Uitaţi-vă bine la el – Apoi urmaţi-l – VDM 8.6

„UITAŢI-VĂ BINE LA EL” — APOI URMAŢI-L

„Uitaţi-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” 01947″> Evrei 12:3 .

R5684 W. T. 1 mai 1915 (pag. 142-143)

Apostolul tocmai arătase credincioşia Domnului nostru Isus. El amintise Bisericii de ruşinea şi înjosirea pe care Învăţătorul le îndurase pentru marea bucurie pusă înaintea Lui de Tatăl Ceresc. El spune că Isus este Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre. Apoi el ne îndeamnă ca în încercările şi greutăţile noastre în calitate de copii ai lui Dumnezeu să ne amintim ce experienţe extrem de severe în suferinţă a îndurat Învăţătorul — ce împotrivire, ce opoziţie din partea păcătoşilor — opoziţie faţă de învăţăturile Lui, faţă de tot ce a făcut El. Această opoziţie faţă de Isus a continuat până când a rezultat în uciderea Lui.

((580))

Apostolul spune Bisericii: „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului”, aşa cum a făcut Isus. De fapt, noi suferim foarte puţin şi renunţăm la foarte puţin. Cel mult avem doar puţină viaţă, ca şi membri ai rasei decăzute, iar aceasta se întinde numai pe o perioadă scurtă. Avem foarte puţin de consacrat lui Dumnezeu. Şi când acel puţin trece ar trebui să ne gândim cât de neînsemnat este şi cât de mari lucruri a avut Învăţătorul — nu numai perfecţiunea pe care a avut-o în viaţa Sa pământească, ci şi ceea ce a avut înainte, şi cum, în ascultare de voinţa divină, El S-a umilit şi Şi-a părăsit gloria ca să devină om — şi apoi S-a umilit şi mai mult, până la moarte, „şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus (L-a înălţat la poziţia cea mai înaltă — Strong) şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”.

Ar trebui să fim bucuroşi să umblăm în urmele Lui, să îndurăm aceleaşi experienţe, să bem orice ne-ar turna Tatăl în paharul nostru — paharul Său. Pe măsură ce ne gândim astfel la experienţele şi credincioşia dragului nostru Învăţător, aceasta face ca experienţele noastre să pară doar întristări uşoare, de o clipă, şi care lucrează „pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, în timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4:17, 18). Deoarece, să ne amintim că suntem chemaţi „să căpătăm slava Domnului nostru Isus Hristos. Aşadar fraţilor, rămâneţi tari”. 2 Tesaloniceni 2:14, 15.