Fr. Daniel Krawczyk, Polonia
- Preaiubiţi fraţi în Mîntuitorul nostru Isus Christos. Subiectul pe care doresc să-l împărtăşesc cu voi fraţilor, l-am intitulat „Cine va rămînea”.
- Dumnezeul nostru prin profetul Maleahi 3:1-3 prezice a doua venire a lui Isus, la cine trebuia să vină şi urmările venirii sale.
- El va veni la biserica Sa ca rege, nu ca unul care trebuie să sufere şi să moară ca jertfă de răscumpărare pentru că aceasta s-a realizat la prima Sa venire. acum vine să domnească. Totuşi înainte de a lua controlul general în lume, el a venit la cei care l-au dorit mult.
- El a venit la cei care sînt gata pentru venirea Lui şi doresc să lase acest pămînt pentru a fi cu el. „Dar cine va putea suferi ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd se va arăta El?” Numai aceea persoană pentru care „Christos este viaţă şi a muri este cîştig” cum scrie Pavel.
- Este Christos ţelul principal şi cel mai important în viaţa mea? Dacă este, atunci „focul topitorului” nu-mi va face niciun rău ci îmi va ajuta la curăţarea caracterului.
- Apostolul Pavel scrie în prima sa scrisoare 1Petru 4:12,13: „Preaiubiţilor nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă bucuraţi-vă întrucît aveţi parte de patimile lui Christos ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui”.
- Intenţia topitorului de metal este să separe toate impurităţile din metalul preţios. Intenţia Domnului nostru este să ne curăţăm de toate necurăţiile.
- Apostolul Pavel scrie în 2 Cor. 7:1: „De aceea avînd aceste făgăduinţe, să ne curăţăm de toată întinăciunea trupului şi spiritului”. Aceasta este o luptă cu dorinţele trupului nostru care este pentru dezvoltarea noii creaturi.
- Nu putem permite geloziei, lăcomiei, suspiciunii sau calomniei să intre în inima şi mintea noastră. Aceasta este o muncă constantă de a ne curăţa pe noi înşine.
- „El va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul”.
- Acest foc al experienţelor nu face numai căldură, ci curăţă toate impurităţile noastre aşa ca Domnul să poată vedea reflexia Lui, asemănarea cu El.
- Fiii lui Levi reprezintă casa credinţei; aurul este biserica, argintul este turma mare. Ambele clase trebuie încercate şi probate înainte de a intra în palatul regal.
- Psalm 45:13-15: „Fata împăratului este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur. Este adusă înaintea împăratului îmbrăcată cu haine cusute la gherghef şi urmată de fete, însoţitoarele ei care aînt aduse la tine. Ele sînt aduse în mijlocul bucuriei şi veseliei şi intră în casa împăratului”.
- A fi plină de strălucire înlăuntru înseamnă a avea sentimente curate, inimă şi conştiinţă curată în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, lucru care se vede pe dinafară prin haina ţesută cu aur.
- Este ţesută cu firul de aur al legăturii personale cu Dumnezeu şi cu fraţii. Această legătură au Dumnezeu se formează prin legătura cu toţi fraţii şi surorile.
- Ruperea legăturilor cu fraţii înseamnă ruperea legăturii cu Dumnezeu sau ruperea firului de aur pentru ţeserea hainei. Noi putem pretinde că sîntem mari printre fraţi şi putem cîştiga încrederea, respectul, putem cîştiga popularitatea, dar să ne pierdem legătura cu Dumnezeu şi din cauza aceea să nu fim în stare să rămînem.
- „Cine va rămînea?” Numai cei evlavioşi, însemnînd că numai aceia care-şi duc viaţa zilnic conform voinţei lui Dumnezeu.
- Psalmul ne spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori
- Ci îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la legea Lui. El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfîrşit. Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sînt ca pleava pe care o spulberă vîntul. De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
- Cine sînt răii, neevlavioşii, păcătoşii şi batjocoritorii. Biblia spune că ei nu vor rămînea.
- Răii sînt aceia care au găsit pe Dumnezeu, au găsit poarta grea, au intrat prin ea pe calea îngustă şi de aceea au făcut un legămînt de jertfă cu Dumnez.eu.
- Ei au fost concepuţi de spirit, dar îşi neglijează legămîntul căzînd într-o satre de mulţumire de sine şi neglijează să facă voia lui Dumnezeu zilnic.
