Fr. Dick Kindig, S. U. A.

 

  1. Bună seara. Sînt fratele Kindig din Newark, Ohio, S. U. A.. Aş vrea să mulţumesc comitetului pentru eforturile de a organiza această convenţie şi unui număr de fraţi care au ajutat nemăsurat la eforturile de pregătire a acestei prezentări.
  2. Am simţit că interesele muncii secerişului ar putea fi servite mai bine dacă am face o serie de prezentări audio-vizuale care ar putea fi adaptate pentru a le folosi în eforturile voastre de a face mărturie.
  3. Astfel primele 3 prezentări pe care le veţi vedea în seara aceaasta sînt intenţionate să fie pe înţelesul publicului. Remarcile mele şi prezentarea audio vizuală scurtă de la sfîrşit sînt intenţionate mai ales vouă fraţilor adunaţi aici.
  4. Cineva a spus că ultimul care-şi recunoaşte nevoia de apă este peştele. Înconjurat de apă şi trăind în ea, pînă cînd nu este lipsit de apă, peştele nu simte cît de importantă este apa pentru el. Aşa este şi cu noi. Cuvîntul lui Dumnezeu este sursa noastră de lumină, de hrană, de viaţă însăşi.
  5. În seara aceasta, prin urmare, sperăm să vă amintim tuturor vouă “peştilor”, despre lucrurile foarte de bază după limbajul apostolului Petru: “măcar că le ştiţi şi sînteţi tari în adevărul pe care-l aveţi”.

 

(Începe prezentarea audio-vizuală) Creaţia prin Cuvîntul lui Dumnezeu.

