Fr. David Stein, S. U. A.

 

  1. Începem cu privilegiul de a vă aduce iubirea şi rugăciunile fraţilor noştri şi ai voştri din biserica din Allentown, Pennsilvania, S. U. A.
  2. Ne-am gîndit întotdeuna că a fost potrivit ca Isus să fie tîmplar înainte de a-şi începe misiunea. În timpul acela era obiceiul ca fiul să înveţe meşteşugul tatălui şi să continue tradiţia familiei.
  3. Fără îndoială că Isus învăţînd meseria tatălui vitreg Iosif, ar fi devenit priceput în construcţia cu lemn. Întocmai cum un artizan talentat este apreciat astăzi, fără îndoială că lucrurile făcute de mîinile acestui om perfect ar fi fost căutate mult pentru frumuseţea şi utilitatea lor.
  4. Mă gîndesc cu plăcere la Isus creînd mereu noi modele în lemn întocmai cum ajută în timpul vîrstei evanghelice la aducereea în existenţă a noilor creaturi spirituale.
  5. Uitîndu-ne în paginile Bibliei vedem multe referiri la proiecte de construcţii iniţiale de providenţa divină. În aproape toate acestea sînt intenţionate să ne înveţe despre marele proiect de construcţie al planului divin al vîrstelor ale lui Iehova.
  6. Să nu le considerăm numai din punctul de vedere al unui observator. Este vital pentru noi să putem vedea nu numai invitaţia de a fi zidiţi de Dumnezeu în ceva ce El poate folosi, dar tot aşa de important este să vedem privilegiul ce-l avem în a ajuta în zidirea altora.
  7. Aceasta este o legătură specială ce o avem cu Isus în a fi colaboratori în adunarea Templului lui Dumnezeu. Construcţia definitivă va fi desigur Noul Isrusalim, un aranjament care va face lucruti minunate referitoare la restaurarea omenirii, la legătura cu Iehova.
  8. Succesul Noului Ierusalim este garantat, deoarece pietrele individuale sînt încercate şi cu asprime probate. Această clasă aleasă se maturizează atît ca indi-vizi cît şi ca corp în unitate, în asemănare lui Isus.
  9. Am vrea să scoatem cîteva lecţii din Scripturi care ne arată în tip această splendidă muncă de construcţie care se desfăşoară chiar şi acum în timp ce vorbim. Vrem de asemenea să scoatem cîteva aplicaţii practice din aceste lecţii.

 

Beţaleel şi Oholiab

 

