Ați putea să mă ajutați să înteleg versetul din Luca 16:9: „Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.”

Pilda administratorului nedrept din Luca 16 face referire la un administrator găsit că îşi depăşeşte atribuţiile în serviciul care i-a fost încredinţat de stăpân. Această pildă, împreună cu cele ce o preced, şi anume, pilda oii rătăcite, pilda bănuţului pierdut, a fiului risipitor din Luca 15, pilda bogatului şi Lazar din Luca 16, formează o serie de pilde a căror lecţie imediată este cu privire la cei ce erau consideraţi de farisei ca cei mai păcătoşi din toată naţiunea lui Israel, şi anume, vameşii sau colectorii de taxe. Isus vine şi spune că şi cei mai păcătosi au o şansa de împăcare cu Dumnezeu şi că este bucurie în cer când se întorc.

Lecţia însă se extrapolează. Se aplică fiecăruia dintre noi. Revenind la pilda administratorului din Luca 16, noi toţi suntem administratori temporari a ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, în sensul că vom da socoteală de viaţa noastră. Fapte 17:30, 31 spune: „Dumnezeu, deci, trecând cu vederea timpurile de neştiinţă, porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care judecă după dreptate pământul locuit…”.

Avem doar o viaţă scurtă ca slujim lui Dumnezeu şi folosindu-ne de „talanţii” şi mijloacele pe care le avem la dipoziţie, să ne facem „prieteni”, să ne asigurăm favoarea şi răsplata pentru veşnicie. „Ce avem ce n-am primit?” Dumnezeu ne pune totul la dispoziţie ca să putem fi buruitori. Întocmai cum administratorul nedrept din această ilustraţie se foloseşte de averea stăpânului pentru a ierta datoriile altora şi a-şi câstiga astfel favoarea lor, să servim şi noi semenilor noştri cu ceea ce putem, ca să găsim favoarea Lui când vine vremea să dăm socoteala.

Ap. Pavel ne mai spune: „Voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ”. Deci, atunci când ne predăm vieţile Domnului nostru, noi nu mai suntem ai noştri, adică tot ce avem nu ne aparţine nouă cu adevărat, ci este predat în serviciul Domnului. Exact aceasta confirmă Apostolul Pavel în Coloseni 3:3: „Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” Deci când Domnul Isus spune de bogăţiile nedrepte, ele se referă la acele lucruri care ne aparţin nouă dar care sunt predate Lui.

1 Tim 6:17-19: „Porunceşte celor bogaţi în veacul de acum să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună încrederea în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug ca să ne bucurăm de ele; să faca bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu altii, strângându-şi pentru viitor, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce ceea ce este cu adevărat viaţa.”