  1. Imaginaţi-vă universul venind ca fulgerul în existenţă. Explozii de energie asaltează întunericul. Dezlănţuiri vuinde de lumină. . . presează limitele infinitului şi totuşi, evident sînt ţinute în frîu de o comandă nevăzută.
  2. Cine dintre oameni poate înţelege puterea? Omul de fapt a învăţat în final cum să distrugă mica noastră lume fragilă. Dar toate bombele pe care rasa umană le-a făcut, ar lumina numai cît o stea timp de o milionime a unei milionimi de secundă. O forţă de o putere superioară încălzeşte pămîntul cu lumină.
  3. Dacă pămîntul nostru este bogat, aceasta se datoreşte acelei puteri care a lucrat în toate vîrstele trecute. Dacă oraşele noastre sînt un furnicar de circulaţie, aceasta se datoreşte unei alte forme de energie care a venit pe pămînt ca lumină solară, cu eoni şi eoni în urmă.
  4. Deoarece stelele se pot vedea, să le observăm – să vedem sensul puterii infinite. Apoi să privim printr-un microscop să aflăm sensul înţelepciunii infinite. Molecule de materie – particule mai mici decît praful – totuşi organizate ca sisteme de energie.
  5. Şi ele se supun unui control nevăzut. Ele se pot lega împreună, strîns şi rigid sau se pot asocia liber într-un fluid. Se pot îndoi, întinde şi micşora. Pot forma cele mai pure cristale conduse fără cusur după un plan interior.
  6. Ele pot transimte lumina stelelor . . . o pot transforma în culoare. Şi cel mai uimitor din toate, aceste structuri din spaţiul extraterestru pot vedea lumina din spaţiulcosmic . . . în acea organizare uimitoare de materie neînsufleţită pe care noi o numim “Viaţă”.
  7. Să ne gîndim la ochi. Singura parte transparentă a unui organism viu . . . totuşi se întîlneşte la toate formele de viaţă superioară.
  8. Structuri vii care pot transmite clar lumina ca şi cea mai pură sticlă; lentile care se acomodează şi o pot focaliza; milioane de senzori nervoşi care detectează diferenţa între strălucire şi culoare şi un creer care poate colecta aceste impulsuri, poate discerne modele în ele, poate aduna informaţii din ele, poate reacţiona la ele şi le poate aminti.
  9. Vederea survine la cinci clase diferite de creaturi: mamifere, peşti, păsări, reptile şi insecte. În toate cazurile este o minune inginerească perfect proiectate pentru a satisface nevoile acelei creaturi.
  10. Pentru marele om de ştiinţă Isac Newton, ochiul era o dovadă incontestabilă că există un Dumnzeu în ceruri.
  11. Acolo unde omul n-a distrus echilibrul natural, acea ordine domneşte . . . vedem ordine înlăuntrul activităţii celor mai mici celule, activităţi specializate, îndeplinite armonios; comunicare înlăuntrul ei şi cu lumea dinafară.
  12. Ordine şi simetrie, varietate abundentă şi superfluenţă dau dovadă nu numai de răspuns practic la mediu ci şi de lucrarea unui arhitect maestru.
  13. Putere . . . şi delicateţe . . . putere . . . şi mobilitate . . . viteză şi graţie . . . simplitate . . . şi ostentaţie . . . camuflaj . . . şi mare etalare.
  14. Dacă reflectăm asupra varietăţii şi interdepedenţei vieţii pe pămînt, vedem nu doar un lanţ de hrană ci o simfonie de libertate în care fiecare creatură-şi are locul ei şi cele mai importante roluri sînt jucate de cei mai neînsemnaţi participanţi.
  15. Care este forţa care a eliberat puterea brută, rebelă a universului şi totuşi a impus o ordine care controlează chiar şi stelele? Care este forţa care a transformat noroiul în granit, cărbunele în diamante şi pulberea în viaţă? Cuvîntul lui Dumnezeu!
  16. “Prin Cuvîntul lui dumnezeu au fost făcute cerurile”, “Dumnezeu zice şi se face. El porunceşte şi ia fiinţă”. Printr-un cuvînt de la Atotpiternicul s-au adunat mările cele mari.
  17. Printr-un cuvînt de la Atotputernicul s-au ridicat munţii. Printr-o poruncă de la Dumnezeu au produs florile sămînţă. Păsările au purtat-o departe, insulele i-au dat pămînt.
  18. Printr-un cuvînt de la Dumnezeu un pămînt stîncos a devenit mama unei mii de forme a unui milion de varietăţi de viaţă. Prin cuvîntul lui Dumnezeu omenirea a fost făcută în chipul lui Dumnezeu.
  19. O voce care poate şopti şi striga şi cînta, o mînă care poate desena şi scrie şi construi, o minte care poate să se întrebe, şi poate cereceta şi poate alege.
  20. Prin cuvîntul lui Dumnezeu oameni obişnuiţi au fost atinşi de degetul lui Dumnezeu. Oameni care au umblat cu Dumnezeu, au crescut ca să devină poeţi, regi, filozofi sau pur şi simplu sfinţi.
  21. Prin cuvîntul lui Dumnezeu libertatea este legea, neascultarea este un lucru permis şi judecăţile lui Dumnezeu sînt greu de urmărit. Prin cuvîntul lui Dumnezeu cărarea dreptăţii, dacă se poate găsi, nu este întotdeauna plăcut răsplătită.
  22. Prin cuvîntul lui Dumnezeu, pentru cei mai mulţi oameni viaţa este un labirint de umbre în care cele mai întunecate umbre sînt simţite în moduri foarte personale. Dar prin cuvîntul lui Dumnezeu tragediile acestei vieţi nu vor fi nefolositoare.
  23. Şi înţelepciunea pe care fiecare o cîştigă nu se va pierde pentru veşnicie. Chiar cu durerile ei, viaţa este întotdeauna o binecuvîntare . . . şi moartea, deşi uneori o eliberare, este întotdeauna vrăjmaşul.
  24. Cînd omul a folosit pentru prima oară bomba atomică, inventatorul ei a repetat străvechile cuvinte sanscrite ca lăudăroşenie: “Eu sînt moartea, nimicitorul lumii”. dar Dumnezeu se laudă cu creaţia Sa. Universul a apărut prin puterea cuvîntului Său spus.
  25. În Cuvîntul Său scris, El ne spune că El nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii. El se identifică pe Sine cu cel ce a creat pămîntul. El ne asigură că n-a creat pămîntul în zadar. L-a creat ca să fie locuit.
  26. El ne cere să nu ne închinăm Lui de frica nimicirii, ci din mulţumire pentru creaţie. Deoarece El şi numai El are puterea de a crea o galaxie sau o floare, simplu, prin Cuvîntul Său.
  27. Dacă avem întrebări, să le punem. Dacă simţim durerea rasei umane, să ne întoarcem spre Dumnezeu după răspunsuri. Există mărturii destule ale unui Dumnezeu în ceruri ca să ne justifice căutarea; stelele ne pot dovedi puterea lui Dumnezeu. Miracolul vieţii ne poate învăţa înţelepciunea Lui. Şi singur Cuvîntul lui Dumnezeu ne poate arăta dreptatea şi iubirea Lui.