  1. Pentru început să privim Exod 31 unde vedem chemarea şi munca a două persoane: Beţaleel şi Oholiab Beţaleel şi Oholiab erau israeliţi care, împreună cu restul poporului au fost eliberaţi din Egipt.
  2. Cînd poporul a ajuns în pustiu, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înceapă construcţia a ceea ce numim tabernacol. Beţaleel şi Oholiab au fost aleşi şi însărcinaţi să facă construcţia.
  3. Ei erau special înzestraţi cu pricepere să facă ceeace cu singuranţă trebuie să fi fost unele din cele mai mari lucrări de artă realizate pe această planetă. Beţaleel este cel mai important din cei doi. Ne este prezentat în Exod 31:1-3.
  4. “Şi Domnul a vorbit lui Moise şi i-a zis: Să ştii că am ales pe Beţaleel fiul lui Uri, fiul lui Hur din seminţia lui Iuda. L-am umplut de duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări”.
  5. Noi credem că vedem în Beţaleel un tip al Domnului nostru Isus constructorul şef al planului Tatălui. Este interesant de văzut ce clar este marcată în Scripturi identificarea lui Beţaleel cu Isus. Să vedem paralela în limbajul folosit despre Isus în Isa. 11:1,2:
  6. “Apoi, o odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.”
  7. Aţi remarcat paralela cu chemarea lui Beţaleel? Amîndoi: Îsus şi Beţaleel sînt umpluţi de spiritul:
  8. “înţelepciunii”, “priceperii”, “cunoştinţei”, “ştiinţă de tot felul de lucrări” sau “de sfat şi de tărie”.
  9. Credem că paralela aceasta este intenţionată să ne facă să vedem sensul tipului. Dar identificarea providenţei divine este încă şi mai explicită.
  10. Însuşi sensul numelui “Beţaleel” este “umbra lui Dumnezeu”. Aceasta este o descriere minunată a lui Isus. Nu vorbeşte apostolul Pavel despre El ca despre “întipărirea fiinţei Lui”. Să vedem Evr. 1:1-3:
  11. “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu la sfîrşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea fiinţei Lui”.21.
  12. Nu mă pot gîndi la o expresie care să exprime mai bine asemănarea, decît “întipărirea fiinţei Lui”. “Întipărirea fiinţei Lui” face din Isus cea mai perfectă umbră a lui Dumnezeu, care poate fi. Într-adevăr o umbră clară!
  13. În text sînt numiţi cîţiva străbuni al lui Beţaleel. Dacă considerăm sensul numelui lor, identificarea lui Betaleel este încă şi mai clară.
  14. Moise scrie că Beţaleel a fost fiul lui Uri. Numele Uri înseamnă “lumină”. Ce semnificativ! Care din creaturile lui Iehova este cel mai mult asociat cu lumina?
  15. După cum însuşi Isus a declarat în Ioan 8:12: “Eu sînt lumina lumii”. Aceasta este ca şi cum ar spune: “Eu sînt “Uri” al lumii”.
  16. Am citat mai sus din Evrei, cum îl descrie Pavel pe Isus ca “întipărirea fiinţei” lui Dumnezeu. Dar de asemenea spune că este “oglindirea (strălucirea) slavei Lui”. Aplicarea la Isus a numelui Uri nu se poate evita.
  17. Următorul nume care ne apare este bunicul lui Beţaleel, Hur. Poate vă amintiţi că Hur şi Aaron au făcut ceva pentru Moise în timpul cînd Israel a avut o bătălie cu amaleciţii, cum aflăm în Ex. 17.
  18. În timpul bătăliei Moise şi-a ţinut sus toiagul ceeace a fost în folosul lui Israel. Dar obosindu-se trebui să-şi lase jos mîinile şi atunci amaleciţii erau mai tari. Aaron şi Hur au venit în ajutor ţinînd sus mîinile lui Moise, bătălia fiind în final cîştigată.
  19. Hur a lăsat un exemplu frumos de serviciu şi devotamentul faţă de Dumnezeu. Fără îndoială că el a avut o influenţă bună asupra întregii familii, cu rezultate binecuvîntate.
