Vol. 20, Septembrie-Octombrie 2013, Nr. 6 

VEDERE DIN TURNUL DE STRAJĂ

R 5153 W. T.  1 ianuarie 1913 (pag. 3-6)

ACEASTĂ PERIOADĂ MINUNATĂ

(citat din ziarul The Cincinnati Post )

Niciodată n-a existat o astfel de perioadă minunată! Niciodată n-am ştiut atât de mult sau n-am putut face atât de mult. Niciodată n-am trăit un veac de un confort egal cu acesta. Nici o parte din ziua de ieri n-a fost aşa de gloriosă ca ora aceasta.

Suta de ani care a trecut este plină de realizări care întrec suma totală a progresului de la semnarea Magnei Carta.

Mecanicul mediu se bucură de abundenţa de care Midas, cu toată bogăţia lui, nu putea să dispună. Studentul din anul întâi de la facultate are în degetul mic mai multă informaţie adevărată decât erudiţia celui mai important savant din perioada Renaşterii. Noi am făcut mai mult să punem existenţa pe o bază sănătoasă, logică şi clară, decât toţi strămoşii noştri.

Numai cu o sută de ani în urmă chiar şi omul de ştiinţă gândea că atmosfera era numai spaţiu gol — că gazul era numai un miros.

Primul microb nu-şi dezvăluise identitatea.

Anunţul lui Mecinikov că în fiecare picătură de sânge uman se află oştiri care se războiesc i-ar fi asigurat un salon la psihiatrie.

Cel mai bun iluminat pe care îl putea asigura George Washington a venit de la lumânări de seu aprinse prin scăpărarea unei scântei cu amnarul şi cremenea.

Fiecare bucată de stofă era ţesută cu mâna.

Singurul fel de cal putere era cu patru picioare şi purta o coadă.

Vaporul cu aburi se construia încă în creierul lui Fulton, iar roţile motorului cu aburi se mişcaseră încă numai în capul lui Stephenson.

Lui Benjamin Franklin i-au trebuit două săptămâni să trimită o scrisoare din Boston şi să primească răspunsul din Baltimore.

Constituţia firavă a lui Abraham Lincoln nu se odihnise încă într-o cuşetă de clasa I.

Garfield numea un vapor transatlantic” care făcea douăzeci de zile pentru a trece oceanul, ogar oceanic”.

Abia a trecut un an de când părintele chirurgiei antiseptice a fost adăugat la părinţii săi.    

Lumina electrică, tramvaiele, bicicletele, automobilele, magazinele universale, zgârie norii, gulerele de 10 cenţi, conservele de somon, aeronavele, ziarele care costă un cent, apendicita şi macaralele sunt idei în pruncie care fac încă paşi nesiguri în scutece.

Acum treizeci de ani electricitatea nu era încă cuplată la o roată; praful de puşcă era cel mai puternic exploziv; metrourile nu erau considerate în sfera posibilului.

Imposibilitatea” este acum un cuvânt învechit, cu o definiţie, dar nu cu un sens. Aproape orice vis al trecutului este acum o realitate.

Oraşele magice şi împărăţiile de basm ale bunicii voastre nu sunt nici pe jumătate atât de minunate ca lumea în care trăiţi.” — The Cincinnati Post. 

* * *

Invenţiile din zilele noastre sunt raze

DE LUMINĂ PREVESTITOARE

ALE ÎMPĂRĂŢIEI LUI MESIA

Cele de mai sus în mod sigur nu sunt exagerări! Ce mulţumiri ar trebui să se ridice din toate inimile noastre spre Dumnezeu, Dătătorul oricărui dar bun şi desăvârşit! Ce energici ar trebui să fim toţi, să folosim binecuvântările şi ocaziile actuale pentru binele nostru propriu, pentru binele familiilor şi al vecinilor noştri — al tuturor oamenilor!

Oamenii cugetători nu pot să nu se întrebe de ce atât de multe binecuvântări s-au îngrămădit în zilele noastre. Nu există decât un singur răspuns, şi remarcabil de puţini par să-şi dea seama de el. Unii sunt înclinaţi să spună că toate aceste binecuvântări vin ca rezultat al unui alt pas înainte al evoluţiei! Este aceasta raţional? Vedem noi oare semne de înţelepciune excesivă în noi înşine sau în alţii? Câţi oameni cunoaştem personal care au inventat vreun articol mare, minunat sau folositor din multele care contribuie la formarea zilei noastre minunate?