 

(Prezentare pe viu, fără diapozitive) Definirea termenilor noştri

  1. La început să să defenim termenii noştri. Cuvintele lui Dumnezeu sînt poruncile Lui spuse, rostite în ceruri. Rar s-a auzit printre oameni vocea literală a lui Dumnezeu.
  2. Expresia: “Cuvîntul lui Dumnezeu” se referă uneori la mesajul real scris al Bibliei, inscripţiile însuşi. Acesta este cazul pentru unele locuri din Noul Testament unde se foloseşte cuvîntul rhema cum este în 1 Petru 1:25.
  3. Dar cel mai adesea cînd Biblia foloseşte expresia “Cuvîntul lui Dumnezeu”, este “Logosul” . . . spiritul care a mişcat pe oamenii sfinţi al lui Dumnezeu cînd au scris Biblia. Este adevărul sfînt pe care ei ni l-au adus . . . nu numai cuvintele ci şi semnificaţia lor.
  4. În acest sens Cuvîntul scris al lui Dumnezeu este un principiu viu, o extensie a lui Dumnezeu însuşi care operează în minţile şi inimile acelor care se apropie de Dumnezeu în sinceritate şi adevăr.
  5. Aceasta este forţa pe care o descrie Pavel cînd spune: “Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri . . . judecă simţirile şi gîndurile inimii”.
  6. Cuvîntul lui Dumnezeu, ca principiu, ne transformă prin înoirea minţilor noastre. El ne arată păcatul şi nevrednicia noastră de viaţă fără Christos. El ne arată că legătura cu Dumnezeu nu se realizează prin examinare de sine, ci prin examinarea noastră de către Dumnezeu. “În Lumina Ta vedem lumina”.
  7. În limbajul lui David din Ps. 139:23, Dumnezeu ne cercetează. Cînd cercetarea Sa descoperă o nevoie, noi răspundem uitîndu-ne la Cuvîntul lui Dumnezeu şi ca o oglindă el ne arată precis ce avem de făcut. Noi nu ne uităm la noi înşine, ne uităm la oglinda . . . cuvîntului lui Dumnezeu. El ne corectează, ne instruieşte în dreptate.
  8. Cuvîntul lui Dumnezeu este de asemenea o persoană. Domnul şi Mîntuitorul nostru Isus Christos. El este planul, expresia, intenţia lui Dumnezeu însuşi. Cuvîntul s-a făcut trup şi a locuit printre noi aşa că noi putem privi gloria lui Dumnezeu. Lui Moise Dumnezeu i-a arătat spatele. Noi putem vedea faţa lui Dumnezeu în Isus.
  9. Şi în sfîrşit, Cuvîntul lui Dumnezeu este personificat în Biserica lui Dumnezeu. Se vorbeşte despre ea ca despre “epistola lui Christos”. Apostolii au scris cuvinte dar Christos îşi scrie mesajul pentru lume în inimile şi vieţile urmaşilor Săi.
  10. Nu multe mile de aici, marele filozof umanist Voltaire a inaugurat “Vîrsta raţiunii”. Lumea modernă poate mulţumi lui Voltaire că sîntem liberi să ne exprimăm ideile religioase fără teamă de a fi arşi pe rug.
  11. dar şi Voltaire a atacat viguros Biblia, rîzînd la ideea că ea ar putea fi Cuvîntul lui Dumnezeu. “Zdrobiţi infamia” a fost strigătul lui.
  12. Deşi dumnezeu i-a permis lui Voltaire să triumfe asupra religiilor false, totuşi încercările lui Voltaire de a distruge Cuvîntul lui Dumnezeu au avut un eşec total. “Mînia omului Îl va lăuda” . . .
  13. În cîţiva ani de la moartea lui Voltaire, Societăţile Biblice au început să răsară în toată Europa şi America. După cîţiva ani s-a aflat că tocmai camera în care au fost păstrate aceste Biblii, fusese locul unde Voltaire a scos cel mai renumit articol în care ataca Biblia. Cuvîntul lui Dumnezeu este întotdeauna triumfător.