  20. Numele Hur înseamnă “nobil”. Aceasta ne dă o altă trăsătură distinctă a caracterului lui Isus. Nobleţea Lui este clar definită, îm renunţarea la poziţia Lui înaltă în ceruri, pentru a veni pe pămînt să moară de o moarte ruşinoasă pentru păcătoşi.
  21. În Rom. 5:6-8 Pavel ne arată iubirea nobilă care L-a animat pe Isus şi pe Tatăl Său ceresc.
  22. “Căci pe cînd eram noi încă fără putere Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu îşi arătă dragostea faţă de noi prin faptul că pe cînd eram noi încă păcătoşi Hristos a murit pentru noi.
  23. Ce nobleţe! Ce iubire! Să mori pentru păcătoşi este de neînţeles pentru lume. Jertfa lui Isus cu adevărat dovedeşte nobleţe. Pavel subliniază această trăsătură nobilă din nou în 2 Cor. 8:9.
  24. “Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El măcar că era bogat s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogăţiţi”.
  25. Nobleţe înseamnă să pui binele altuia înaintea binelui tău. Nu avem în aceasta un exemplu mai mare decît a lui Isus.
  26. În sfîrşit vedem că Beţaleel a fost din seminţia lui Iuda. Iuda înseamnă “lăudat”. Ce bine se aplică aceasta la aprecierea lui Iehova pentru Fiul Său. Isus a avut cea mai înaltă poziţie în ceruri în existenţa Sa preumană.
  27. Dar ca rezultat al supunerii credincioase pînă la moarte, El a fost înălţat la natura divină. Remarcăm din nou acest adevăr în limbaj simbolic în Apoc. 5:9-14.
  28. “Şi cîntau o cîntare nouă şi ziceau: Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
  29. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pămînt. M-am uitat şi în jurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
  30. Ei ziceau cu glas tare: Vrednicc este Mielul care a fost junghiat, să primească putere, bogăţie, înţălăpciune, tărie, cinstea, slava şi lauda.
  31. Şi pe toate creaturile care sînt în cer, pe pămînt, sub pămînt, pe mare ţi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicînd: A celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor”.
  32. Cred că sînteţi de acord că aceste versete ne dovedesc că Domnul Isus – este cel mai vrednic de laudă.
  33. Un alt text care arată vrednicia lui Isus este Filip. 2:9-11. Să notăm cuvintele remarcabile de aici:
  34. “De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat nespus de mult şi i-a dat numele care este mai pe sus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunche, al celor din ceruri, de pe pămînt şi de sub pămînt. Şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul”.
  35. Nu poate fi laudă mai mare decît a fi Domn spre slava lui Iehova! Desigur că numele Iuda sugerează că Isus este cel mai vrednic de laudă a lui Iehova.
  36. O ultimă abservaţia despre numele Iuda: Omul Isus a fost din seminţia lui Iuda şi poartă titlul de asemenea dat în Apocalips 5:5: “Leul din seminţia lui Iuda”, încă o verigă pentru înţelegerea nostră.
  37. Deci, în numele lui Beţaleel şi a părinţilor lui vedem caracterul şi acţiunile lui Isus. El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, “întipărirea fiinţei Lui”, o umbră a lui Dumnezeu, reflectînd toate faţetele minunate ale caracterului lui Iehova. 47. Isus a devenit lumina lumii şi a manifestat nobleţea sacrificiului iubitor pentru omenire şi a fost cinstit de Tatăl ceresc şi de către toţi cei ce recunosc marea Lui loialitate faţă de voinţa divină.

