UNELE ÎNTREBĂRI INTERESANTE

W. T. 1 mai 1912 (pag. 151-153)

O chestiune individuală.

Întrebare — „Căci dacă este cineva în Cristos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Cor. 5:17). Să înţelegem noi din această scriptură că Cristosul, Cap şi Corp, este Noua Creaţie, sau să înţelegem că acest termen, Noua Creaţie, se aplică la membrii individuali ai Bisericii?

Răspuns — Fără îndoială că aceasta este o chestiune individuală. Noi individual facem consacrarea naturii noastre umane în asemănarea consacrării trupului făcută de Domnul nostru. Individual suntem concepuţi de Spirit sfânt. Individual suntem în încercare pentru viaţă sau moarte veşnică. Individual trebuie să ne întărim chemarea şi alegerea, sau altfel eşuăm. Individual trebuie să fim schimbaţi într-un moment, într-o clipeală de ochi. Individual, după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta chipul ceresc.

Mai mult, această Nouă Creaţie include nu numai pe Domnul nostru, Capul ei, şi Biserica, Mireasa Lui, ci de asemenea „mulţimea mare”, fecioarele, însoţitoarele Mireasei, la fel concepuţi la fel de spirit. Şi ei vor aparţine acestei Noi Creaţii, pentru că nu vor mai fi membri ai familiei umane. Această Nouă Creaţie cuprinde pe toţi care aparţin de „Biserica celor întâi-născuţi, care sunt scrişi în ceruri” (Evrei 12:23). Cea mai înaltă în această Biserică glorioasă va fi Preoţimea Regală. Fraţii mai mici pe plan spiritual vor fi Leviţii antitipici, clasa Marii Mulţimi.

________

Noi murim zilnic jertfindu-ne vieţile.

Întrebare — Care este gândul apostolului în afirmaţia „Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa”? 2 Cor. 4:12.

Răspuns — Noi înţelegem că Sf. Pavel se referă la strâmtorările pe care el şi însoţitorii lui le-au avut călătorind în interesul Adevărului. Aceste persecuţii, dificultăţi, încercări pe cale, erau dovezi că Dumnezeu le accepta sacrificiul. Astfel moartea lor continua, după cum spune în altă parte: „Noi murim zilnic”. În această afirmaţie, el a arătat scopul sau motivul care l-a îndemnat pe el şi pe însoţitorii lui să acţioneze. Ceea ce au făcut n-a fost făcut într-un mod superficial, fiindcă aveau o misiune generală, ci dintr-un motiv al inimii şi în armonie cu voinţa divină, ca să poată aduce Bisericii binecuvântări spirituale.

Biserica timpurie a înţeles că apostolii erau foarte activi în serviciul Adevărului; şi sf. Pavel a explicat că motivul lor era neegoist. El a îndemnat Biserica să nu-şi facă plăcerea lor, ci să-şi pună vieţile unul pentru altul, după cum făcea el şi însoţitorii lui, ca exemple pentru turmă. Toţi cei care sunt membri ai Preoţimii Împărăteşti îşi pun viaţa în serviciu. Astfel ne „zidim în credinţa noastră preasfântă”, până ajungem la Noul Ierusalim! — Împărăţia glorioasă a marelui Uns, marelui Profet, Preot şi Rege, Isus fiind Marele Preot al mărturisirii ei!

Domnul nostru a declarat „Iată-mă, vin să fac voia Ta”; „desfătarea mea este să fac plăcerea Ta” (Evrei 10:9; Psa. 40:8). Aceasta a fost o parte a voinţei divine, ca El să-Şi jertfească viaţa, să-şi termine sacrificiul, ca s-o poată da în cele din urmă pentru Adam şi pentru toată rasa lui.

________

EL Îşi va fi completat lucrarea

Întrebare — În 1 Corinteni 15:28 citim că atunci când Cristos Îşi va fi îndeplinit lucrarea prevăzută pentru El — lucrarea domniei şi Împărăţiei Sale Milenare — şi va fi supus pe toţi vrăjmaşii (ultimul vrăjmaş distrus va fi moartea), Fiul de asemenea Se va supune Tatălui care I-a supus toate lucrurile. În ce sens va fi El atunci „supus” mai mult decât în timpul Mileniului?

