“Bucură-te , tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sînt trecătoare” – Ecl. 11:9, 10.

Vedeţi dragi fraţi şi surori ce sfat minunat ne dă înţeleptul Solomon nouă tinerilor. Haide-ţi să vedem ce anume a avut el în vedere şi la ce ne-a îndemnat prin aceste cuvinte. Să luăm cuvintele chiar de la începutul textului nostru:“Bucură-te, tinere, în tinereţea ta”, în primul rînd acest verset se aplică la tinerii în vîrstă care studiază Biblia. Dar la ce fel de bucurie se referă aici autorul? Sigur că răspunsul îl putem afla tot în Scriptură. Şi îl găsim la Filipeni 4:4 unde citim:“Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic bucuraţi-vă!”. Deci ce răspuns frumos găsim, că trebuie să ne bucurăm în Domnul! Dar cum să vedem noi mai clar, ca tineri, cum să ne bucurăm în Domnul? Şi răspunsul la această întrebare ne este oferit de Pavel în Gal. 5:22, unde el ne spune că bucuria în Domnul pe care o putem căpăta este acea bucurie care este un rod al Spiritului. Este una dintre primele roade ale Spiritului menţionate de Apostol, adică se poate dezvolta la început – adică în tinereţe. Şi aceasta o putem avea doar dacă avem credinţă, cum aflăm din Rom.15:13 – “Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde”. Avînd bucuria pe care o dă credinţa, aflăm că bucuria noastră poate creşte ca şi a lui Pavel în 1 Tes. 2:19, unde ne spune: “Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi”. Şi mai adaogă în Fil. 4:1 – “Prea iubiţiii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea”. Deci fraţii ne întregesc bucuria şi mai tare, pînă ajunge o bucurie deplină cînd suntem ca în Fil. 2:2, care zice: “faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gînd”. Deci să ne bucurăm dragi tineri în continuu în Domnul, prin credinţă, tot mai mult pe măsură ce suntem înconjuraţi de fraţi iubitori, ca să putem şi noi intra în bucuria Stăpînului nostru care să ne spună:“Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri, intră în bucuria stăpînului tău”- Matei 25:21. Dar poate că cineva ar spune că nu avem în Scripturi destule sfaturi pentru tineri cum să ajungem la această bucurie a noastră şi a Domnului, la care ne îndeamnă cel mai înţelept om al veacurilor trecute. La acceasta dragi fraţi şi surori v-aş îndemna doar să luaţi Bibliile voastre în mînă şi să urmăriţi sfaturile lui Dumnezeu date nouă tinerilor în continuare. Apostolul Petru ne îndeamnă la o purtare sfîntă în 1 Petru 1:14, 15 prin cuvintele: “Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi tîrîţi în poftele, pe care le aveaţi altădată, cînd eraţi în neştiinţă. Ci, după cum cel ce v-a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră”. Şi ca să ajungem la această purtare, baza sau temelia trebuie pusă încă din familie, ceea ce aflăm din Col. 3:20 – “Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului”. Acest sfat merită să fie luat în consideraţie, căci el ne spune nu doar ca copiii să asculte de părinţii lor, ci spune “în toate lucrurile”, dar el nu ar avea atîta importanţă dacă nu ne-ar mai spune şi că “lucrul acesta place Domnului”. Acesta este un lucru pe care Domnul îl cere de la noi, pe care noi tinerii îl putem face şi cred că suntem în stare, chiar dacă cîte odată poate mai cu puţină înflăcărare. Dar noi trebuie să ascultăm părinţii nu numai în cele ale casei, ci şi să-i ascultăm în Domnul, după cum ne spune apostolul la Efeseni 6:1 – “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept”, şi mai adaogă în versul 3 – “ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt”. Iată cum putem urma în continuare îndrumarea de la Ecl. 11:9 care după ce ne spune “Bucură-te tinere, în tinereţea ta” continuă “fii cu inima veselă cît eşti tînăr”. A asculta părinţii în Domnul înseamnă cum ne spune Solomon la Prov. 1:8 – “să asculţi învăţătura tatălui tău, şi îndrumările mamei tale”. Căci doar despre un fiu care ascultă se poate spune “Un fiu înţelept este bucuria tatălui” din Prov. 10:1. Şi Domnul nostru Isus susţine acestea spunînd în Matei 18:3-5 – “Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deacea oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe mine”. Dar Psalmistul se întreabă în Ps. 119:9 – “Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea?”, şi tot el răspunde zicînd: “Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău”. Ştiind din 1 Cor. 6:12 şi 10:23 că în această lume “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sînt de folos, toate lucrurile îmi sînt îngăduite dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine” şi că “toate lucrurile îmi sunt îngăduite dar nu toate zidesc”, cum am putea noi fi în acord în continuare cu gîndul Eclesiastului care spune “umblă pe căile alese de inima ta”? La Efeseni 5:10, 11 găsim sfatul care ne va ajuta, prin cuvintele: “Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului” şi adaogă “şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului”, dar aceasta nu este totul urmează ceva foarte important “ba încă mai degrabă osîndiţi-le”, şi versetul 17: “de aceea, nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului”. Înţelesul acestor cuvinte este întărit de 2 Cor. 6:14, prin cuvintele – “nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi”. Deci ca să găsim vre-un răspuns trebuie să-l şi căutăm după cum suntem îndemnaţi în 1 Tes. 5:21 astfel: “Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”. Astfel că tot la Solomon găsim răspunul care din Prov. 23:19, 20, 22-26 sună astfel: “Ascultă fiule şi fii înţelept, îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne. Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit. Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea. Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te-a născut. Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele”. Ce înseamnă a-ţi îndrepta inima pe calea cea dreaptă ne clarifică versetul de la Romani 12:2 şi anume: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită”. Aceasta se poate ajunge doar dacă ţinem în minte cuvintele lui Iacov care ne avertizează în cap. 4 cu 4: “Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumneezu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu”, fapt adeverit şi de Ioan în 1 Ioan 2:15 spunînd: “Nu iubiţi lumea nici lucruile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”. Şi anume aceasta şi este “voia Domnului – sfinţirea voastră” – 1 Tes. 4:3, adică deosebirea noastră de lume. Am putea spune: păi noi trăim în lume şi nu putem să n-avem relaţii cu cei de vîrsta noastră, cu societatea. Şi acest lucru este foarte bine să fim comunicabili, dar anume pentru a putea rămîne cu Dumnezeu în astfel de situaţii ni se adresează Pavel în Filipeni 2:15 – “fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume”, ca nişte epistole vii, citite şi cunoscute de toţi oamenii cum este scris la 2 Cor. 3:2, 3. Numai dacă astfel vom asculta de cuvintele Domnului din 2 Cor. 6:17, 18 care ne spun “Ieşi-ţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”, numai astfel ne vom putea “curăţi de orice întinăciune a cărnii şi a spiritului” şi ne vom putea duce sfinţirea pînă la capăt, în frică de Dumnezeu” cum suntem încurajaţi în cap. 7 cu 1. Căci tot aşa au făcut şi tinerii veacurilor trecute cum este de exemplu Daniel. În Daniel 1:8 aflăm că: “Daniel s-a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce”, şi ca rezultat din versetele 19 şi 20 aflăm că: “între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decît toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui”. Şi ce schimbări concrete trebuie să facem ca să fim şi să rămînem în realitate plăcuţi Domnului în mijlocul acestui neam stricat? Şi aici Domnul s-a îngrijit de providenţa sa prin cuvintele de la Col. 3:16 – “Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră”. Ceea ce înseamnă: “Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti (de tipul – crutoi, pricalim, bazarim, paţan, tipa, gruzim, cool, sexy şi multe altele de felul acesta) căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu” – 2 Tim. 2:16, “Nici un cuvînt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” – Efes. 4:29, “Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sînt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire” – Efes. 5:4, “Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mujlocul vostru. Dimpotrivă fiţi buni unii cu alţii, miloşi, iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” – Efes. 4:31, 32, “Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” – Col. 4:6, “Odinioară eraţi întuneric; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii” – Efes. 5:8, “Şi orice faceţi cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin el, lui Dumnezeu” – Col. 3:17, “Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului” – Efes. 5:19, să vorbim “nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti” – 1 Cor. 2:13, “Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui” – Col. 3:8, 9, căci “nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om” – Matei 15:11, “Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor” – Mal. 2:7, “Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios” – 1 Tim. 4:7, “Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă” – Tit 2:1, “Dacă vorbeşte cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu” – 1 Petru 4:11, căci “cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare” – Prov. 12:18, “Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie” – Prov. 15:2, “Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul” – Prov. 15:4, “Ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită” – Prov. 15:23. Şi ca să închei această parte citez cuvintele adresate tînătului Timotei de Pavel în a doua sa epistolă cap. 2 cu 22-25: “Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe,

ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blîndeţe pe protivnici”. Textul de bază după ce spune “umblă pe căile plăcute inimii tale”, continuă: “şi plăcute ochilor tăi”. Aici este cea mai greu pămînt de prelucrat pentru tineri. La care plăcere a ochilor nu se referă înţeleptul? Ne ajută Moise prin ciucurile de la veşminte în Numeri 15:39 – “Cînd veţi avea ciucurile acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie”. Da este curvia, şi anume cea amintită de Domnul în Matei 5:28 – “Dar eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească. A şi preacurvit cu ea în inima lui”. De aceea să fim ca Pavel care zice “De aceea mă silesc să am întotdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” – Fapte. 24:16. Cum s-o facem?. “Fugi de poftele tinereţii, şi urmează neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” – 2 Tim. 2:22. Noi trebuie să fugim cît mai departe de astfel de locuri, şi împrejurări care ne-ar trezi poftele tinereţii, nu trebuie să fim şi cum am spune “mă duc la discotecă dar nu voi dansa sau nu voi face cutare şi cutare lucru”, noi trebuie să fugim cît mai repede şi cît mai departe posibil de prăpastie. Căci suntem atenţionaţi: “N- o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucăţică de pîne, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump. Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, făfă să-i ardă picioarele” – Prov. 6:25-28, “Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. Să nu ţi se abată inima spre calea unei astfel de femei, nu te rătăci pe cărările ei. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii” – Prov. 7:24-27. Dar dacă vom urma sfatul dat Filipeinlor în cap. 4 cu 8 astfel ca “tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” atunci vom putea rezista ispitelor poftelor cum a făcut şi Iosif. Ceea ce aflăm din Gen. 39:7-12. Şi numai astfel vom putea spune şi noi împreună cu profetul: “Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele!” – Ieremia 3:4. Sau ca tînărul din Matei 19.20 şi anume: “Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea”. Să fim atenţi dragi fraţi şi surori tineri ca în nici un chip să nu se refere la noi acele cuvinte de la Ier. 6:11 unde scrie: “Eu sunt aşa de plin de mînia Domnului, că n-o pot opri – Toarn-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor”. De aceea spune Ieremia în Plîngeri 3:27 că: “Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui”, adică să luăm jugul lui Hristos încă din tinereţe: “Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci eu sînt blînd şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru suflete voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” – Matei 11:29, 30. Şi noi o putem lua căci: “Slava tinerilor este tăria” – Prov. 20:29. Şi ajungînd la sfîrşitul textului nostru de bază cu cuvintele: “Dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată”, putem lesne vedea că vom putea sta în picioare doar dacă ascultăm îndemnul: “Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului” – 2 Tim. 2:15. Ca după încercare “credinţa să se arate prin fapte” ca şi la filimon în versetul 6. Ca astfel să putem fi aprobaţi de Tatăl avem instrucţiunile potrivite care sună astfel: “vă scriu tinerilor, fiindcă sînteţi tari. V-am scris copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe tatăl” – 1 Ioan 2:13, “Va-m scris, tinerilor, fiindcă sînteţi tari, şi Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în voi, şi aţi biruit pe cel rău” – versetul 14, “căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu este de la Tatăi, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămîne în veac” – ver. 16, 17, “Nimeni să nu-ţi dispreţuească tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Pînă voi veni, ia bine seama la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora” – 1 Tim. 4:12, 13, “Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi, şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată spună nimic rău de voi” – Tit. 2:6-8, căci: “Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţea te face în stare să judeci” – Iov 32:9, pentrucă: “voi sînteţi, un popor, pe care Dumnezeu şi l-a cîştigat ca să fie a Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată” – 1 Petru 2:9, ca: “Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentruca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării” v. 12, “căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcînd ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti” v. 15, de altfel: “Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” 1 Ioan 2:6, “Căci el dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie” Ecl. 2:26, şi “Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumni plini de trudă şi goană după vînt” 4:6. La încheiere vreau să îndemn tinerii cu cuvintele: “Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap” 9:8, “tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” 9:10, “Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei”, “V-am spus aceste lucruri, pentruca bucuria Mea să rămînă în voi, şi bucuria voastră să fie deplină”, “v-am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă” Ioan 15:8, 11, 16, “Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca roadă sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică” – Rom. 6:22. Amin.

