Proorocia sau profeția este o lucrare dumnezeiască prin care oamenilor li se comunică anumite lucruri prin intermediul unor oameni aleși de El să facă comunicarea.

În Vechiul Testament avem nenumărate profeții despre evenimentele ce aveau să se petreacă. Practic, fiecare carte conține o profeție fie despre pedepsele ce aveau să vină datorită neascultării, fie despre nașterea, viața, rolul lui Mesia și moartea Sa, fie despre cursul istoriei, etc.

Moise, Ilie, Elisei, Iona, Daniel, Mica, fiecare anunță un mesaj fie despre Israel, fie despre Ninive, fie pentru împăratul David prin Natan, și întrucât ele au fost scrise pentru casa credinței, aceste mesaje sunt de fapt pentru fiecare din noi care ne-am înscris la alergare. Datorită acestor profeți noi putem afla tot ce ne este necesar. Nașterea Domnului a fost verificată datorită acestor profeții, viața Sa, misiunea Sa au fost scrise cu mult timp înainte ca ele să se întâmple, dovedind astfel originea lor dumnezeiască.

În Noul Testament avem scrierile apostolilor și ale evangheliștilor care ne arată și ne îndrumă.

Ap. Pavel spune în Evrei 1:1,2: “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.”

Deci vedem clar că Ap. Pavel face o diferență între felul în care a vorbit Dumnezeu în vechime (adică prin prooroci), și felul în care vorbește acum, după ce a trimis pe Fiul Său. El spune clar că prorociile se sfârșeau pe timpul lui, la fel cum argumentează și în 1Cor.13:8.

La începutul lucrării de chemare a celor aleși să facă parte din Cristosul care va binecuvânta lumea, au fost multe dovezi care au dovedit celor care priveau că mesajul evangheliștilor și al apostolilor era de origine dumnezeiască. Astfel în ziua Cincizecimii apostolii au vorbit în mod supranatural în limbi ale popoarelor venite la Ierusalim. Dar vedem clar că vorbirea lor era clară și cursivă nicidecum o înșiruire de cuvinte fără sens. Căci ce folos s-ar fi tras dacă ei ar fi vorbit cuvinte fără noimă, fără înțeles? Nimeni nu i-ar fi înțeles.

Dar trebuie să înțelegem și contextul vremurilor. În vremea aceea puțini erau care știau carte, stăpîneau mai multe limbi și deci puteau fi traducători pentru apostoli.

Tot astfel nu erau doctori, nu erau spitale și lucrările apostolilor ieșeau în evidență prin vindecările lor miraculoase datorită puterii cu care ei erau investiți.

Astăzi însă, Dumnezeu a pus la dispoziția tuturor oamenilor, traducători și traduceri ale Scripturii în orice limbă, avem spitale cu doctori și medicamente.

Mai mult, Scriptura ne spune clar că aceste semne ale vorbirii în alte limbi, vindecări și ale învierii din morți erau semne de apostol.  2 Cor.12:12

Mulți încearcă în ziua de azi să imite aceste puteri dar nimeni nu a reușit să învie pe cineva din morți cum au făcut apostolii.

Dar să ne întrebăm, care era scopul pentru care Domnul a permis ca Biserica timpurie a vorbit în limbi? Răspunsul este simplu, ca într-un timp scurt mai mulți oameni să poată auzi cuvântul lui Dumnezeu. Vedem aceasta în Cuvântarea lui Petru când a vorbit în limbi după sărbătoarea cincizecimii și mulți din mai multe limbi au auzit. DA! Acesta a fost scopul, de a putea comunica cu cei din diferite limbi. Ce vedem astăzi? Cei care pretind că pot vorbi în limbi nimeni nu îi înțelege, și vorbirea în limbi nu este folosită în felul în care a fost folosită de Apostoli. Trebuie să ne întrebăm atunci, vine aceasta de la Dumnezeu, indeplinesc planul lui Dumnezeu cei care predint că vorbesc în limbi?