Unele Scrisori Interesante – Vdm 23.2

UNELE SCRISORI INTERESANTE

Lucrare pentru nevăzători

5042a W. T. 1 iunie 1912 (pag. 186-187}

Dragi prieteni:

Veţi găsi anexat aici raportul pentru lucrarea din acest an în privinţa literaturii pentru nevăzători. Înainte de 1 martie 1911, lucrarea transcrierii STUDIILOR ÎN SCRIPTURI în tiparul pentru nevăzători a fost în stadiul ei iniţial şi nu s-a ţinut nicio socoteală sistematică în privinţa ei.

Totuşi acum, având ajutor financiar asigurat, de la Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere şi de la alţii care au devenit interesaţi în lucrare, este potrivit să adoptăm o metodă de afaceri.

Luată pe articole, lucrarea în prezent este după cum urmează:

Cărţi în circulaţie de la 1 martie . . . . . . 103

Exemplare complete vândute, Vol. 1. în 7 părţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

Părţi din Vol. 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

Cărţi rămase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 700

50 exemplare Vol. 1 în Punctul New York, în

. . . . . . . . . . . . 7 părţi

26 exemplare Vol. 1, în Braille în engleză

. . . . . . . . . . . . . . 3 părţi

25 exemplare Umbrele Tabernacolului

. . . . . . . . . . . . . . 2 părţi

Bilanţul la pliante, predici, articole din Turn etc.

Exemplare trimise la biroul britanic, în Braille în engleză, Vol. 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Exemplare din Umbrele Tabernacolului

. . . . . . . . . . . . . . 3

Exemplare în Africa de Sud, Vol. 1 şi Umbrele Tabernacolului, din fiecare . . . . . . . . . . . 1

Primit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . $267,41

Cheltuit pentru materiale . . . . . . . . . . 91,49

________________

Bilanţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . $175,92

Osteneala a fost jertfa voluntară a poporului Domnului, limitând cheltuielile la cumpărarea celor necesare pentru trimitere.

Al vostru sincer în serviciul Domnului,

F. B. Gould

Bibliotecar la Biblioteca Gould Gratuită

pentru Nevăzători.

——————

Dragă frate Russell:

Salutări creştineşti pentru tine, preaiubitul nostru pastor. Cu adâncă recunoştinţă faţă de Tatăl nostru ceresc îţi trimit ataşat aici mandatul poştal pentru o sută de dolari, pentru a fi folosiţi în lucrarea secerişului potrivit celei mai bune judecăţi ale tale. Este un motiv de bucurie faptul că iubitul nostru Domn îmi permite să folosesc ceva din banii Lui în acest mod, care a fost de mult timp dorinţa inimii mele.

Adevărul prezent a fost o mare binecuvântare, şi la fel este şi acum; ba chiar crescând pe măsură ce trec anii. Lumina devine mai clară şi temelia mai tare, astfel rezistând la furtunile încercărilor şi probelor. Este bine aşa, căci „Ziditorul şi Creatorul este Dumnezeu”. Este cu un spirit de mulţumire faptul că mă găsesc în completă armonie cu toate aranjamentele Domnului. O, minunată înţelepciune! Ce încredere inspiră aceasta în copilul smerit al lui Dumnezeu!

Perioada Paştilor a fost plină de amintiri sfinte, frumoase, dar solemne, şi nu fără căinţa inimii, având în vedere multele eşecuri, când jertfa putea să fi fost mai complet legată de altar, când exemplul Învăţătorului putea să fi fost mai credincios urmat. Partea mea a fost favoare peste favoare. Ce mică este jertfa! Şi ce bogată este răsplata! Desigur, infinite au fost răbdarea şi iubirea manifestate de către Domnul în relaţiile cu copilul Său slab. Sper că nu va fi în zadar, dar în viaţa viitoare totul va sluji spre onoarea şi slava Sa, puterea Sa făcută desăvâşită în slăbiciune.

„Mai înaltă decât cerul,

Mai adâncă decât marea,

Doamne, în final iubirea Ta a cucerit —

Nimic prin mine, totul prin Tine.”