(Evrei 11:25; Fapte. 5:41; Ioan 16:20; Ioan 8:56; 4:36; Luca 19:6 ca copii; Luca 15:32; 15:5; Marcu 4:16; Matei 25:21 la sfîrşit la bucurie;  6:23; Matei 18:13; 13:44; Amos 6:13; Ieremia 32:41, Ieremia 15.16; Col. 1:24, 2:5; Fil. 2:17, 18; 10:34; Fapte. 16:34; 14:17; 8:39; 2 Cor 12:15; 9:7; 7:16; 1:24; 1Cor. 13:6; 12:26; 7.30; Rom. 16:19; 1 Tim. 6:17; 12:2 Isaia 64:5; Isaia 61:10, 61:3; Isaia 38:16; Isaia 26:19; Isaia 9:3; Isaia 3:10; Ecl. 5:19; 3:12, 22; Ecl. 2:25; Prov. 21:15; Prov. 14:10; 12:20; Ps. 128:2; 122:1; 119:162, 111, 14; 118:24; 106:5;   97.8; 71:23; 64.10, 43:4; 33.21, 32:11, 30:11, 12; 5:11; Iov. 29:13; Neemia 8:10; 1 Cron. 16:10, 27; 29:9, 17; 1 Împ. 5:7; 1 Sam. 25:8; Deut. 28:47; (în nădejde – 1 Petru 1 :5, 6), Iacov 1:2, (1 Ioan 1:3, Ioan 17:13; 2 Ioan 1:4; 1 Ioan 1:4; – bucurie)

