presupune că cei din clasa Marii Mulţimi vin toţi în această anticameră, sau Şcoală, dar că numai cei „credincioşi până la moarte” trec dincolo, pe sub placa de granit, în Camera Regelui.

SEMNIFICAŢIA PLANURILOR L ŞI K PE SCHIŢĂ

Întrebare — Descriind schiţa, tu spui în Vol. 1 pag. 211: „Aceştia, când se nasc din morţi la înviere, au natură şi formă divină”. Te rog armonizează această declaraţie cu alta găsită la pag. 235 care spune astfel: „Nu ştim cât timp va trece după „schimbarea” sau desăvârşirea lor ca fiinţe spirituale (planul L), până când, ca o companie deplină şi completă, ei vor fi glorificaţi (planul K) împreună cu Domnul, uniţi cu El în putere şi glorie mare”.

Răspuns — Cele două citate sunt în deplin acord. Dificultatea celui care întreabă este cu privire la semnificaţia planului „L” şi a planului „K” pe schiţă. Planul „L” reprezintă gloria personală a Domnului nostru şi a Bisericii prin puterea Întâii Învieri, de la natura umană la natura divină. Noi înţelegem că toţi membrii Bisericii alese vor avea parte de o astfel de schimbare, de la starea muritoare la cea nemuritoare, de la natura umană la cea divină, de la slăbiciune la putere, de la dezonoare la glorie, de la starea animală la cea spirituală (1 Cor. 15:44), înainte de a fi introduşi în gloria puterii şi domniei reprezentate de planul „K”. Cu alte cuvinte, primul citat se referă la înălţarea personală a tuturor celor concepuţi de spirit, clasa învingătoare în Întâia înviere, pe planul „L”, iar al doilea se referă la înălţarea lor pe planul „K”, ce va veni când Mirele Ceresc îşi va prezenta Mireasa Sa completă, fără vină sau pată, înaintea Tatălui ceresc, după cum este ilustrat în Psalmul 45.

PUTEREA ÎNVIERII LUCREAZĂ ACUM

Întrebare — Lucrează acum puterea învierii în vieţile sfinţilor?

Răspuns — Puterea învierii lucrează acum în vieţile sfinţilor. În Rom. 8:11 apostolul spune, „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus dintre cei morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi”. Aceasta nu se referă la învieri viitoare. Aceasta se referă la activarea corpului vostru muritor. Apostolul argumentează că noi odinioară trăiam pentru păcat, dar când am făcut o deplină predare Domnului am devenit morţi faţă de păcat; că atunci când am fost concepuţi de Spiritul sfânt am devenit Creaturi Noi, în aceste vase pământeşti; şi că trupul este socotit mort faţă de păcat iar Noua Creatură vie pentru Dumnezeu. Apostolul spune că Spiritul lui Dumnezeu este în stare să învie trupul nostru muritor astfel încât în loc să fie serv al păcatului, cum a fost odată, să fie serv al dreptăţii.

Există o mare deosebire între corpul nemuritor pe care îl vom avea în curând, şi însufleţirea trupului muritor. Noul corp nu va fi deloc un corp de carne. „Este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în necinste şi înviază în slavă; este semănat în slăbiciune şi înviază în putere; este semănat trup natural şi înviază trup duhovnicesc” (1 Cor. 15:42-44). Acest trup carnal trebuie să fie însufleţit de Spiritul lui Dumnezeu care locuieşte în noi; şi treptat acest proces de înviere, în care este angajată Noua Creatură, devine tot mai puternic. Dacă acesta continuă, învierea noastră progresează; şi va veni timpul, la sfârşitul căii noastre, când Domnul ne va socoti vrednici de glorioasa schimbare, să fim ca El şi să ne împărtăşim de gloria Lui de sus, planul spiritual.

PLANUL DIVIN NU S-A TERMINAT

Întrebare — Când Domnul nostru a spus la Calvar: „S-a sfârşit!” la ce S-a referit că s-a sfârşit?

Răspuns — Aceasta nu înseamnă că Domnul nostru a sfârşit toată lucrarea Planului divin, pentru că atât lucrarea de chemare a Miresei şi prezentarea ei fără pată, cât şi lucrarea din Veacul Milenar erau încă în viitor. Domnul nostru venise în lume să facă o lucrare de sacrificiu personal. Când a fost de treizeci de ani, S-a prezentat în consacrare la Iordan. În timpul celor trei ani şi jumătate a serviciului Său, El a continuat să Se jertfească; şi acest curs, figurativ, a devenit o tămâie plăcut mirositoare ce se ridica la Dumnezeu dincolo de văl. Această lucrare nu putea fi împlinită într-o zi. A fost nevoie de trei ani şi jumătate. La aceasta S-a referit El când a spus: „Dar am un botez cu care să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!” (Luca 12:50). El aştepta cu nerăbdare împlinirea acestuia, ceea ce s-a întâmplat la Calvar.

DUMNEZEU FACE CA MÂNIA OMULUI SĂ-L SLĂVEASCĂ

Întrebare — Dacă Împărăţia lui Cristos nu este încă stabilită pe pământ, cum putem explica diferitele reforme, acte de binefacere etc., din timpul nostru?

Răspuns — Se pare că Adversarul încearcă să conducă lucrurile în propria lui direcţie, dar lumina de care ne bucurăm noi azi este lumina promisă a Providenţei divine. Citim că „mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte”, şi că „va fi un timp de strâmtorare cum n-a mai fost” — Dan. 12:1, 4.

Dar Dumnezeu a supravegheat invenţiile, cum sunt tiparul, puterea aburului şi efectele şi influenţele acestora în lume. Se pare că şi mişcările în privinţa unei guvernări mai bune etc., sunt influenţe bazate pe iluminarea generală şi pe eforturile omenirii de a face ce poate mai bine unul pentru altul — în special în direcţiile în care egoismul nu-i opreşte. Dar egoismul are, fără îndoială, mult de-a face cu toate felurile de reforme.

Vorbind despre timpul prezent, Domnul nostru a spus că secretele vor fi anunţate de pe acoperişurile caselor. Astăzi vedem că multe manifestări reale de viciu, imoralitate şi fapte rele sunt aduse la lumină — spuse de pe acoperişuri. Deşi nu spunem că Adversarul aduce aceste lucruri la lumină, totuşi putem vedea cum Adversarul poate că a avut de-a face cu mişcarea spre comunism care odată a luat avânt, cât şi cu mişcarea spre socialism şi spre anarhism. Acestea sunt lucrurile care vor înclina să aducă timpul de strâmtorare. Aşa că mânia omului este forţată să se întoarcă spre a lăuda pe Dumnezeu. El este în stare să facă mânia omului să-L laude. „Căci mânia omului te va lăuda; cu amintirea mâniei Tale Te vei încinge” — Psa. 76:10.