Vol. 21, Septembrie-Octombrie 2014, Nr. 6 

„VENIŢI SĂ NE ÎNTOARCEM”

  04971″> Isaia 5:7-16

 „Vai de cei care aleargă dis-de-dimineaţă după băuturi ameţitoare şi stau până noaptea târziu şi se înfierbântă de vin!” Vers. 11.

R 5112 W. T. 1 octombrie 1912 (pag. 313-315)

Lecţia de astăzi şi-a avut forţa ei primară în legătură cu afacerile Israelului natural din zilele profetului. Dar când ne amintim că Israelul Natural este un tip al creştinătăţii, găsim o valoare în această lecţie foarte potrivită pentru timpul nostru. După cum Domnul l-a numit pe Israel via Sa, tot aşa a făcut şi cu creştinătatea. „El Se aştepta la judecată îjustiţieş şi iată, sânge vărsat; la dreptate îechitateş şi, iată, strigăte de apăsare”. În ceea ce priveşte strigătul naţional şi motivul lui, vedeţi versetul 8, care spune:

„Vai de cei care înşiră casă lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc, ca să fiţi voi singuri în mijlocul ţării!” De aici înţelegem că spiritul egoismului a predominat în zilele lui Isaia, aşa cum este şi astăzi; aşa cum atunci exista dispoziţia de a fi acumulată proprietatea în mâinile celor cu mai mult succes, aşa este şi astăzi. După cum atunci proprietarii de pământ luau în posesie terenuri vaste, neglijând faptul că Domnul „pământul l-a dat fiilor oamenilor”, nu numai câtorva dintre ei, aşa este şi astăzi.

Numai prin cele mai stricte legi şi în unele cazuri prin revoluţie, oamenii au menţinut o proprietate din părţi considerabile ale pământului. Revoluţia franceză a zdrobit marile proprietăţi acolo; legi speciale au deschis teritoriile Irlandei. În Statele Unite marile corporaţii au pus stăpânire pe imense suprafeţe de pământ, unele dintre ele acaparate ilegal au fost redate poporului pentru o distribuire mai echitabilă. Aşa cum în zilele lui Isaia mulţi din cei bogaţi păreau să ignore drepturile poporului şi să fie indiferenţi la necesităţile lor, tot aşa este şi astăzi. Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că există multe suflete nobile, generoase printre bogaţi, ca şi printre săraci; noi numai atragem atenţia asupra paralelismului dintre condiţiile din Israel şi condiţiile din zilele noastre.

ATUNCI UN TIMP DE NECAZ

Dezaprobarea divină a împietririi inimii umane, a egoismului şi a neglijării fraţilor mai săraci, şi uitarea faptului că toţi suntem copii din acelaşi sânge şi răspunzători faţă de legile aceluiaşi Creator, au adus asupra israeliţilor pedepsele, judecăţile divine. Noi credem că Scripturile, cu o claritate constantă, vorbesc despre un mare „timp de strâmtorare” acum iminent asupra lumii, dar în special asupra creştinătăţii — un timp în mod special menţionat de sf. Iacov, spunând: „Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi strigaţi din cauza nenorocirilor care vin peste voi.” Iacov 5:1.

Acest necaz este menţionat în studiul de astăzi, versetul 9: „La urechile mele, Domnul oştirilor a zis: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase îcase şi familiiş nu vor mai fi locuite””. Dacă apreciem corect ceea ce au prevăzut Scripturile cu privire la timpurile nu departe în faţa noastră, vom vedea că mulţi din cei mari şi bogaţi vor fi într-o stare tristă în casele lor de la ţară, după cum vor fi şi unii dintre cei mai săraci din oraşele aglomerate, căci timpul de necaz, este declarat, va fi peste toţi. Profetul continuă să indice faptul că lipsa recoltelor va avea mult de-a face cu necazul: „Chiar zece pogoane de vie nu vor produce decât un bat, şi un omer de sămânţă nu va produce decât o efă”.

Niciodată înainte lumea n-a fost atât de amplu fortificată împotriva tuturor particularităţilor condiţiilor. Seceta şi foametea dintr-un loc poate fi uşurată de surplusul din alt loc; cu toate acestea, trebuie să ne amintim că întreaga situaţie este în mâna divină, şi dacă o criză de alimente ar veni acum, aceasta ar arăta o intenţie divină în această chestiune, mai mult decât oricând în istoria lumii.