1 – Prov. 11:23-25

1 – Psalm 110:3; 127:4; 148:7, 12 – vine tineretul tău la tine ca roua – ca săgeţile în mîna unui războunic aşa sunt fii făcuţi la tinereţe – Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt – tineri şi tinere

1 Cor. 6:13, 15 – mîncarea e pentru pîntece,

1 Cor. 6:9 – nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia

1 Cor. 7:31 – cei ce se folosesc de lumea aceasta ca şi cum nu s-ar folosi, ea trece    

1 Petru 4:13 – faceţi parte de patimile lui hristos ca să vă bucuraţi

Isaia 58:13

1 Tes. 3:12 – să creşteţi în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi

1 Tes. 5:16 – bucuraţi-vă întotdeauna

1 Tes. 5:18 – mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile – aceasta e voia Domnului

2 Cor. 4:6 – Dumnezeu care ne-a luminat inimile

2 Samuel 18:15 – zece tineri care duceau armele …

Col. 4:5 – purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară, răscumpăraţi vremea,  

Ecl. 5:1, 2, 4-7; 6:7; 7:2, 3 – apropiete să asculţi, nu te grăbi să deschizi gura, să spui vorbe multe, juruinţa s-o împlineşti, mai bine să n-o faci, deşertăciune este în ulţimea vorbelor

Fil. 1:9, 10 – dragostea voastră să crească, să deosebiţi lucrurile alese, să fiţi curaţi

Gal. 5:22 – bucuria ca roadă, roadele cu Ioan 15,

Gal. 6:2, 4, 5, 8 – purtaţi-vă sarcinile, fiecare să-şi cerceteze fapta lui, în ce-l priveşte pe el, fiecare va purta sarcina lui, semeni fire-seceri moarte, semeni duh.seceri vaţă  

Iereima 31:19 – după ce m-am întors m-am căit, mi-am recunoscut greşelile, port ocara tinereţii

Ioan 12:36 – credeţi în lumină ca să fiţi fii ai luminii

Iov 13:26 – pentruce să mă pedepseşti pentru greşelile din tinereţe

Isaia 40:30, 31 – flăcăii obosesc, tinerii se clatină – dar cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea…

Luca 10:20 – nu vă bucuraţi că duhurile vă sunt supuse – ci că numele voastre sunt scrise în ceruri

Luca 15:12 – cel mai tînăr a zis tatălui – dă-mi partea de avere ce mi se cuvine – şi-a risipit averea ducînd o viaţă destrăbălată

Luca 21:34 – luaţi seama ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia

Matei 7:16, 17 – Îi veţi cunoaşte după roadele lor – orice pom bun face roade bune – orice pom rău face roade rele – pomul bun nu pote face roade rele – nici pomul rău nu poate face roade bune

Matei 12:33, 35 – omul bun scoate lucruri bune din vistieria lui bună – omul rău rele

Matei 6:21, 24 – unde va fi comoara voastră acolo va fi şi inima, nimeni nu poate sluji la doi stăpîni

Numeri 11:28 – care-i slujea din tinereţea lui

Psalm 25:7; 71:5; 71:17 – greşelile din tinereţea mea, În tine mă încred din tinereţea mea, Dumnezeule Tu m-ai învăţat din tinereţe şi pînă acum eu vestesc minunilt Tale

Rom. 12:12 – Bucuraţi-vă în nădejde

Rom. 13:13 – să trăim frumos ca în timpul zile nu în chefuri şi beţii, nu în fapte de ruşine, nu în certuri

Rom. 5:2-5 – ne bucurăm în necazuri (cam la sfîrşit)