Examinând atent personalitatea şi istoria celor prin care au venit binecuvântările zilelor actuale, putem fi uimiţi. Găsim că foarte puţini dintre ei au fost oameni cu mare educaţie, şi mulţi dintre ei nu sunt în nici un caz oameni mari, în nici un sens al cuvântului, decât în acel specific caz, al invenţiei lor. Fără discuţie nu este sigur că cei înzestraţi de acum sunt mai numeroşi decât cei din perioadele trecute, dar facilităţile pentru a şti despre ei au crescut de o mie de ori.

Prin tipar, cunoştinţa despre o invenţie, dusă în faţa lumii civilizate, devine un stimulent pentru alţii, dând poate un inel de legătură pentru altă invenţie. Mulţi dintre marii noştri inventatori ne spun că ei au dat din întâmplare peste invenţia lor. Patentul nostru de succes pentru frâna cu aer, de exemplu, este numai dezvoltarea ideii mai simple că apa, puterea hidraulică, ar putea fi folosită la funcţionarea frânelor. O minte mai deşteaptă a prins ideea şi şi-a dat seama că aerul ar putea servi mai bine acelui scop.

Ca o ilustraţie a faptului că iluminarea minţii poate fi într-o anumită direcţie, amintim cititorului de Orbul Tom”. El era renumit pentru capacitatea sa minunată de a cânta orice melodie pe care o auzea. Nu avea nici o educaţie; de fapt era aproape întârziat mintal, incapabil să primească o educaţie. Dar avea ureche muzicală, ceea ce l-a făcut faimos. Putem oare pretinde că noi sau alţii din zilele noastre suntem situaţi atât de sus din punct de vedere intelectual, încât să putem privi de sus pe unele dintre minţile strălucite ale trecutului? Avem noi mulţi precum Sheakespeare, Byron, sf. Pavel, Cicero? Avem mulţi precum Solomon? Sau sunt mulţi care ar putea fi comparaţi cu Moise?

Mileniul a venit!

Trebuie să privim în altă direcţie dacă vrem să înţelegem corect şi să apreciem cum se cuvine sensul minunatelor invenţii din zilele noastre. Ele ne vin fiindcă trăim în zorile unei Noi Dispensaţii! Ele sunt sclipiri care anticipează o Epocă atât de minunată încât depăşeşte şi cea mai vie imaginaţie a noastră. Evident Dumnezeu ridică treptat vălul ignoranţei de pe ochii înţelegerii umane. Treptat ne-a permis să vedem puterea aburului — să învăţăm treptat cum s-o aplicăm. Mai târziu a ridicat vălul în privinţa electricităţii. Acum minunile ei luminează lumea.

Nu peste mult chimia va realiza minuni pentru noi — fără îndoială făcând să nu fie necesară exploatarea cărbunelui. Din aerul pe care-l respirăm şi din apa pe care o bem vom şti fără îndoială cum să separăm elementele necesare ca să furnizeze lumina şi căldura indispensabile pentru progresul lumii. Se pregăteşte totul pentru Mileniu! Nu numai că vine, ci este aici! Într-adevăr, nu ne bucurăm încă de binecuvântările lui depline; dar ne bucurăm de o pregustare a lor.

Toate inimile noastre ar trebui să fie atrase tot mai mult către Domnul în mulţumire pentru îndurările Sale minunate. Tot mai mult să studiem Cuvântul Său divin, Biblia. Din el să ajungem zilnic la o mai clară înţelegere a Caracterului şi a Planului divin. Numai aceasta va izgoni ignoranţa şi superstiţia noastră, şi ne va aduce iubire, bucurie şi pace.

Binecuvântările lui Dumnezeu care vin acum pentru lume se centrează în sacrificiul lui Isus Cristos la Calvar. În cei o mie opt sute de ani trecuţi, lucrarea Sa răscumpărătoare a fost să adune Biserica, iar acum este să dea binecuvântarea tuturor familiilor pământului, cum au promis Scripturile. Da, Scripturile arată clar că aceste binecuvântări sunt intenţionate atât pentru cei care sunt în morminte cât şi pentru cei vii.

————————

EXISTĂ O LIPSĂ DE ÎNCREDERE ÎN SLUJIRE?

(citat din ziarul South Georgia Progress )

Rev. Chass. E. Newlin s-a adresat adunării lunare obişnuite a predicatorilor metodişti din Atlanta cu câteva zile în urmă, şi în cursul cuvântării d-nul Newlin a folosit cuvintele: Pot dovedi că la 99% dintre oamenii de afaceri din Atlanta le lipseşte încrederea în reala, adevărata maturitate a predicatorilor din acest oraş”.