Turnurile sunt atât de folositoare. Am fost în mod special impresionaţi de articolele din ultimul număr: „Mândria în inimă”, „Corpul muritor, servitor al minţii celei noi”, „Palatul binecuvântării”. În timp ce suntem bucuroşi să auzim pe reprezentanţii Domnului vorbind despre orice subiect privitor la Cuvântul Tatălui nostru, totuşi ascultăm cu interes mai adânc la ceea ce ne va ajuta să ne zidim caracterul şi să ne „întărim chemarea şi alegerea”.

Apreciem osteneala ta din iubire, dragă frate, mai bine decât putem exprima, şi ne rugăm ca binecuvântarea Domnului să-ţi însoţească această cale a ta, păstrându-te credincios până la moarte.

Sora ta, prin harul Său, ___________Ill.

——————

Dragă frate Russell:

Vreau să-ţi spun aprecierea mea pentru modul în care Domnul te-a folosit în darea „hranei la timp potrivit”, care ne ajută pe toţi să cunoaştem voia Domnului mai desăvârşit.

Am cunoscut ceva din acest minunat Adevăr de câţiva ani şi de asemenea l-am crezut într-o anumită măsură, dar numai cu un an în urmă am început să studiez într-adevăr, şi acum m-am consacrat şi merg insistent spre „ţinta” pentru „Premiu”. Doresc să-mi trimit numele, ca una care a acceptat Angajamentul. Doresc să mi se înregistreze numele.

A voastră în iubitul Răscumpărător,

(D-na) Emma Scott, Ont., Can.

——————

Dragă pastore Russell:

Simţim că trebuie să-ţi scriem, ca să-ţi spunem că sub îndrumarea lui Dumnezeu ne-ai dat mângâierea care nu putea veni din nicio altă sursă. Fiul nostru, un tânăr bun şi nobil, dar care nu declara a fi religios, a fost luat de la noi pe neaşteptate prin moarte. Cred că ni se frângea inima dacă credeam, cum credeam odată, că pe toţi în afară de cei drepţi îi aşteaptă chinul veşnic.

Mulţumim lui Dumnezeu că prin lumina „adevărului prezent” ştim fără îndoială că este ascuns până când va trece mânia. Mulţumim lui Dumnezeu şi ţie pentru binecuvântata cunoştinţă.

Ai voştri în numele Lui,

Andrew R şi Annie S. Musgrave, Cape Breton

——————

Dragă frate Russell:

Cei trei bătrâni de adunare ai noştri fac o lucrare bună şi cu toţii ne străduim să creştem în har, cunoştinţă şi iubire. Mă rog constant pentru ca fiica mea şi cu mine să putem fi ajutoare, nu piedici pentru adunare. Cea mai mare încercare care a venit peste mine de-a lungul anilor a fost spiritul de dezaprobare din anumite adunări ale celor care sunt în Adevăr, a oricărui fel de prosperitate — materială şi spirituală.

După toate vorbirile pe care le auzim, am văzut adesea săraci tratându-i pe bogaţi într-un mod mult mai înjositor decât am văzut vreodată bogaţi tratându-i pe săraci. Se pare că mulţi oameni urăsc pe toţi care au ceva mai mult decât au ei. Eu pur şi simplu nu pot înţelege un astfel de spirit, şi în mod sigur clasa Împărăţiei nu poate avea un astfel de spirit — indiferent de ceea ce declară în alte privinţe!

Exact cum eu doresc răbdarea Învăţătorului când sunt neştiutor şi afară de pe cale, mă rog pentru răbdare faţă de toţi. Îi iubesc deja pe aceştia — sincer — dar copiii noştri, pe care îi iubim mult, ne încearcă uneori răbdarea. „Nu vă pierdeţi încrederea voastră … căci aveţi nevoie de răbdare”, este adesea în mintea mea împreună cu mărturia pe care a avut-o Enoh, că I-a fost plăcut lui Dumnezeu.

Atâta timp cât pot avea această pace de a plăcea lui Dumnezeu, pot îndura contrazicerea din partea păcătoşilor, amintindu-mi cum Domnul „a suferit crucea, dispreţuind ruşinea”. Speranţa noastră este una minunată — nu una plutitoare, ci una ancorată.