- Păcătoşii sînt cei care nu-şi resping legămîntul pe care l-au făcut, nu neagă pe Domnul care i-a cumpărat. Dar ei cad din harul lui Dumnezeu pentru că neglijează să trăiască după cerinţele acelui legămînt.
- Ei păcătuiesc împotriva legămîntului pa care l-au făcut şi neglijează jertfirea de sine. Acesta este rezultatul iubirii de confort şi plăceri ca şi grija excesivă pentru viaţa prezentă.
- Vorbitorii de rău sînt de asemenea cei care au un grad de cunoştinţă despre lucrurile sfinte, dar le iau cu uşurinţă şi uneori batjocoresc pe cei cu adevărat consacraţi.
- Cînd vin experienţele (care curăţă) niciunul din aceştia nu va rămînea. Cum scrie David în Ps. 91:7: „O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia”.
- Ce trebuie să facem astăzi ca să rezistăm la încercări şi să nu cădem, ci să rămînem?
- Unii cred că a rămîne înseamnă a trece prin Armaghedon şi a intra viu în Impărăţia lui Dumnezeu.
- Dorinţa noastră este să ne fie gata caracterele pentru Domnul ca să ne ia cu El. El a promis: „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine” (Ioan 14:3).
- Luca 21:34-36: „Luaţi seama la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată suprafaţa pămîntului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întîmpla şi să stăţi în picioare înaintea Fiului Omului.
- Profetul Isaia în cap. 57:1 scrie: „din pricina răutăţii este luat cel neprihănit”.
- Fiecare din noi să ne examinăm cum ne reflectăm în oglinda cuvîntului lui Dumnezeu, reflectare în care s-au dezvoltat roadele spiritului şi care încă cere dezvoltarea lor.
- Galateni 5:22: „Roada duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”.
- Este iubirea mea o roadă coaptă pentru Dumnezeu, pentru fraţi şi pentru vrăşmaşi? „Să iubeşti pe Dumnezeu mai presus de orice”. Preaiubiţilor, ne dăm seama ce fel de iubire este acesta?
- Isus a spus: „Cine-şi iubeşte tatăl, mama, soţia sau copiii mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine”. El a fost cel care şi-a iubit mama atît de mult încît i-a cerut lui Ioan să aibă grijă de ea.
- În această cea mai mare iubire pentru Dumnezeu nimeni nu poate interveni. „Cine ne va despărţi de dragostea lui Christos? Necazul sau strîmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau sabia?” (Romani 8:35)
- Nici unul din aceste lucruri, numai eu însumi, prejudecata mea faţă de un frate, o soră sau o clasă, mă desparte. Atunci pare că este greşala altora, nu a mea şi că iubirea fraţilor s-a răcit. Dar eu nu recunosc această răceală în mine. Aceasta înseamnă că n-am rezistat încercării şi nu pot rămîne.
- Bucuria. . . „Bucuraţi-vă în Domnul şi iar zic, bucuraţi-vă” (Filip. 4:4). Mă bucur eu întotdeauna? Mă bucur eu cu atît mai mult că sînt în adevăr?
- Pacea . . . sau echilibrul spiritual. „Fericiţi sînt făcătorii de pace”. Ce-am făcut eu să promovez pacea în familie sau în adunare? Oriunde merge copilul lui Dumnezeu pacea să-l însoţească.
- Îndelunga răbdare. . . îndurarea, suportarea suferinţelor, aşteptarea liniştită, înţelegerea şi blîndeţea. „Noi cei tari sîntem datori să purtăm slăbiciunile calor slabi” (Romani 15:1). Sîntem în stare să răbdăm altora? Creşte răbdarea noastră în mod continuu?
- Amabilitatea, blîndeţea. . . o dorinţă constantă de a face bine chiar şi necredincioşilor şi celor nerecunoscători „căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi” (Luc. 6:35).
- Bunătatea. . . fără tendinţe sau dorinţe după rău, făcînd bine oricui se poate, nefăcînd rău nimănui.
- Credinţa. . . completa încredere în Dumnezeu, o credinţă vie sprijinită pe fapte de iubire în fiecare zi către Dumnezeu şi către aproape. Pot eu să mă încred în Dumnezeu chiar şi cînd nu-l pot înţelege?
- Umilinţa. . . blîndeţea, pacea, liniştea, modestia. Umilitul vrea întotdeauna să înveţe ceva.
- „Fericiţi cei blînzi” a spus Isus şi a dovedit-o cu viaţa Lui. Cînd l-au acuzat pe nedrept El nu s-a apărat. dar cînd au pîngărit templul, El a apărat casa lui Dumnezeu.