Rev. B. Frank White, părăsind pastoratul Primei Biserici Presbiteriene din Connellsville, Pennsylvania, este citat astfel: Un om nu poate fi onest în slujire şi să-şi menţină slujba”. Deoarece d-nul White se aşteaptă să rămână în slujire deşi caută alt câmp, deducţia este că preferă un post unde poate propovădui cuvântul într-un stil mai în armonie cu considerentele morale ale conştiinţei sale.

Scriitorul este înclinat să creadă că ambele afirmaţii mai sus citate sunt destul de largi, dacă nu mai mult sau mai puţin exagerate. Noi credem că marea majoritate a slujitorilor sunt oneşti şi fac tot ce le stă în putere pentru propăşirea cauzei religiei aici pe pământ; de asemenea credem că sunt unii la amvon care n-au nici un drept să fie acolo. Ceea ce au văzut ei în nori, M.P.C.” n-a însemnat Mergi şi propovăduieşte-L pe Cristos”, cum şi-au imaginat ei, ci Mergi şi culege bumbac” (engl. Go Pick Cotton). — South Georgia Progress.

DE CE SLUJITORII MERITĂ SIMPATIE        

Slujitorii creştini merită considerabilă simpatie. În prezent ei se află într-o poziţie foarte grea. Cei conştiincioşi se află în necaz. Înapoia lor sunt crezurile şi teoriile Veacurilor Întunecate, de care sunt înlănţuiţi:

1) Prin angajamentele pe care le-au luat la rânduirea lor;

2) Prin onoarea poziţiei lor în ochii prietenilor şi ai celor din jurul lor;

3) Prin nevoile financiare ale lor şi ale familiei lor.

Slujitorii educaţi ştiu că crezurile din trecut sunt în conflict nu numai unul cu altul şi cu raţiunea, ci şi cu Biblia. Traducerile mai bune şi manuscrisele mai vechi ne-au arătat eroarea deducţiilor făcute de strămoşii noştri. Fiecare slujitor educat ştie acum că cuvântul ebraic tradus iad” în Scripturile Vechiului Testament, înseamnă mormânt — starea morţii — singurul iad care a fost cunoscut timp de patru mii de ani. Ei ştiu că în Versiunea Comună a Bibliei noastre acest cuvânt Şeol este tradus mormânt şi groapă de mai multe ori decât iad. Ei ştiu că nici-o-dată nu înseamnă şi n-a însemnat un loc de foc şi de chin.

Slujitorii baptişti au scos o Biblie nouă în care şi-au dat osteneala să traducă acest cuvânt Şeol prin cuvintele englezeşti, lumea dedesubt”. Aceasta ascunde adevărul de mintea medie cam la fel de mult ca şi traducerea greşită iad. Dar îi ajută pe prietenii noştri baptişti în legătură cu şeol, căci desigur, în mormânt înseamnă în lumea dedesubt”. Desigur că nimeni nu gândeşte că există o altă lume de oameni vii în centrul Pământului. Numai morţii se află în lumea dedesubt — în mormânt.

Mai departe, toţi slujitorii educaţi ştiu că hades, cuvânt tradus în Noul Testament iad, este echivalentul grecesc al cuvântului ebraic şeol, şi de asemenea înseamnă lumea dedesubt, mormântul, starea sau condiţia morţii. Necazul cu aceşti slujitori este că ei ştiu că adunările lor nu sunt în cunoştinţă în general de adevărul asupra acestui subiect, şi se tem să spună adevărul ca nu cumva să fie acuzaţi că au practicat înşelarea în trecut, când de fapt ei au luat numai de la teologii Veacurilor Întunecate ceea ce la rândul lor au dat poporului, fără să examineze dovada scripturală.

ONESTIA FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI DE

RELIGIE FOARTE LĂUDABILĂ

O altă dificultate cu care se confruntă aceşti slujitori este aceasta: În ultimii douăzeci de ani colegiile din Statele Unite, Marea Britanie, Germania etc., au învăţat teoria evoluţiei — că omul n-a fost creat în chipul lui Dumnezeu, că în ochii lui Dumnezeu n-a fost foarte bun” şi că n-a căzut de la favoarea divină. Ea învaţă, dimpotrivă, că el a fost o evoluţie de la maimuţă, şi în loc să cadă, se ridică pe scara inteligenţei şi că se apropie tot mai mult de chipul lui Dumnezeu în fiecare an, tot timpul.

După evoluţionişti au venit criticii radicali, declarând că Biblia conţine de fapt poveşti băbeşti şi nu este în nici un caz inspirată. Aproape toţi absolvenţii de colegii şi seminarii din ultimii douăzeci de ani au mers în amvoane, s-au consacrat predicării Adevărului lui Dumnezeu din punctul de vedere al Bibliei, în încălcarea conştiinţei pe care o aveau.

