VEDERE DIN TURNUL DE STRAJĂ

R 4955a W. T. 15 ianuiarie 1912 (pag. 27)

AMVONUL ŞI-A PIERDUT PUTEREA

„Rev. Lyman Abbott, din New York, a vorbit cu tristeţe despre decăderea puterii amvonului, vorbind în faţa a 3.000 de bărbaţi şi femei de la Universitatea din Wisconsin, la o convenţie de la Madison, Wis. «Se spune că haina şi-a pierdut puterea — a pierdut-o», a spus Dr. Abbott. «Se spune că amvonul şi-a pierdut puterea — a pierdut-o. Dar un om, altruist în cel mai înalt sens şi spiritual, niciodată nu-şi va pierde puterea».” … Raportul presei.

A fost desigur potrivit ca Dr. Abbott să facă afirmaţia de mai sus celor de la colegiu. Admiţând faptele, să găsim şi cauza lor. Inconsistenţa învăţăturii lui este cauza pentru care amvonul şi-a pierdut puterea asupra maselor. Amvonul susţine şi aprobă învăţăturile tuturor colegiilor din zilele noastre pe linia Criticii Radicale şi a Evoluţiei. Oamenii ajung să înţeleagă că aceasta înseamnă că amvonul este în antagonism cu Biblia. Dacă Evoluţia este adevărată, omul niciodată n-a căzut şi prin urmare n-are nevoie de niciun Răscumpărător şi de nicio salvare dintr-o stare căzută, ci are nevoie numai să fie lăsat singur în procesul lui evolutiv. Conform Criticii Radicale, Biblia în general nu este demnă de încredere. Moise n-a scris cărţile atribuite lui, iar Isaia, Ieremia, Daniel şi alţii n-au scris cărţile atribuite lor — n-au fost inspiraţi de Dumnezeu să scrie aceste cărţi. Şi dacă aceasta este adevărat, atunci Isus şi apostolii au fost înşelaţi şi n-au putut fi inspiraţi de Dumnezeu când au citat din aceste scrieri sacre din trecut şi le-au declarat a fi Cuvântul lui Dumnezeu şi au garantat autoritatea lor.

NU ESTE DE MIRARE CĂ FRECVENTAREA BISERICII ESTE REDUSĂ

Pe de altă parte, publicul observă că aceiaşi slujitori care predică astfel Evoluţia, Critica Radicală, necredinţa în Revelaţia Divină, imediat trec la predicarea unora dintre absurdităţile despre care strămoşii noştri au pretins a fi în armonie cu Biblia. Este vreo mirare că oamenii ajung să vadă inconsistenţa unei astfel de poziţii? Cât timp s-ar putea aştepta să fie orbiţi în privinţa ei? Care trebuie să fie influenţa?

Rezultatul este că masele au din ce în ce mai puţină încredere în cler. Poporul nu ştie ce cred clericii nici măcar atunci când îi aud vorbind, căci adresarea lor poate să fie din punctul de vedere al crezurilor sau din punctul de vedere al Criticii Radicale, în funcţie de starea lor sufletească. Rezultatul acestui sunet nesigur de trâmbiţă este că masele ajung la concluzia că toată chestiunea cu religia este o mare presupunere şi că unele dintre presupuneri sunt influenţate de consideraţii vremelnice. Nu este de mirare că frecventarea bisericii este scăzută! Nu este de mirare că îndoiala şi scepticismul sunt predominante. Nu este de mirare că credinţa în Biblie este subminată şi religia este făcută să pară ridicolă şi contradictorie!

Necredinţa oamenilor creşte şi ameninţă să devină agnosticism, sau mai rău, ateism! Cei care au produs această stare de lucruri în ultimii treizeci de ani sunt profesorii de colegiu şi cei mai educaţi predicatori ai creştinătăţii. Şi acum ei sunt uimiţi de rezultate, pe care trebuiau să le prevadă. Într-adevăr, ei împlinesc profeţiile divine din Isaia, care, referindu-se la zilele noastre, declară: „Înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va ascunde” (Isa. 29:14). Nu este de mirare că lumea civilizată este în agitaţie când vede mersul înainte al Socialismului! Şi oricât de cinstiţi şi bine intenţionaţi ar putea fi mulţi socialişti, rezultatul eforturilor lor va fi anarhia şi un timp de strâmtorare aşa cum lumea n-a mai văzut înainte — un timp de necaz, însă prezis de profetul Daniel, a cărui prezicere a fost susţinută de Isus însuşi. Dan. 12:1; Mat. 24:21.

* * *

Care este remediul? Niciun remediu nu este posibil să influenţeze boala! Biblia înţeleasă corect este balsamul din Galaad, singurul care ar fi putut ajuta. Dar lucrurile au mers atât de departe încât relativ puţini au încredere suficientă în Biblie ca să fie dispuşi să o reexamineze în lumina Planului Divin al Veacurilor, singurul care arată armonia Cuvântului lui Dumnezeu, de la Geneza la Apocalipsa.

Dar în timp ce nu putem opri fluxul infidelităţii „criticismului radical”, evolutionist — în timp ce nu putem spera să contracarăm influenţele a mai mult de jumătate din creştinătate şi a trei sferturi din toate amvoanele creştinătăţii, sperăm, prin harul Domnului, să găsim unele oi flămânde după Adevăr şi să le ajutăm spre o apreciere a Mesajului Tatălui Ceresc, dat prin Isus, prin apostoli şi prin profeţi, dar pierdut în timpul Veacurilor Întunecate. Le putem ajuta să găsească cheia pierdută a cunoştinţei, cu care se deschide Cuvântul lui Dumnezeu, revelând ochilor credinţei şi ascultării un Creator infinit în Înţelepciune, Dreptate, Iubire şi Putere, un Mântuitor, şi unul mare, în stare să mântuiască în cel mai înalt grad pe toţi cei care vin la Tatăl prin El, şi un aranjament şi Plan Divin în acord cu caracterul divin. Prin aceste mijloace, credincioşii Domnului vor fi susţinuţi să nu cadă în această zi rea menţionată de apostoli şi de profeţi. Efes. 6:11-13; Psa. 91:7.