Răspuns — Gândul special foarte evident este că în timpul domniei lui Mesia, Domnului Isus Îi va fi dată deplină putere şi autoritate să controleze lumea. Acesta este lucrul special prevăzut pentru El. Vă veţi aminti că Tatăl, vorbind despre acel timp, spune, „Cere-Mi şi-Ţi voi da popoarele de moştenire”; şi El declară că ele vor fi conduse cu un toiag de fier. Psa. 2:8, 9.

Această perioadă de o mie de ani, cunoscută ca Mileniu, este pusă deoparte pentru această lucrare. Să presupunem că v-a fost dată o poziţie în guvern, sau în stat, cu însărcinarea să faceţi un anumit lucru pentru o anumită perioadă de timp, cu înţelegerea că atunci când aceasta va fi îndeplinită vă va fi dată o răsplată pentru că aţi făcut-o. Vi se spune: „Totul este în mâinile voastre. Faceţi lucrarea, şi aveţi la dispoziţie tot anul 1912. Ocupaţi-vă de acest lucru”. Şi apoi? După îndeplinirea lucrării renunţaţi la această însărcinare specială, această funcţie specială conferită vouă pentru un an. Mai mult n-o veţi deţine.

Deci la sfârşitul Mileniului, Domnul nostru Isus nu va mai ocupa poziţia de Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, cum făcuse timp de o mie de ani. De ce nu? Nu va mai fi nimic de făcut. În timpul miei de ani El îşi va fi făcut lucrarea ca Mijlocitor atât de complet încât nu va mai fi nimic de făcut. Acea lucrare specială va fi pe deplin îndeplinită.

________

Moştenirea lor va fi cerească.

Întrebare — Dacă Leviţii antitipici nu au moştenire în ţară, după cum este arătat în tip, care va fi răsplata lor?

Răspuns — Leviţii tipici erau întreaga seminţie a lui Levi, din care o parte era selectată pentru a fi o mică grupă de preoţi. În pustiul Sinai, Domnul a pus deoparte pe Leviţi pentru serviciul Său (Num. 3:11-16). De atunci, acea seminţie a reprezentat pe întâii-născuţi ai lui Israel, care, spune apostolul, au fost tipul Bisericii Întâilor-născuţi (Evrei 12:23) — tipul clasei spirituale.

În tip, întreaga seminţie a lui Levi a fost tăiată de la orice posesiune în ţară. Nu le-a fost dat nici un titlu de proprietate pentru pământ; nu le-a fost dat nici un teren. Pământul a fost împărţit printre celelalte seminţii, dar nu şi printre Leviţi. Astfel Dumnezeu a simbolizat faptul că Leviţii antitipici nu vor avea o moştenire pământească ci moştenire spirituală sau cerească. Toată Biserica Evanghelică este chemată la stările cereşti; şi de aceea ei sunt îndepărtaţi de la drepturile lor pământeşti ca oameni, ca să poată avea drepturile cereşti ca Noi Creaturi. Apostolul spune că Dumnezeu „ne-a chemat cu o chemare sfântă”, o „chemare cerească”, o „chemare de sus”. 2 Tim. 1:9; Evrei 3:1; Fil. 3:14.

Seminţia lui Levi a fost împărţită în două clase, o clasă preoţească şi o clasă levitică, sau de servitori. În antitip sunt două clase pe plan spiritual — Preoţimea Împărătească, compusă din Cristos şi Biserică, Mireasa Sa; şi de asemenea clasa servitorilor, „fecioarele, însoţitoarele ei”, care vor intra în Palatul Împăratului cu bucurie. Neridicându-se la înaltul standard cerut pentru admiterea lor în clasa Miresei, nu sunt socotiţi vrednici de a fi în această clasă care este prezentată Împăratului „în haine de broderie”. Totuşi, ei trebuie să fie toţi caractere mari, vrednici să primească ramuri de palmier, indicând victoria lor asupra păcatului şi a răului. Psa. 45:13-15; Apoc. 7:9-17.

________

Îndreptăţire Completată la consacrare.