Aceştia sunt în general predicatorii mari şi populari ai tuturor denominaţiilor. Ei nu se gândesc la angajamentele rânduirii lor, ci de fapt spun: Noi nu ne ascundem necredinţa în vreo măsură. Noi răspundem la întrebările oamenilor cu o măsură de sinceritate, evitând ocazional; şi dacă ei cunosc ceva din Biblie, ei ştiu că noi nu credem în inspiraţia ei. Dacă vreau să continuăm să fim predicatorii lor, să ne onoreze şi să ne plătească salarii, vom continua să-i slujim. Curând le vom submina complet credinţa în Biblie; şi atunci ne vom da pe faţă. Atunci le vom spune că am falsificat puţin pentru binele lor, aşa cum o mamă i-ar spune pruncului ei un basm pentru a-l distra.”

Predicatorii care au dificultăţi sunt cei conştiincioşi care cred că Biblia este adevărată şi care nu şi-au stabilit încă legături. Ei nu mai pot crede într-o eternitate de chin, dar le este frică să urmeze cursul Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei într-un studiu amănunţit care ignoră crezurile. Aceşti sărmani oameni nu ştiu ce să creadă şi sunt în mare agitaţie când oamenii care-i plătesc pentru sfaturi religioase le pun o întrebare. Ei nu pot săpa. Să cerşească le este ruşine. Şi se tem să spună tot adevărul despre ceea ce ştiu şi despre ceea ce nu ştiu în privinţa Bibliei. Ei au compătimirea noastră.

Sfatul nostru pentru unii ca aceştia este: Spuneţi adevărul şi ruşinaţi pe diavol!” Luaţi poziţie pentru adevărul pe care-l vedeţi şi căutaţi mai multă lumină asupra Cuvântului lui Dumnezeu în aceste zori glorioase ale Erei Noi, în care Dumnezeu declară că El binevoieşte să dea mai multă lumină asupra lucrurilor divine. Nici unul din cei răi îipocriţiş nu va înţelege, dar cei înţelepţi vor înţelege.” Dan. 12:10.

Ar părea că trăim în timpul încercării speciale atât de clar prezisă de Domnul. Tot ce este ascuns va fi descoperit, a zis El. Va aduce la lumină lucrurile ascunse ale întunericului (1 Cor. 4:5). Dacă nu vrem să fim ruşinaţi în faţa Lui, trebuie să fim oneşti. Ne putem îndoi că onestia, în special în privinţa lui Dumnezeu şi a religiei, este foarte demnă de stimă din punctul de vedere divin? Nici unul dintre noi nu are ceva cu care să se mândrească. Dar dacă suntem oneşti cu Dumnezeul nostru, putem privi la El, prin credinţă dându-ne seama că suntem acceptabili prin Isus Cristos Domnul nostru.

———————

Remediul pentru inegalitatea de condiţii

(citat din ziarul N. Y . World )

Lupta în sistemul competitiv nu merită osteneala”, scria editorul unui ziar socialist de largă circulaţie, din Girard, Kansas, chiar înainte de a se sinucide. Ar putea fi un motiv de distrugere proprie mai greşit pentru un socialist?

Crezul ciudat al acestui om a fost acceptat în câteva zile de la moartea sa de către un milion de concetăţeni ai săi. Un nou partid politic care a subscris la multe din ideile lui a adunat 4.000.000 de voturi. Dacă socialismul este un remediu adevărat pentru relele politice şi industriale, cei care-l propovăduiesc ar trebui să fie plini de încredere şi speranţă.

Trebuie să ne temem că nu este un remediu adevărat. Natura umană este competitivă. Nu contează cum este guvernată, ea nu se va schimba radical.” — N. Y. World

* * * * *

Suntem de acord cu editorul de la World, că patru milioane de votanţi americani şi tot atâtea milioane din afară sunt socialişti din convingerea că socialismul este remediul potrivit pentru dificultăţile lumii. Suntem de asemenea de acord cu editorul de la World, că aceşti oameni bine intenţionaţi se înşală singuri. Singurul remediu pentru inegalitatea condiţiilor umane este cel despre care Dumnezeu a declarat că-l va da. Egoismul este aşa de înrădăcinat în omenire, încât se pare că nici unul nu poate fi absolut drept când interesul personal este în balanţă.