 

Oholiab în antitip

 

  1. Acum vrem să considerăm pe ajutorul lui Beţaleel în munca lui importantă, pe Oholiab. După cum vedem în Beţaleel un tip al lui Isus, tot aşa vedem în Oholiab un tip al bisericii, cu rolul de ajutoare şi de conlucrători cu Isus.
  2. Oholiab este identificat în Ex. 31:6; “Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Abisamac din seminţia lui Dan”.
  3. Iarăşi ne uităm la sensul numelor ca să clarificăm aplicarea tipului. Sensul numelui Oholiab este “cortul Tatălui”. Nu corespunde aceasta. Numai în biserică în această vîrstă locuieşte Dumnzeu prin Spiritul Său.
  4. Această sfinţire colectivă defineşte de asemenea responsabilităţile şi privilegiile fiecărui membru al bisericii. Pavel a vrut să atragă atenţia tuturor credincioşilor concepuţi de spirit în această vîrstă asupra acestui fapt important în 1 Cor. 3:16: “Nu ştiţi că voi sînteţi templul lui Dumnezeu şi că spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”
  5. Faptul că Pavel întreabă, ne dă de înţeles că Fraţii din Corint nu se purtau întotdeuna ca şi cînd ar fi conştienţi de aceasta. Şi dacă studiem 1 Corinteni vedem că aşa este.
  6. Dar afirmaţia lui rămîne. Noi sîntem cortul lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, “cortul Tatălui”. Sîntem Oholiab şi trebuie să acţionăm în armonie cu acest adevăr.
  7. Oholiab a fost fiul lui Abisamac ceeace înseamnă “fratele meu a ajutat”. Iarăşi, cît de potrivit este acest sens. Noi ca Biserică depindem vital de ajutorul şi sprijinul fratelui nostru mai mare, Isus.
  8. Poziţia şi acceptarea nostră de către Tatăl se bazează în totul pe Isus. Cum a scris Pavel în Efes. 1:6: “Spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în preaiubitul Lui” (ne-a acceptat în preaiubitul Lui).
  9. Nu este frumoasă expresia “ne-a acceptat în preaiubitul Lui? Isus este preaiubitul lui Iehova şi noi sîntem preaiubiţi de Isus. De dragul Lui sîntem noi acceptaţi de Dumnezeu cel atotputernic.
  10. Isus însuşi ne învaţă aceasta în Ioan 15:5 cînd spune: “Eu sînt via, voi sînteţi mlădiţele . . . fără Mine nu puteţi face nimic”.
  11. Aţi văzut vreodată ramuri productive tăiate din vie? Cînd tăiem o ramură din vie se usucă repede, se veştejeşte şi moare.
  12. Pentru ca o ramură să trăiască şi să producă trebuie să fie în vie întocmai cum noi trebuie să fim în Isus. Legătura aceasta trebuie să fie puternică altfel putem fi rupţi în condiţii adverse.
  13. Abisamac a fost din seminţia lui dan care are sensul de “judecător”. Aceasta este o indicaţie puternică a faptului că scopul chemării Bisericii este să fie judecători.
  14. Aceasta este adevărat pentru viitor după cum ne spune Pavel în 1 Cor. 6:2: “Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” Dar spunînd aceasta, Pavel ne atrage de asemenea atenţia asupra cerinţelor prezente cînd scrie în continuare:
  15. “Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sînteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cît mai mult lucrurile vieţii acesteia?”
  16. Pregătirea noastră ca judecători înseamnă că noi trebuie să judecăm drept acum în trup. Pavel vrea să spună că este vital ca să creştem în capacitatea de a judeca drept pentru a fi găsiţi vrednici de a ni se încredinţa judecata dincolo de văl.
  17. În rezumat despre Oholiab şi părinţii lui, vedem o ilustraţie a bisericii în activitatea şi relaţia ei cu Isus. Noi sîntem cortul Tatălui, templul Lui.
  18. Viaţa noastră depinde de sprijinul fratelui nostru mai mare, Isus. Dezvoltarea noastră are ca prim scop de a fi judecători care, cu Isus vor binecuvînta lumea în Împărăţia lui glorioasă.
  19. Din cei doi meşteri, remarcăm în Ex. 31:2 că numai Beţaleel a fost special “numit” şi i s-a încredinţat construcţia tabernacolului.
  20. De asemenea remarcăm că i s-a dat iscusinţa specială pentru a face munca cerută. Aşa este cu antitipul Beţaleel, Isus Christos. I s-a dat aceeaşi întîietate. Citim în Col. 1:18:
  21. “El este capul trupului al Bisericii, El este începutul Cel întîi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întîietatea”.
  22. Întîietate înseamnă primul loc. Cum Beţaleel a fost avut întîietate faţă de Oholiab tot aşa are Isus faţă de biserică. El este capul nostru.
  23. Citim în Efeseni 4:15: “Ci vorbim adevărul în iubire să creştem în toate privinţele ca să ajungem în Cel ce este Capul, Christos”.
  24. Să vedem acum nişte lecţii legate de materialele de construcţie folosite de cei doi meşteri. Scopul alegerii lui Beţaleel şi Ohaliab a fost construirea Tabernacolului.
  25. În tip tabernacolul reprezintă pe Christoa şi Biserica sa care într-o zi vor fi sanctuarul lui Dumnezeu între oameni. Scriptura ne spune aceasta în Apoc. 21:3-5.
  26. “Iată cortul lui Dumnezeu (Biserica glorificată, locuinţa lui Dumnezeu) cu oamenii. Şi El va locui cu ei şi ei vor deveni poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
  27. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere pentru că lucrurile dintîi au trecut, (adică domnia lui Satan, păcatul şi moartea).
  28. Cel ce şade pe scaunul de domnie a zis: iată, Eu fac toate lucrurile noi”.
  29. Aceasta este speranţa minunată ce ne stă înainte, să fim parte din acest aranjament glorios. Dar trebuie să clădim cu grijă acum.