- Şi noi să apărăm adevărul, dar nu prin noi înşine şi nici pe noi înşine. David scrie în Ps. 25:9: „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
- Compătarea. . . controlul de sine, reţinerea. De la ce trebuie să ne reţinem?
- 1 Petru 2:11,12: „Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători să vă feriţi de poftele firii pămînteşti care se războiesc cu sufletul;
- să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării”.
- Cine va rămîne? Numai cei ale căror roade cresc şi se coc. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut” (1 Cor. 3:13). Ultimele experienţe sînt arătate prin Ilie şi Ioan Botezătorul.
- Sfîrşitul drumului lui Ilie şi Elisei descris în 2 Regi ne arată sfîrşitul călătoriei Bisericii şi a Turmei mari.
- Dumnezeu trimite pe Ilie de la Ghilgal la Betel, la Ierihon şi la Iordan. În fiecare din aceste locuri ei au aşteptat ca Ilie să fie răpit.
- În nici unul din aceste locuri n-a fost luat Ilie şi pentru fiecare din aceste locuri s-au stabilit date legate de adunarea Bisericii, făcîndu-se greşeli. Domnul i-a îndrumat să continue.
- Ilie şi Elisei s-au oprit împreună la Iordan şi au discutat. Ilie şi-a scos mantaua, a făcut-o sul şi a lovit apele Iordanului. Atunci apele s-au despărţit, iar ei au continuat dincolo de Iordan discutînd.
- Deodată un car de foc i-a separat luîndu-l pe Ilie într-un vîrtej de vînt. Ilie a fost luat dar Elisei a rămas.
- Ce lecţii putem trage din aceasta? Nu avem voie să facem noi separarea între cine va fi din Biserică şi cine din Turma mare. Numai o experienţă grea (car de foc) va separa aceste clase luînd pe clasa Ilie.
- Se ridică o întrebare: unde sînt antitipicii Ilie şi Elisei pe curentul timpului astăzi?
- Eu cred că au trecut Iordanul şi merg împreună discutînd. Facerea sul a mantalei înseamnă adunarea adevărurilor într-o imagine armonioasă.
- Adevărurile au fost redescoperite prin mulţi reformatori, dar a fost complet armonizat prin acel serv credincios! Aceste adevăruri au lovit apele Iordanului.
- Apoi oamenii, naţiunile s-au împărţit în două tabere – creştinătatea nominală şi lumea atee. (unii cred că cele 2 tabere reprezintă estul şi vestul sau biserica şi statul).
- Oricum nu are importanţă cum explicăm această împărţire. Faptul că diviziunea a avut loc rămîne.
- Apoi Ilie şi Elisei (adevăraţii credincioşi) au trecut neobservaţi prin apele despărţite. Cei 2 pereţi de apă s-au privit reciproc şi s-au văzut periculoşi reciproc.
- Acum vedem apele unindu-se: creştinii cu ateii, biserica cu statul, răsăritul cu apusul ( o Europă unită).
- Dacă vedem apele unindu-se înseamnă că Ilie şi Elisei au trecut Iordanul şi merg discutînd împreună.
- Ce trebuie să aşteptăm în viitorul apropiat? Carul de foc şi vîrtejul de vînt în care biserica va fi luată.
- Acesta nu este un motiv de teamă ci să fim treji pentru ca să nu treacă pe lîngă noi carul, pentru că numai cel care rămîne va fi luat şi dorinţa noastră este să plecăm de aici şi să fim cu Domnul.
- Numai atunci Turma mare se va trezi spunînd „Secerişul a trecut, vara s-a sfîrşit şi noi tot nu sîntem mîntuiţi” (Ier. 8:20).
- Atunci îşi vor dubla zelul şi vor compensa nepăsarea lor. Îşi vor curăţa hainele în timpul de strîmtorare şi nu vor pieri ci vor servi înaintea tronului lui Dumnezeu zi şi noapte în templul Lui (Apoc 7:15).
- Ioan Botezătorul a fost decapitat prin uneltirea lui Irod şi ultimii membri ai Bisericii ar putea avea ezperienţe similare. În comentariul manei din 11 august citim:
- „Trebuie să ne aşteptăm la un al 2-lea atac asupra Bisericii adevărate (nu asupra sistemului nominal) şi aceasta poate însemna, ca şi în cazul lui Ioan Botezătorul,
- o a doua victorie şi aparent completă a femeii babilonice şi a iubitului ei, lumea asupra membrilor credincioşi ai Corpului lui Christos în trup.
