Ioan cap 3:1-7: “Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.  Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”

Convorbirea aceasta între fruntașul Nicodim este de foarte mare importanță deoarece ne arată aspecte importante ale mesajului pe care Domnul Isus îl are pentru cei ce doresc să slujească lui Dumnezeu.

Nicodim venise la Domnul pe ascuns căci partida Fariseilor din care el făcea parte, nu recunoștea pe Domnul Isus ca fiind Mesia cel promis. Nicodim însă a văzut ceea ce Domnul a făcut, ceea ce El a învățat, ceea ce El a vorbit, și a realizat că în adevăr Domnul venea de la Tatăl având aprobarea Tatălui. Domnul Isus care cunoştea inimile a trecut direct la subiect și i-a spus lui Nicodim care sunt cerințele necesare pentru a intra în posesia binecuvântărilor promise în Scriptură celor ce ascultă de Dumnezeu. De aceea El i-a spus lui Nicodim că înainte de putea vedea ceea ce îi așteaptă pe credincioși, candidații trebuie să se nască din nou. Pentru Nicodim care auzise pentru prima dată aceste cuvinte, era un fapt deosebit de ciudat. El a interpretat în mod literal ceea de fapt trebuie înțeles în mod spiritual. Această greșeală încă se mai face astăzi când unele versete ce trebuiesc  înțelese spiritual, sunt înțelese și explicate în mod literal punând pe o pistă greșită pe mulți din credincioșii care caută să înțeleagă Scriptura.

După căderea din Eden omenirea a început să se îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu și căile Sale. Astfel oamenii au ajuns să fie în totală contradicție cu cele sfinte. Oamenii pun accent pe importanța bogăției materiale, Dumnezeu pune accent pe importanța bogățiilor spirituale. Oamenii pun accent și admiră pe cei ce omoară cît mai mulți numindu-i viteji cărora le ridică statui și sunt trecuți în cartea istoriei, Dumnezeu pune accent și admiră pe cei se se sacrifică și își dăruiesc viața pentru semenii lor. Cei ce înșeală societatea sunt numiți descurcăreți iar cei sunt cinstiți și drepți sunt disprețuiți și luați în râs. Oamenii admiră pe bărbații care cuceresc cît mai multe femei, Dumnezeu admiră și aprobă pe cei care sunt căsătoriți și rămân credincioși fiind un model pentru societate și copiii lor.

Domnul Isus îi spune lui Nicodim că acest curs trebuie întors cu 180 de grade. Omul vechi care înainte admira tot ceea era disprețuit de Dumnezeu, acum trebuie să admire calitățile și virtuțile Dumnezeiești și să respingă tot ceea ce Dumnezeu consideră vrednic de disprețuit. Omul vechi trebuie să dispară și un om nou să se nască în loc. Este un proces care durează nu doar 9 luni ci o viață întreagă.  Dar așa cum există un moment al concepției pentru ca un fetus să apară în pântecele mamei, tot așa există un moment al concepției de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. După ce acest om se oprește din alergarea sa greșită, și realizează că este în opoziție cu Dumnezeu, el trebuie să arate că de acum încolo a rupt-o cu vechile obiceiuri. Acest moment de întoarcere este botezul în apă. Prin acest act simbolic acest om arată că este hotărât și pregătit pentru a schimba cursul și a-l urma pe Dumnezeu de acum înainte. Dumnezeu la rîndul Său își face partea și trimite Duhul Sfânt care face concepția. Concepția care loc între bărbat și femeie duce la naștere pe plan uman, concepția făcută de Duhul Sfânt va aduce la o naștere pe plan spiritual. Deci astfel trecem la întrebarea a doua referitoare la botezul cu Duhul Sfânt care însoțește și completează actul botezului în apă.

Să înţelegem mai clar când are loc naşterea de spirit vom cita cuvintele Domnului Isus către Nicodim: „Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” Ioan 3:8

Ce observăm aici? Domnul spune că cine este născut de Spiritul Sfânt este ca vântul, nu este văzut.

După cum am văzut atunci când primim adevăratul botez în Christos (Rom. 6:3-6), noi suntem concepuţi de spiritul sfânt, apoi dacă suntem credincioşi Domnului la moartea noastră vom fi născuţi de spirit.

Botezul cu Duhul Sfânt este înzestrarea celui ce a ales să urmeze pe Domnul Isus cu puterea necesară trecerii probelor. Căci după acceptarea vieții sfinte urmează probe de trecere pentru a căli și a transforma candidatul. Pentru a putea trece prin probele de foc, ucenicului i se dă Duhul Sfânt care îl ajută la înțelegerea Scripturii, la trăirea sfântă, la luarea deciziilor corecte.

Să mai observăm încă un lucru important:

În versetul 3 Domnul vorbeşte numai de nașterea din nou ca prerechizită a înţelegerii Împărăției. Deci cine își transformă viața începe să vadă din Scriptură ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu.

Dar în versetul 5 Domnul spune că nașterea din Duh este necesară pentru a intra și a moșteni această Împărăție. Deci mai întâi înțelegem mental, la nivelul minții, după care trebuie să urmeze o trăire prin Duhul Sfânt până la sfârșitul vieții pentru a moșteni pe deplin cele promise.