 

Materialele de construcţie

 

  1. Toate materialele folosite la construcţia Tabernacolului conţin un mesaj pentru noi. Un rezumat al muncii lui Beţaleel îl găsim în Exod 31:4,5. Să citim ce trebuia fă facă:
  2. “. . . să născocească tot felul de lucrări meştejugite; să lucreze în aur, în argint şi aramă; să sape în aur, în argint şi aramă; să sape în pietre şi să le lege; să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări”.
  3. Isus, ca Beţaleel antitipic, trebuie să lucreze cu “materialele” din care se face marele Tabernacol antitipic al lui Dumnezeu. Astfel lucrează cu aur, argint şi aramă. Ce reprezintă aceste materiale?

80.Aurul: În timpurile trecute metalul cel mai valoros, rar şi care nu rugineşte, aurul se referă la natura divină.

  1. Argintul: Următorul ca valoare după aur. Credem că se referă la adevăr şi poate în special la adevărul legat de răscumpărare. Vă rog amintiţi-vă în legătură cu aceasta că scobiturile care susţineau Tabernacolul erau din argint.
  2. Şi nu orce argint, ci argint dintr-o sursă specială, şi anume din banii de răscumpărare plătiţi de israeliţi ca taxă “pe cap de locuitor” (vezi Ex. 30:12-16; 38:25-27). Tot aşa adevărul, în special adevărul despre sacrificiul lui Isus, este temelia scopului divin.
  3. Arama: Aceste metal seamănă mult cu aurul, dar cercetat mai aproape vedem că este inferior aurului. Natura umană este în unele privenţe asemănătoare cu cea divină. Omul a fost făcut în asemănarea lui Dumnezeu. Dar natura umană chiar şi în perfecţiunea ei este mai joasă decît îngerii, decît natura spirituală.
  4. Tot aşa arama pare că reprezintă natura umană perfectă a omului Isus Christos şi umanitatea justificată a bisericii. Această natură trebuie sacrificată lui Dumnezeu şi în final înlocuită cu natura spirituală.
  5. Beţaleel tipic a supravegheay “cioplirea pietrelor”. Pentru a ciopli un mărgăritar, se cerea o mînă sigură şi lovituri puternice. dar acest efort produce obiecte de o frumuseţe şi valoare neîntrecută..
  6. Antitipicul Beţaleel supraveghează cioplirea pietrelor antitipice. Voi şi cu mine, iubiţi fraţi, sînteţi acele pietre de cioplit şi de format pentru folosul divin.
  7. Isus ca şi cap al corpului, supraveghează toate încercările şi experienţele care “pregătesc” aceste “pietre” preţioase. Valoarea acestor “pietre” cioplite şi formate de Isus este mare. Remarcăm ce gîndeşte însuşi Iehova despre ele în Mal. 3:17.
  8. “Şi ei vor fi ai mei, spune Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua în care o pregătesc. Eu voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”
  9. Aceste pietre preţioase, aceste mărgăritare sînt tot atît de apreciate de Domnul nostru Isus ca şi “mărgăritarul de mare preţ” pentru care Isus a dat tot ce-a avut (Mat. 13:45,46).

90.Această valoare este sugerată de asemenea de faptul că acele pietre, terminate, au fost puse în aranjament frumos în “pieptarul judecăţii” marelui Preot.