MUZICA, PETRECERILE, BEŢIA

În studiul nostru urmează textul dat ca lecţie pentru astăzi. Acesta implică faptul că în zilele din profeţia lui Isaia mulţi dintre bogaţi îşi îngăduiau băuturi spirtoase, muzică, petreceri etc., spre paguba lor, ca şi spre neglijarea responsabilităţii lor faţă de Dumnezeu. Ei întrebau: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” întocmai cum a întrebat Cain. Prin bogăţia adunată de ei aveau mai mult decât îşi putea dori inima, în timp ce alţii nu aveau suficient şi erau nevoiaşi. Strălucirea intelectului lor şi norocul în viaţă le-au permis să triumfe asupra blestemului, care spune: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat”. Gen. 3:19.

Dar această victorie le-a dat timp, pentru care ei erau de asemenea răspunzători. În loc de a folosi acel timp pentru binecuvântarea generală a semenilor, şi banii lor pentru ridicarea generală a omenirii, ei au adunat case şi pământuri etc., şi au băut constant şi excesiv spre dauna lor. Se puteau ei îndoi că un astfel de curs nu va avea aprobarea divină? Se puteau ei îndoi că toate aceste lucruri vor aduce asupra lor ceva dezastru?

Dar ce se poate spune despre zilele noastre? Este la fel? Răspundem: da şi nu. Cu mulţi este exact la fel, dar cu un număr considerabil de bogaţi din zilele noastre este foarte diferit, suntem bucuroşi să spunem. Continuu avem dovezi despre bogaţi nobili, ca şi despre săraci nobili. Continuu avem dovezi că unii dintre bogaţi consideră posesiunile lor ca un credit de la Cel Atotputernic pentru a fi folosite în serviciul Lui, a fi folosite pentru omenire, spre ridicarea ei, spre confortul ei. Aproape fiecare parte a creştinătăţii se poate lăuda cu unele dintre aceste caractere, dar vai, ele sunt relativ puţine. Majoritatea bogaţilor, ca şi majoritatea săracilor, sunt egoişti până în străfunduri.

În această direcţie trebuie să căutăm pericolul pe care Scripturile îl declară a fi iminent. Când bogaţii egoişti şi săracii egoişti îşi vor uni hotărârea într-o mare luptă, aşa cum Biblia declară în mod clar că vor face, atunci lumea va vedea timpul de necaz profeţit — „cum n-a mai fost de când sunt popoarele” — un timp de necaz despre care Isus declară că nici nu va mai fi iarăşi, deoarece după acel mare necaz, pe cenuşa civilizaţiei prezente, Emanuel, Mesia, Fiul Celui-Prea-Înalt, va stabili Împărăţia lui Dumnezeu, conducerea dreptăţii sub toată întinderea cerurilor, pentru binecuvântarea tuturor familiilor Pământului, bogaţi şi săraci.

OPERA MÂINILOR LUI DUMNEZEU

Nemulţumirea lui Dumnezeu, din versetul 12, este că cei bogaţi, în petrecerile, muzica şi acumularea lor egoistă a bogăţiei, n-au luat seama la lucrarea Domnului, nici n-au văzut opera mâinilor Sale. În aplicarea acesteia la zilele noastre, să nu se gândească cineva la faptul că noi obiectăm că bogaţii nu contribuie suficient la menţinerea diferitelor denominaţii ale creştinătăţii.

Ideea pe care o înţelegem este că Dumnezeu ar vrea ca oamenii prosperi din zilele noastre să aibă o vedere mai largă a lucrării Sale, a omenirii în general. Ar vrea ca ei să-şi concentreze puterile mentale şi forţa de caracter, nu asupra acumulării bogăţiei personale, ci asupra planurilor generoase de binecuvântare şi ridicare a întregii rase. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el.” El „l-a dat fiilor oamenilor.” În final, potrivit Scripturilor, El intenţionează ca lumea întreagă să se împărtăşească, pe baza egalităţii, din toate avantajele Pământului.

