Relatarea despre spălarea picioarelor apare în Ioan 13, dar Luca 22 completează imaginea și ne arată contextul în care are loc această lecție. Luca 22: 24-27 spune: “Și a fost o ceartă între ei ca să știe care dintre ei avea să fie socotit ca cel mai mare. Și El le-a zis: ”Împărații popoarelor domnesc peste ele și celor care le stăpânesc li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiți așa; ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr și cel care cârmuiește ca cel care servește. Cine este cel mai mare: cine stă la masă sau cine servește la masă? Nu este cel care stă la masă? Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel care servește.”

Isus a spălat picioarele ucenicilor, printre care se afla și Iuda Iscarioteanul. Ioan 13:15: “căci Eu v-am dat un exemplu, pentru ca așa cum v-am făcut și Eu, să faceți și voi.” Aceasta a fost o lecție pentru ucenici, Isus a vrut să ilustreze principiul slujirii.

Pentru a ajunge cu Domnul în Împărăție, și noi trebuie să învațăm să servim în lucrurile mici și în lucrurile mari. “Smeriți-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca, la timpul potrivit, El sa vă înalțe.” Iacov 5:6. Sau 1 Petru 2:21: “Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat un exemplu, ca să călcați pe urmele Lui.” Isus, prin însăși misiunea Sa ilustrează acest principiu, Filipeni 2:6-10: “măcar că avea chipul lui Dumnezeu… a luat chip de rob, … s-a smerit; de aceea si Dumnezeu l-a înălțat foarte sus.”

Toate sistemele politice și religioase se bazează pe ierarhii unde cei mari sunt slujiți. Isus vrea ca în biserica Sa, slujirea să fie principiul de bază și nu stăpânirea cu autoritate. Foarte diferită imagine față de ceea ce vedem în jurul nostru!

Înainte de a vorbi de spălarea picioarelor, să medităm puțin despre cina Domnului. Această cină, ultima din viața pământească a Mântuitorului nostru, Domnul Isus Cristos, este legată de data morții Sale. Deci este legată de data când trebuia să moară. El trebuia să moară atunci când Evreii sărbătoreau Paștele evreești, iar Paștele evreești după cum arată Exod 12, trebuia să înceapă cu sacrificarea mielului în data de 14 Nisan. Nisan era prima lună a anului evreesc și începea la echinocțiul de primavară (când ziua este egală cu noaptea).

Domnul Isus a murit pe data de 14 Nisan. În seara când a servit cina cu ucenicii a fost începutul zilei la evrei iar în cealaltă seară Isus era în mormânt. Deci în aceași zi a luat cina când a și murit, potrivit cu aranjamentul divin, și în legătură cu Paștele evreești chiar daca evreii n-au știut că acest aranjament are legătură cu moartea Domnului. Noi știm, pentru că Domnul și apostolii ne-au descoperit acest mister ascuns, dar evreii până în ziua de azi nu înțeleg legătura, cum eliberarea lor din Egipt prin Moise reprezintă de fapt eliberarea întregii omeniri prin Cel mai mare decât Moise, prin Cristos, de sub robia marelui faraon Satan. Ca să fim siguri de aceasta, Ioan Botezătorul când l-a vazut pe Domnul Isus că vine spre el ca să se boteze a exclamat: “…Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii..” Ioan 1:29. Apostolul Petru la fel zice: “…Căci știti că nu cu lucruri pieritoare, cu argint, sau cu aur, ați fost răscumpărați, din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părintii voștri, ci cu sângele scump a lui Cristos, MIELUL fără cusur și fără prihană. El a fost cunoscut înainte de întemeierea lumii (ca jertfă de răscumpărare) și a fost arătat la sfârșitul vremurilor (la sfârșitul timpului de favoare pentru evrei) pentru voi…” 1 Petru 1:18-20.

Apostolul Pavel scrie că tot ce s-a întâmplat evreilor, scrise în Vechiul Testament este pentru noi, creștinii, o învățătură (Romani 15:4, Evrei 10:1).

Deci mielul de paști al Evreilor reprezenta pe Isus chiar dacă Evreii n-au știut acest lucru. Eliberarea lor a fost la o dată precisă la fel ca și moartea Domnului. De aici înțelegem că și cina Domnului trebuie sărbătorită la o data precisă, și nu ori de câte ori vrem noi pe parcursul unui an.

Această cină trebuie serbată tot la data de 14 Nisan, pentru că Evreii și astăzi chiar dacă nu cred încă în Cristos (dar vor crede în curând, Zaharia 12:10) respectă cu sfințenie data eliberării lor din Egipt când au început să țină Paștele, iar calculul lor în ceea ce privește data echinocțiului de primăvară după care se ghidează de mii de ani este cel mai precis calcul.

Ap. Pavel spune în 1 Corinteni 11:26: “Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” El ne spune clar că această cină de amintire despre care Isus a spus: “Faceţi aceasta spre amintirea mea”, reprezintă moartea lui. Cât de des trebuie celebrată? Vedem că Isus nu spune nicăieri să sărbătorim naşterea lui, spune să sărbătorim moartea lui. Diferiţi creştini sărbătoresc diferit această comemorare a morţii lui. Din scripturi înţelegem că trebuie sărbătorită numai odată pe an, exact cum cu toţii avem o zi de naştere și o zi în care murim, la fel şi Domnul are o zi a morţii lui. La fel cum mielul antitipic de paşti era tăiat odată pe an (Exodul 12), la fel şi noi trebuie să sărbătorim moartea Domnului Isus odată pe an.

În ceea ce privește spălarea picioarelor ştim cu toţii că condiţiile în care trăiau oamenii în acel timp erau diferite. Pentru ei era un obicei ca după o călătorie să-şi spele picioarele de praful de pe drum. Avem, de exemplu, un caz în care o femeie i-a spălat picioarele lui Isus, când Isus a spus lui Simon, Luca 7:44: “Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.” Deci vedem că era un obicei de a spăla picioarele când intrai într-o casă.

Referitor la spălarea picioarelor înainte de cina de amintire, vedem că aceasta s-a întâmplat exact după o discuţie a ucenicilor că cine va fi mai mare după ce va pleca Domnul. Aceasta vedem din Ioan 13:1-17.

Apoi citim versetul important care răspunde la întrebarea noastră: Ioan 13:15: “Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.”

Isus spune clar că aceasta este o pildă sau un exemplu, adică acela care va sluji este mai mare. Nicăieri în Biblie mai târziu nu vedem că apostolii şi ucenicii au făcut aşa ceva. Aceasta este şi pentru noi un exemplu cum să procedăm. Dacă vrem să fim mari în Împărăţia cerurilor trebuie să servim pe fraţi în diferite feluri în care putem. Deoarece noi trăim în alte împrejurări nu vedem să este necesar de a spăla picioarele unii altora, vedem că sunt alte posibilităţi.

Deci acesta a fost un exemplu frumos de umilinţă din partea Domnului, şi ştim că fără a ne umili nu putem intra în Împărăţia Domnului.