- Desigur că nu vom fi surprinşi dacă acesta va fi rezultatul; ci acesta ca şi toate lucrurile trebuie să lucreze împreună pentru binele celor ce iubesc pe Domnul.
- Toţi trebuie să murim ca să căpătăm premiul ceresc dincolo de văl. Clasa Ilie de această parte a vălului trebuie şi va fi învinsă, dar înfrîngerea aparentă va grăbi numai mărirea împărăţiei.
- Focul acestei zile de srîmtorare va nimici totul, rămînînd doar adevăratele valori pe care Isus le-a încurajat în Evanghelia după Matei 6:19-21.
- „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt unde le mănîncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strîngeţi-vă comori în cer unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”.
- Ce este mai preţios pentru mine? Unde îmi folosesc cel mai mult timpul consacrat? Dacă vreau cu adevărat să rămîn, trebuie să găsesc mărgăritarul de preţ. Cît costă? Tot ce am.
- Matei 13:45,46.: „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negostor care caută mărgăritare frumoase. Şi cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără”.
- Folosindu-ne de răsplata chemării înalte ne va costa tot ce avem. Dumnezeu nu va accepta mai puţin, mai mult nu putem noi da fiindcă nu avem.
- În consacrarea noastră trebuie să facem tot ce se poate şi restul va fi adăugat de marele nostru conducător, Isus Christos, din vrednicia Sa.
- Aşa că cine va rămîne? În 2 Petru 3:9 este scris:
- „Domnul nu întîrzîie în implinirea făgăduinţelor Lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară ci toţi să vină la pocăinţă.
- „Să vină la pocăinţă” înseamnă să ne întoarcem de la rău, să facem binele, să ne schimbăm gîndurile de la pămînteşti la spirituale sau cereşti.
- „Pentru că dacă trăiţi după trup, veţi muri, dar dacă prin duhul faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Rom. 8:13). Ce înseamnă să trăieşti după trup?
- Să ne supunem poftelor, capriciilor sau plăcerilor. Noi avem diferite responsabilităţi faţă de corpul nostru ca şi cort în care se dezvoltă noua creatură.
- Depinde totuşi ce ne preocupă mai mult, trupul sau spiritul. „Iată noi am părăsit tot şi te-am urmat; ce vom avea din aceasta?” a întrebat Petru pe Isus. (Mat. 19:27-29).
- Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci cînd va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale la înnoirea tuturor lucrurilor. . .veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele 12 seminţii ale lui Israel. De ce merită ei să stea cu Domnul?
- Pentru că au lăsat totul şi au urmat pe Domnul. Dacă reţinem ceva pentru noi (nu jertfim Domnului) atunci numai pretindem că urmăm pe Domnul şi Domnul nu ne va accepta şi Dumnezeu nu ne va concepe noi creaturi.
- Ori servim pe Dumnezeu din toată inima şi urmăm Mielului oriunde merge ori nu-i servim de loc.
- „Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura mea”. „Nu putem servi şi lui Dumnezeu şi lui mamon”.
- Legăturile matrimoniale, iubirea de familie, sînt minunate, dar noi trebuie să evaluăm totul. Cînd un student şi-a plănuit viitorul l-a plănuit astfel:
- Întîi să-mi termin colegiul cu note bune. Apoi să-mi găsesc o slujbă bună. După aceea să mă căsătoresc cu femeia cea mai bună, cea mai bogată şi cea mai frumoasă.
- Să-mi cresc copiii, să mă asigur financiar pentru bătrîneţe şi multe alte ţeluri. Erau cincizeci în total. Al cincizecilea ţel a fost: Acum voi servi pe Dumnezeu.
- Planurile îi erau astfel: „Doamne, ştiu ce ceri de la mine. Dar aşteaptă. Acum sînt tare şi sănătos aşa că voi servi trupului meu şi lui Satan. Dar cînd voi înbătrîni şi nu voi mai fi tare, îţi voi servi Ţie, o Domne. Şi tu vei avea grijă de mine.
- Bietul om. El vrea să-l facă pe Dumnezeu îngrijitorul lui la bătrîneţe. „Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale” spune Eclesiastul 12:1.
- Atunci cine va rămîne? Apoc. 3:21: „Celui ce va birui îi voi da să şeadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
- Această biruinţă v-o doresc vouă fraţilor, după cum mi-o doresc mie. Dă-ne-o, o Doamne.
Amin.