Astfel Socialismul, conform Bibliei, va fi ultima condiţie a Pământului în care toată omenirea va primi o binecuvântare. Socialiştii, inconştienţi de această învăţătură a Cuvântului lui Dumnezeu, de aceste promisiuni ale viitorului, sau fiind conştienţi dar îndoindu-se de ele, şi-au propus să preia în interesul întregii omeniri marile binecuvântări care acum sunt în mâinile a relativ puţini. Nouă planurile lor ni se par periculoase, impracticabile. Nouă ni se pare, după cum indică Scripturile, că nereuşind să-şi îndeplinească proiectele lor binevoitoare, Socialiştii vor deveni anarhişti înverşunaţi şi se vor afunda ei înşişi şi întreaga lume în cea mai îngrozitoare strâmtorare cunoscută vreodată.

Dar ce ocazie le scapă printre degete acum unora dintre cei mai bogaţi — o ocazie de a se uni cu cei mai nobili şi mai buni Socialişti şi de a-i ajuta să conducă masele populare, nu spre anarhie, ci departe de ea — spre condiţiile pe care Cuvântul lui Dumnezeu şi principiile Justiţiei şi neprihănirii le-au pus înaintea noastră ca fiind condiţiile potrivite — condiţiile ideale!

Printre mulţi oameni bogaţi ai zilelor noastre există unii multimilionari, care ar putea face mult pentru omenire şi care, într-adevăr, au făcut deja mult şi care au bogăţia necesară şi acele inimi, credem noi, care tânjesc după ocazia de a face bine; dar fără îndoială ocazia va trece nefolosită; timpul de strâmtorare prezis va cădea peste rasă.

Trebuie să admitem că, în orice caz, chiar dacă Socialismul ar fi stabilit în lume, n-ar putea fi menţinut la vreun grad de perfecţiune decât prin oameni complet convertiţi la Dumnezeu — oameni care şi-ar simţi responsabilitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Cu alte cuvinte, avem nevoie de convertirea lumii, nu numai la o aplecare pe dinafară a genunchilor, ci la o armonie din inimă cu Dumnezeu şi cu principiile dreptăţii Sale.

Va veni aceasta vreodată? O, da! Gura Domnului a vorbit! Dar nu poate veni prin puterea noastră. Noi o putem favoriza, pleda pentru ea, arăta spre ea, dar individual, cei care iubesc dreptatea şi care văd calea Domnului sunt atât de nesemnificativi, încât nu pot face ceea ce ar dori pentru semenii lor. „De aceea, aşteptaţi numai”, zice Domnul, „până în ziua când Mă voi scula la pradă. … Atunci voi da popoarelor buze curate ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.” Ţef. 3:8, 9.

La timpul Său, după marele timp de necaz, Dumnezeu va umili lumea. Între timp sfinţii aleşi vor fi glorificaţi, şi împreună cu Mesia, ca Mireasă a Sa, vor constitui mult promisa Împărăţie a lui Dumnezeu pentru binecuvântarea omenirii. Atunci Satan va fi legat şi toate influenţele bune ale dreptăţii şi adevărului şi cunoştinţei vor fi dezlegate pentru binecuvântarea omenirii.

„LOCUINŢA MORŢILOR ÎŞI … LĂRGEŞTE PESTE

MĂSURĂ GÂTUL”

Domnul ne spune că din cauza acestor condiţii poporul Său este în captivitate, neştiind cum să se ajute, lipsindu-i cunoştinţa, şi bărbaţii lui onorabili sunt înfometaţi, slabi, nedumeriţi, în neştiinţă de calea potrivită; şi mulţimea care se sprijină pe ei este şi ea însetată. Aceasta este foamea menţionată în altă parte, nu de pâine, nu de apă, ci de auzirea Mesajului Domnului, Evanghelia Împărăţiei lui Mesia, care este chiar Mesajul pe care toţi trebuie să-l audă.

Datorită aceleiaşi condiţii, „Locuinţa Morţilor îşi deschide gura şi îşi lărgeşte peste măsură gâtul, ca să se coboare în ea măreţia şi bogăţia … cu toată mulţimea … gălăgioasă şi veselă”. Nu la iadul chinului veşnic învăţat în diferitele noastre crezuri se referă aici, ci la iadul biblic, mormântul, starea morţii. Timpul de necaz care se apropie va însemna pierderea multor vieţi; aşa cum a spus Isus: „Dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa.” Mat. 24:22.