Acum, o întrebare te rog: Face parte din înţelepciune ca un peregrin să înceapă o vorbire publică declarând că noi nu credem în divinitatea lui Cristos, nemurirea sufletului, chinul veşnic şi Treime, şi să nu explicăm clar ceea ce credem noi?

Impresia lăsată este că noi nu credem în existenţa preumană a Domnului nostru, în viaţa viitoare pentru omenire, în pedeapsa pentru păcat, nici în Spiritul sfânt!

Declaraţia din TURNUL din 15 ianuarie mă mulţumeşte pe deplin; dar se pare că mulţi nu o înţeleg pe deplin. Umanitatea lui Isus, Divinitatea lui Cristos; personalitatea Spiritului sfânt în Tatăl şi Fiul; nemurirea pentru Isus şi pentru Biserică — Cristosul; viaţa veşnică pentru mulţi alţii etc. — totul este o declaraţie clară, cuprinzătoare.

După ce un peregrin a făcut recent într-un oraş din Illinois prima declaraţie menţionată, barbaţi care au participat la adunare, la invitaţia unui frate comerciant, au mers la acesta în ziua următoare şi au spus: „Să nu mai vorbeşti cu noi niciodată, căci nu vom asculta”. Voi fi atât de bucuros când „buzele curate” vor fi date oamenilor săraci, nedumeriţi — căci cum pot ei înţelege acum faptele greşit declarate adesea! Unii dintre prietenii Adevărului au fost cei mai mari duşmani ai lui!

Odată am auzit un peregrin (acum nemai-fiind la Adevăr) spunând că toate avantajele moderne erau de la diavol; toate reformele morale erau de la diavol; şi toată educaţia era de la diavol — de fapt, că totul, în afară de ignoranţă (şi de el, poate) era de la diavol!

Am gândit că el era un copil al întunericului, potrivit pentru „Veacurile Întunecate”, şi am fost uşurat când n-a mai fost peregrin, şi n-am fost surprins când a ieşit cu totul din Adevăr şi a fost un împotrivitor al Adevărului.

Am auzit mărturisiri în care prietenii „se bucurau” pentru că erau ignoranţi, „lăudându-se în ruşinea lor” — pentru că „nu mulţi înţelepţi sunt chemaţi” — probabil hotărâţi să rămână cât se poate de ignoranţi şi iraţionali — socotind-o virtute! Sigur că noi „suntem chemaţi” să fim educaţi în şcoala lui Cristos!

Adeseori aflu că nu Adevărului i se opun adesea oamenii, cât denaturărilor luate din afirmaţiile greşite ale prietenilor. Adevărul real este frumos şi satisfăcător, şi acceptabil când este înţeles.

Predica ta de Paşti a fost destul de limpede pentru a fi uşor înţeleasă de oricine cu o inteligenţă medie. M-am bucurat de ea când am citit-o.

Al vostru în Speranţa Binecuvântată,

…………………

——————

Dragă frate Russell:

Deşi noi ne-am prezentat Angajamentul înaintea Domnului demult, în seara de 4 aprilie 1910, nu cred că ai fost înştiinţat de aceasta, şi ca atare mă folosesc de această ocazie ca să te informez.

Pacea şi bucuria, lumina şi binecuvântarea pe care le-am avut înainte de a ne lua Angajamentul (pe care noi îl privim ca o ratificare în detaliu a Angajamentului de consacrare), au rămas cu noi; ba chiar au crescut însutit, şi pe masa noastră se pun continuu lucruri bune, „hrană la Timp potrivit”, din mâna Administratorului înţelept al Domnului, căruia îi suntem îndatoraţi pentru atâta întărire şi consolare.

Crede-mă că ai un loc special în rugăciunile noastre, şi de fapt în rugăciunile tuturor fraţilor cu care suntem privilegiaţi acum să ne adunăm. Îţi cerem să te rogi pentru Biserica Universală, pentru ca noi, împreună cu tine şi cu toţi sfinţii, să putem fi păstraţi „credincioşi până la moarte”, ca să putem primi „cununa Vieţii”, la timpul cuvenit al lui Dumnezeu.

Ai voştri în Speranţa Glorioasă,

Sidney şi Hannah Smith, Anglia