Această întrebare are implicații mai largi și mai adânci si vom căuta cu ajutorul Domnului să dăm un răspuns satisfăcător.

2 Tim 1:9-10: „El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de veșnicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.
În versetul 10 ni se spune că Domnul Isus a adus la lumină două lucruri: viața și neputrezirea.

Cuvantul viață în originalul grecesc este “zoe” care înseamnă exact viața așa cum o vedem noi aici pe Pământ. Celălalt cuvânt neputrezire este “aphtharsia” care înseamnă neputrezire în sensul de neputință de a muri. Acest cuvânt este folosit numai cu referire la natura divină adică la imposibilitatea lui Dumnezeu de a muri. Și în adevăr cum să fie așa ceva posibil? Întregul Univers s-ar clatina dacă cel ce dă viață ar muri. Deci revenind la subiect vedem ca aceste 2 lucruri aduse la lumina corespund la două chemări:

1.      Chemarea de a moșteni cerul, neputrezirea și de a avea viață în sine

2.      Chemarea de a moșteni  Pământul, viața (nu nemurire ci viață dependentă de Dumnezeu)

Să tratăm mai pe larg aceste 2 subiecte.

Chemarea numărul 1

Cei care în acest veac Creştin acceptă chemarea Domnului de a sacrifica absolut totul și vor sa primească “viața în sine” își schimbă modul de a trăi, gândirea, faptele. Viața lor este acum a Domnului. Aceștia au parte de chemarea cerească.

Evr 3:1: „De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească…”

Acest text ne arată ca o parte din oameni au parte de chemarea aceasta. Ei răspund chemării și transformându-și inimile se consacră acestei invitații cerești. Semnul consacrării lor este botezul în apa prin cufundare. Este un act simbolic ca un fel de contract cu semnatură. Dacă consacrarea acestor oameni este sinceră, din inimă, și mai ales din dragoste pentru Domnul (și nu de frică, nu pentru a scăpa de chinuri), dacă își vor duce chemarea până la capăt fără a da înapoi, ei vor fi răsplătiți și vor deveni “mădulare ale lui Cristos” iar când “Capul” va hotărî să deschidă drumul pentru chemarea a doua ei vor contribui la educarea, ridicarea, curățarea, celorlalți care au ales viața pe Pământ.

Apostolii se uitau tință la această chemare cerească la Împărăția de sus știind că această chemare și onoare nu le-a fost dată tuturor (nici măcar profeților din trecut) ci numai anumitor oameni. Apostolul Pavel aștepta cu nerăbdare împlinirea acestei chemări cerești.”Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău și mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. (2Tim. 4:18)

Iar apostolul Petru ne spune:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Cristos din morți, la o nădejde vie și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Tot apostolul Petru amintește și îndeamnă să nu uităm la ce am fost chemați:

„prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. (2Pet.1:4)

Deci botezul în apă este semnătura pusă în acest contract dintre Dumnezeu și om prin care omul se angajează să urmeze pe Domnul (nu un crez al vreunei denominații), adevărul Său, și de a moșteni natura spirituală, cerească, divină.

Să trecem acum la “ceilalți”.

Chemarea numărul 2

Mat. 5:5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!

Chemarea a doua este pentru oamenii care nu au parte de chemarea menționată în Evrei 3. Întocmai după cum în Vechiul Testament pământul a fost împărțit tuturor semințiilor lui Israel pentru al moșteni, tot astfel Pământul va fi moștenit de cei care nu au “urechi să asculte ce zice bisericilor duhul”. Semințiile acestea care au primit pământ ca moștenire tipificau întreaga lume în timp ce seminția leviților tipifica Biserica/Mireasa lui Cristos.

Iosua 13: 32-33: „Acestea sunt părțile de moștenire pe care le-a dat Moise, când era în câmpia Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, în fața Ierihonului, la răsărit. Moise n-a dat nici o moștenire seminției lui Levi; Domnul Dumnezeul lui Israel este moștenirea lui, cum îi spusese El.”

Leviții erau preoți, ei intermediau între Dumnezeu și Israel, adevărații ucenici ai lui Cristos vor fi și ei preoți și vor ajuta la îndepărtarea mahramei de ignoranță cu care sunt înfășurate acum popoarele.

„Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. (Isa.25:6)

„Și, pe muntele acesta, înlătură mărama care acoperă toate popoarele și învelitoarea care înfășoară toate neamurile (Isa.25:7)

“Muntele” în limbajul simbolic al Bibliei reprezintă împărăția Domnului.

„Dar piatra care sfărâmase chipul s-a facut un munte mare și a umplut tot pământul. (Dan.2:35)

În această împaratie ce stă să vină, oamenii vor fi inviați și li se va cere să fie blânzi, să asculte de Dumnezeu, și să i se închine Lui. Lor li se vor arăta de către Leviți/Biserica ce înseamnă să faci bine ți li se va cere ascultare în schimb.

„Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău? (Mica.6:8)

Ei vor primi în schimb viață pe Pământ în trupuri umane căci oamenii au fost făcuți să trăiască pe Pământ așa cum peștele trăiește în app. În această veșnică Împărăție oamenii iși vor aduce prinosul de recunoștință pentru aceasta și vor fi veșnic recunoscători.

Apoc. 21:24:„Neamurile vor umbla în lumina ei, și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea. Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor.” 

Speram că prin aceasta am răspuns satisfăcator și biblic și dacă nu, sperăm să fie mai bine decât am spus noi.