Întrebare — Suntem noi altoiţi în măslin când suntem îndreptăţiţi sau când suntem consacraţi?

Răspuns — Şi una şi alta. Adică, completarea îndreptăţirii este la consacrare. Nimeni nu este complet sau deplin îndreptăţit decât dacă s-a consacrat. Îndreptăţirea noastră începe atunci când ne întoarcem dinspre ceea ce este nedrept către ceea ce este just sau drept; şi obţinem mai multă îndreptăţire, suntem tot mai drepţi (pentru că îndreptăţire înseamnă a fi drept), cu cât înaintăm spre consacrare. Când îndreptăţirea noastră a progresat până la punctul deplinei consacrări, numai atunci suntem recunoscuţi ca şi concepuţi de Spirit fiind ca mlădiţe în Vie, ilustraţie dată de Domnul nostru în capitolul 15 din Ioan. Acelaşi lucru este adevărat şi în ilustraţia cu măslinul. Numai ramurile spirituale sunt altoite în acest „măslin”.

Fără îndoială întrebarea este bazată pe Romani 11:17, unde apostolul ne spune că naţiunea iudee a reprezentat măslinul care a avut rădăcină bună. Rădăcina măslinului era promisiunea clară făcută lui Avraam — „toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Gen. 12:3). Atunci promisiunea a început să producă ramuri. Fiecare evreu a pretins că era legat de acest Legământ Avraamic. Apostolul ne spune că din cauza necredinţei multe din aceste ramuri au fost tăiate. Ei au fost tăiaţi în timpul perioadei de 40 de ani care a început odată cu serviciul Domnului nostru şi s-a sfârşit cu distrugerea Ierusalimului.

În timpul acela toate ramurile care nu erau potrivite să fie păstrate au fost tăiate, şi acelea care erau potrivite să stea în măslin au fost „curăţite prin spălarea cu apă prin Cuvânt”, şi ei au fost transferaţi din Moise în Cristos şi concepuţi de Spirit sfânt. Apostolul continuă şi spune că de când ramurile evreieşti au fost tăiate, Dumnezeu a strâns ramuri dintre neamuri, şi că noi suntem altoiţi în locul ramurilor tăiate. Astfel voi şi cu mine putem ajunge în măslin. Noi care din fire eram copii ai mâniei, străini, suntem acum altoiţi în adevăratul pom prin care va veni binecuvântarea.

Dacă putem ajunge în acel măslin, în acea Viţă, în Cristos, lucrul următor ce trebuie făcut este să rămânem în El. Sunt aplicate anumite încercări; şi celor care nu se conformează acelor încercări nu le va fi permis să rămână, ci vor fi tăiaţi. Privitor la Viţă, Marele Învăţător a spus: „Pe orice mlădiţă care n-aduce roadă în Mine, El

[Tatăl] o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă” (Ioan 15:2). Aşa că dacă avem ajustările şi curăţirile pe care El le face mlădiţelor roditoare, să ne bucurăm că suntem în îngrijirea Vierului bun şi suntem într-o situaţie bună. Dacă rămânem în Viţa adevărată, timpul nu este tare departe când noi, cu cei rămaşi din Biserică, vom fi glorificaţi şi vom constitui Împărăţia lui Mesia, care apoi va binecuvânta pe Israelul natural şi prin Israelul natural pe toate naţiunile pământului.

________

nu este scriptural.

Întrebare — Este scriptural să spunem că membrii glorificaţi ai Bisericii au domnit cândva până în prezent?

Răspuns — Nu! Ei n-au domnit nicicând. Cel puţin, dacă au domnit, noi nu am aflat acest lucru, domnia lor fiind tare slabă. Toată domnia văzută în lume până acum a fost mai curând slabă. Am spune totuşi că regii pământului fac tot ce pot, cât ştiu de înţelept în aceste condiţii şi circumstanţe. Noi nu-i învinuim pe ei în mod special.

