2 Cor. 1:8,9 În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. 9. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.

Toţi cei ce s-au înscris la alergarea către premiul ceresc trec prin momente de deznădejde şi disperare spirituală. Nimeni nu a fost, nu este şi nu va fi scutit de aceste clipe negre.

Profeţii din vechime, apostolii, ucenicii toţi trebuie să guste ierburile amare ale vieţii în acest veac rău.

Iată ce zice Iov: „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.” (Iov.3:3)

Iată ce zice Ieremia: „Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! (Ier.20:14)

Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească” şi l-a umplut de bucurie cu ea! (Ier.20:15)

Ba încă Ieremia merge cu îndrăzneala pînă acolo că nu mai voia să vorbească în numele Domnului, şi a căutat să oprească focul dragostei de Dumnezeu dar n-a putut:

Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. (Ier.20:9)

Iona cel rebelios a vrut să se ascundă şi să fugă dar n-a putut nicidecum: „Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului. (Iona.1:3)

Iar marele profet şi împărat David?

Ps.6:3,6 Sufletul mi-e îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine? Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi. Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. (Ps.69:3)

Apostolii au fugit si l-au părăsit pe Domnul cînd îi era Lui mai greu.

Mat 26:56: „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.”

Profeţii din vechime şi-au blestemat ziua naşterii, Petru s-a lepădat de El, ucenicii au fugit, Pavel nu mai trăgea nici o speranţă… iar noi? Cu ce suntem mai presus? Şi noi avem momente de deznădejde, de îndoieli, de slăbiciune. Şi eu le am. Şi eu am trecut prin momente de slăbiciune, de îndoieli, de deznădejde.

Dar iată ca profeţii şi-au revenit, Petru a plâns cu amar şi s-a întors să devină un mare apostol, Pavel s-a ridicat ori de câte ori a căzut. Pînă şi eu mi-am revenit.

Un părinte ţine copilul de subţiori cînd învaţă să meargă, dar vine timpul cînd trebuie să lase copilul să mearga singur pe picioarele lui. Şi copilul cade şi se mai loveşte, plânge dar se ridică. La fel şi cu noi. Suntem purtaţi pe braţe un timp dar trebuie să mergem şi pe picioarele noastre. Şi mai cădem, căci aşa e viaţa.

De altfel ni se spune în Scriptură că vom cădea.

Dan 11:33 „Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. 34. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. 35. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă”.

Vedem că acest text spune că: vom fi ajutaţi puţin. Nu prea mult, doar o scurtă ridicare de subţiori, după care trebuie să mergem iar pe picioarele noastre.

Deci fruntea sus şi privirea aţintită către premiul ceresc. Atîta timp cât ne ridicăm e bine.

Cea mai bună dovadă că în tine încă mai arde focul lui Ieremia, este că te preocupă încă chemarea la care ai răspuns odată. Sunt sigur că îţi vei reveni, altfel nu mai te preocupa acest lucru. Focul încă arde. Te vei ridica, şi cînd te vei ridica sprijină şi pe alţii ( Luca 22:32).

Iar dacă Satan va încerca să îţi aducă aminte de trecutul tău, tu adu-i lui aminte de viitorul lui, după cum circulă o zicală printre creştini. Caută părtăşia cu fraţi şi surori care au duhul şi nu-ţi pierde speranţa. De partea ta e cel mai puternic din întreg Universul!

Căderile pot dura şi ani de zile la unii, dar nu asta e important căci tocmai am citit că chiar şi din cei mai înţelepţi vor cădea dar ei cad ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi. Deci se termină cu bine. Tu numai îndrăzneşte.

Domnul însuşi ne zice să îndrăznim:”V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan.16:33)

Şi mai avem şi alte versete de încurajare:

„Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. (Osea.6:1)

Suntem alături de tine în rugăciune!