Dumnezeu propune să rezolve toată chestiunea pentru bogaţi şi pentru săraci în felul Său propriu — şi felul Său trebuie să fie cel mai bun. El intenţionează să schimbe inimile oamenilor. Ne spune în Biblie că El va îndepărta inima de piatră şi le va da o inimă de carne (Ezec. 36:26). Aceasta înseamnă că va face omenirea mai sensibilă la inimă, mai compătimitoare. Va restaura acea stare de lucruri care a existat la început, când tatăl Adam şi mama Eva au fost creaţi în asemănarea lui Dumnezeu, şi a declarat că sunt foarte buni şi acceptabili în ochii Lui. Gen. 1:26-31.

Căderea i-a scos afară pe primii noştri părinţi din Eden şi a trebuit să lupte pentru pâinea zilnică, împotriva spinilor şi mărăcinilor etc. Sub această influenţă s-a dezvoltat egoismul şi acum după şase mii de ani acesta este adânc stabilit. Ce binecuvântare va fi, ca Dumnezeu să scoată această inimă de piatră şi să dea o inimă de carne! Când va veni acel lucru şi se va efectua acea schimbare, atunci socialismul va fi un succes şi va predomina peste tot Pământul.

Dar, veţi întreba, prin ce minune mare poate fi făcută această schimbare a inimii? Cum poate fi convertită astfel toată lumea? Biblia răspunde că se va face, nu prin convertire instantanee, ci printr-una treptată, care va cere aproape o mie de ani pentru a fi împlinită.

Suntem întrebaţi, ce putere ar putea interveni şi forţa această schimbare? Biblia răspunde că va fi puterea divină reprezentată prin Împărăţia glorioasă a lui Mesia. A Doua Venire a lui Cristos, odată presupusă a însemna distrugerea lumii, acum studenţii Bibliei văd că înseamnă tocmai inversul — binecuvântarea pământului, îndepărtarea blestemului, ridicarea rasei căzute la tot ceea ce a fost pierdut în Eden şi nimicirea în final a celor care nu se vor pocăi.

PREVESTIRI ALE ÎMPĂRĂŢIEI LUI MESIA

Nu trebuie să ne uităm la cer să-L vedem pe Mesia venind, ci mai degrabă să ne amintim că învierea L-a înălţat la gloria pe care a avut-o cu Tatăl înainte de a deveni om. Atunci El va împuternici reprezentanţi pământeşti, la care lumea va căuta îndrumare şi instruire; dar Mesia şi Biserica Sa glorificată, Mireasa, vor fi invizibili pentru oameni — vor fi pe plan spiritual.

Mulţi dintre cititorii noştri vor fi surprinşi să afle că binecuvântările glorioase ale Împărăţiei lui Mesia vor intra în lume treptat, venind prin instrumente umane — complet în necunoştinţă de faptul că sunt folosite de Domnul. Aşa interpretează studenţii Bibliei minunatele lucruri din zilele noastre. Ele sunt prevestiri sau zori timpurii ale Zilei de o mie de ani a lui Mesia, în timpul căreia El va îndepărta blestemul şi va revărsa binecuvântările divine. Cine vede lucrurile din acest punct de vedere trebuie să fie adânc interesat de fiecare nouă avansare a invenţiei. În altă coloană ne referim la unele din aceste minuni din zilele noastre care au venit în ultimul secol.

Dacă este adevărat, cum susţinem noi, că aceste binecuvântări sunt prevestiri ale binecuvântării divine prin Împărăţia lui Mesia, cu ce răbdare ar trebui toţi să se antreneze în aşteptarea Domnului şi să nu caute să tulbure prea radical vreo condiţie actuală care este cât de cât suportabilă! Cine va contesta că astăzi fiecare este mai bine situat decât bunicii lui — chiar şi cu 50 de ani în urmă? Sf. Pavel prin inspiraţie declară că Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig”. Recomandăm acest gând socialiştilor şi tuturor celorlalţi.

Noi nu pretindem că dreptatea imparţială predomină, nici nu admitem că ar fi posibil în condiţiile actuale. Oamenii cu o putere mintală superioară nu vor folosi acea putere numai pentru binele public. Toţi au încă destul egoism pentru a pretinde că însuşirile lor superioare îi îndreptăţesc la condiţii superioare. De ce să nu fim de acord cu acest punct, să ne bucurăm de binecuvântările pe care le avem, să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru ele şi să aşteptăm răbdători Împărăţia Sa?

În condiţiile actuale (egoiste), fiecare muncitor cere salariu potrivit calificării sale. De ce să ne certăm cu cei bogaţi, învăţaţi, mai capabili, pentru aceasta? Ce mare avantaj are astfel lumea! De ce să o oprim înainte ca providenţa lui Dumnezeu să ne aducă o regulă mai bună — Regula de Aur. Fiţi răbdători fraţilor”, fiţi făcători de pace, nu stârnitori de ceartă.