Luaţi pe ţarul Rusiei, de exemplu: bietul om nu ştie cum să facă mai bine decât face. Probabil acelaşi lucru este adevărat şi despre împăratul Austriei, preşedintele Franţei, regele George al Marii Britanii, împăratul William al Germaniei etc. Toţi aceştia ar vrea să vadă popoarele lor fericite; dar sunt oameni imperfecţi cu supuşi imperfecţi şi sunt înconjuraţi de astfel de condiţii care sunt aproape imposibil de depăşit. De aceea nu trebuie să-i învinuim că domnia lor nu este perfectă. Dacă ar fi avut supuşi perfecţi, fără îndoială starea lumii ar fi cu mult mai bună.

Domnia lui Cristos n-a început în nici un sens în trecut. Prietenii noştri catolici pretind că Cristos Şi-a început domnia cu câtva timp în urmă; şi de mai bine de o mie de ani papa a fost reprezentantul lui Cristos ca Rege al Pământului; că nu trebuie să domnească Cristos Însuşi, ci locţiitorul Lui, un titlu pe care îl dau papei, însemnând cel care domneşte în locul lui Cristos.

ÎMPĂRĂŢIA LUI CRISTOS ESTE

ÎNCĂ ÎN VIITOR

Credem că prietenii noştri catolici lucrează sub o neînţelegere. Ei nu au ideea corectă. Vă amintiţi că apostolul spune despre unii: aţi domnit ca regi pe pământ; sunteţi foarte prosperi; nu aţi avut deloc probleme sau persecuţii. Apoi, după ce face glume pe seama lor, el spune: Şi măcar de aţi împărăţi, ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi. 1 Cor. 4:8.

Susţinem că aceasta este încă adevărat. Când începe domnia lui Cristos, veţi vedea că este o domnie atât de completă încât toţi membrii Corpului Său vor avea o parte în ea. Deci, presupunem că atunci când Împărăţia Domnului nostru va începe, condiţiile lumii întregi vor fi foarte schimbate. Dacă domnia lui Cristos ar începe azi, sfinţii ar fi cu El; pentru că El va fi marele Judecător iar sfinţii judecători subordonaţi; El va fi marele Rege, iar sfinţii regi subordonaţi; El va fi marele Preot, iar sfinţii preoţi subordonaţi — „O Preoţie Împărătească”, „Regi şi Preoţi ai lui Dumnezeu”, care „vor domni cu Cristos o mie de ani”.

Cu domnia Sa va începe domnia dreptăţii, pentru că Scripturile sugerează că păcatul va fi oprit prompt. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă în toată Împărăţia sfântă a lui Dumnezeu. (Isa. 11:9) Nimic păgubitor nu va fi permis. Marele Judecător va şti cum să aplice astfel de pedepse şi atât de prompt încât să împiedice domnia răului; şi atunci locuitorii lumii vor învăţa dreptatea; de exemplu, dacă cineva ar dori să vorbească rău de vecinul său, şi ar veni peste el o pedeapsă, cum ar fi paralizia limbii, doar pentru intenţie, înainte să vorbească răul, nu credeţi că ar învăţa lecţia că nu trebuie nici să gândească rău? N-ar vorbi rău, pentru că limba lui ar fi paralizată chiar înainte să scoată un cuvânt. Biblia spune că acela va învăţa lecţia. „Când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea” (Isa. 26:9). Nu le va trebui mult timp să înveţe. Nu va fi nevoie să vină multe nenorociri peste ei înainte să înveţe că ar fi mai bine să nu facă rău.

Aceasta, bineînţeles, nu va afecta inima; dar îi va face în stare să înveţe să facă bine, să vadă efectul dreptăţii în lume. Astfel vor avea ocazia fie să iubească fie să urască acea stare. Dacă vor învăţa să iubească acea stare, vor ajunge în atitudinea corectă a inimii, plăcută şi acceptabilă lui Dumnezeu; şi astfel la sfârşitul domniei milenare a lui Cristos vor fi gata să aibă deplina binecuvântare de viaţă veşnică; dar, chiar nefiind permis a se face răul, dacă în inimă vor iubi totuşi nelegiuirea, cu toată cunoştinţa înaintea lor şi experienţa trecută, dacă nu vor învăţa să iubească dreptatea şi să urască nelegiuirea, vor fi dintre aceia vrednici să fie tăiaţi în Moartea a Doua, din care nu va mai exista restabilire.