Este potrivit după Biblie, ca un barbat să aibă două neveste?

Aceasta este o întrebare care necesită studiu, meditaţie, şi rugăciune fiindcă găsim în Biblie pe Avraam, Iacov şi alţi oameni plăcuţi lui Dumnezeu care au avut mai multe neveste. Dar să mergem la prima căsătorie în Biblie, acea care a fost oficiată chiar de Dumnezeu: Adam şi Eva. Adam a fost creat şi Domnul a văzut ca nu e bine ca el să fie singur. Geneza 2:18: „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Să fim atenţi, Dumnezeu nu spune am să-I fac câteva ajutoare, ci spune un ajutor, adică o nevastă. Apoi câteva versete mai jos după crearea Evei citim: (Geneza 2:24) „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Din nou vedem că spune se va lipi de nevasta sa, nu de nevestele sale.

Deci această primă unire între bărbat şi femeie este exemplul pe care Dumnezeu l-a lăsat pentru omenire. Dumnezeu în înţelepciunea lui a ştiut că Adam va avea nevoie de o nevastă, şi cu atât mai mult că ei trebuiau să se înmulţească şi să populeze pământul, Dumnezeu ar fi putut să-i creeze mai multe neveste lui Adam, ca acest proces să decurgă mai rapid, dar chiar în acest caz o nevastă a fost suficientă.

Ap. Pavel concretizează exact ceea ce a spus Dumnezeu în Efeseni 5:31: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Vedem că Ap. Pavel spune că cei doi nu că cei trei vor deveni un singur trup. Apoi tot Ap. Pavel le spune Corintenilor în 1 Corinteni 7:2: „Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Ap. Pavel nu spune că fiecare bărbat să-şi aibă nevestele lui, dar nevasta lui.

Chiar şi Imperiul Roman Păgân, înainte de a accepta creştinismul ca religie de bază, interzicea căsătoria cu mai multe neveste. Aceasta ne aduce aminte de ce spune Ap. Pavel în Romani 2:14: „Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege.”