  1. Metalul şi piatra ca materiale, ne aduc în minte comentariul lui Pavel despre zidirea creştinului, din 1 Cor. 3:11-15:
  2. “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă şi care este Isus Christos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,
  3. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă; ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
  4. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămîne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit dar ca prin foc”.
  5. Pavel pune aici în contrast ceeace rămîne permanent, cu ceeace se strică, cu ceeace este temporar. Focul curăţă unele lucruri şi le nimiceşte pe altele. Cu ce construim noi, dragi prieteni?
  6. Antitipicul Beţaleel răspunde de asemenea de cioplirea lemnului”. Foloseşte Beţeleel aici antitipic materiale de construcţie inferioare? Se pare că da, dar dacă vedem lecţia, folosirea lemnului este foarte potrivită.
  7. În tip lemnul la cer se referă a fost sittim, folosit exclusiv în Tabernacuol. Mobila, inclusiv Masa punerii pîinii, Altarul tămîierii, Lada legămîntului şi scîndurile erau toate din Sittin, dar acoperite cu aur.
  8. Sugerăm că sittimul, care este veşnic verde, reprezintă natura umană muritoare. Spunem muritoare pentru că lemnul putrezeşte.
  9. Nu înseamnă că este putred, dar poate putrezi. Dar ceeace putrezeşte, natura umană muritoare “se va îmbrăca ” în ceeace nu putrezeşte, nemurirea. Remarcăm aceasta în 1 Cor. 15:53,54:
  10. “Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îşmbrace în nemurire. Cînd trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire atunci se va împlini cuvîntul care este scris: “moartea a fost înghiţită de biruinţă”.
  11. Şi cît de frumos este iulustrat acest lucru prin faptul că lemnul a fost acoperit cu aur. Ce ar putea fi mai potrivit ca tip al explicaţiei lui Pavel?
  12. Cu acest muritor se lucrează acum “cioplindu-se” aici şi “cioplindu-se” dincolo făcîndu-se ceeace Scripturile numesc “tăierea împrejur a inimii” (Col. 2:11; Rom. 2:29).
  13. Oholiab a fost prim ajutorul lui Beţaleel. Astfel este Biserica pentru Christos Isus. Ea cooperează cu El Capul ei, Domnul ei, Învăţătorul ei în aducerea a totul ce a fost şi ce este în supunerea minţii, în Christos Isus.
  14. Am menţionat la început că succesul acestei construcţii este garantat. Din nou aici un tip profetic mărturiseşte cu tărie. În templul lui Solomon era un pridvor cu doi stîlpi (1 Regi 7:21).
  15. Curios, aceşti doi stîlpi aveau nume şi această curiozitate ne atrage atenţia. Stîlpul din dreapta (cum stai în faţa Templului) era numit Iachin, iar cel din stînga, Boaz.
  16. Jachin înseamnă “el va stabili” sau “el va stabili ferm”. Boaz înseamnă “în putere”. Punîndu-le acestea împreună şi citindu-le ca o propoziţie ebraică de la dreaaapta la stînga cu templul la mijloc, citim:
  17. “El va stabili ferm templul în putere”.
  18. Nu este aceasta magnific? Este făcut absolut, prin promisiunea lui Dumnezeu.

 

Gînduri conclusive

 

  1. Dorim să încheiem cu cîteva aplicaţii practice ale acestor lucruri: Să ne amintim din nou privilegiul nostru de a ne ajuta unii pe alţii. Petru spune că sîntem “pitre vii” zidite într-o casă spirituală.
  2. Cît efort depunem pentru a ne zidi unii pe alţii zi de zi. Pentru a ne face chemarea şi alegerea sigură este necesar să ne îngrijim de nevoile fraţilor noştri. Iată sfatul lui Pavel în Col. 3:16:
  3. “Cuvîntul lui Christos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţăţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră”.
  4. dar cum să facem aceasta? Nu prin a ne amesteca în treburile personale ale fraţilor noştri. Mai curînd printr-o observaţie plină de sensibilitate motivată de iubire şi fiind exemplu de credincios.
  5. În adunările şi conversaţiile noastre să nu ne mulţumim în a permite ca saluturile noastre să fie numai convenienţe sociale. Dimpotrivă, din inimă să căutăm binele fraţilor.
  6. Să căutăm noua creatură din fiecare şi s-o servim. Unii ar putea spune: “Nu ştiu dacă am ceva ce ar putea zidi pe fraţi”. Dar dragi fraţi, cu toţii avem.
  7. Fraţii din Roma în timpul lui Pavel aveau aceste trăsături ceeace l-a îndemnat pe Pavel să scrie în Rom. 15:14:
  8. “În ce vă priveşte pe voi fraţilor, eu însumi sînt încredinţat că sînteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoştinţă şi astfel sînteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii”.
  9. Avem încredere, dragi prieteni, că prin harul Domnului vom putea termina munca de zidire, care ne stă în faţă încă. Pregătirea miresei lui Christos este cea mai importantă muncă astăzi.
  10. Fiecare din noi, ca membri ai lui Oholiab antitipic, să ajutăm cu zel şi energie pe Beţaleel antitipic, făcînd cu toată puterea ceeace mîinile noastre găsesc de ăfcut şi toate spre slava lui Iehova!