 

(Prezentare audio-vixuală) Cuvîntul lui Dumnezeu personificat

  1. Sînt multe cărţi vechi. Ce-i atît de deosebit cu Biblia?
  2. Biblia vorbeşte într-un fel direct care are pecetea adeăvarului. În relatarea creării, Biblia depăşeşte posibilităţile de a specula şi descrie cu precizie simplă ordinea în care a apărut viaţa. Mărturia fosilelor stă astăzi ca o dovadă incontestabilă a acurateţei relatării Biblice.
  3. Ca şi personajele unui roman scriu cu talent, personajele Bibliei prind viaţă citind-o. Complexitatea şi calităţile oamenilor răi din ea sînt prezentate cu onesitate, ca şi greşelile chiar şi a celor mai sfinţi oameni.
  4. În secolul trecut cercetătorii n-au crezut relatarea Bibliei despre dărîmarea Ierihonului. Descoperiri recente însă scot la iveală completa nimicire a străvechiului Ierihon exact la vremea înregistrată de cronologia Biblică. Chiar şi declaraţia Biblică despre o mică parte din zid care a scăpat intactă este verificată prin mărturiile arheologice recente.
  5. Critica înaltă a ridiculizat odată pe Luca, autorul Faptelor Apostolilor ca fiind greşit cînd s-a referit la domnitorii Filipeni ca pretori. După experţi, ar fi guvernat acea cetate doi “duumuiri”. Dar recent, descoperirile arheologice au relevat că titlul pe care-l foloseau a fost într-adevăr “pretor”.
  6. ÎPasajul următor din cartea lui Luca conţine mai mult decît o duzină de referinţe a căror acurateţe poate fi controlată în istoria lumii.
  7. “În al 15-lea an al lui Tiberiu Cezar, pe cînd Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod cîrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cîrmuitor al Abilenei . . .” Luca 3:1.
  8. Fiecare din aceste fapte a fost verificat. Acest fel de acurateţe istorică au dus pe Sir Wiliam Ramsey, profesor la Oxford care a petrecut 15 ani încercînd să combată Noul Testament, să tragă concluzia “Luca este un istoric de prim rang. El trebuie să fie pus în rîndul celor mai mari istorici”.
  9. Cînd cercetătorii critici au început să pună sub semnul întrebării caracterul demn de încredere al textului Biblic însuşi, cele mai vechi manuscrise ale Noului Testamet erau copii făcute cu aproape o mie de ani după ce originalul fusese scris.
  10. Dar în ultima sută de ani, s-au găsit mii de manuscrise mai vechi. Două copii complete vechi datează din 325 şi 350 e. n. . . . cu mai puţin de 250 ani după ce a fost scris originalul.
  11. Cea mai veche copie a Iliadei lui Homer, care a supraveţuit, a fost făcută cu 500 ani după ce a fost scris originalul. Alte texte vechi care au supravieţuit şi a căror autenticitate n-o pune nimeni la îndoială se situează de la 500 pînă la peste 2.000 ani mai recente decît originalele lor srtăvechi.
  12. Dar recent s-au descoperit copii ale Noului Testament datînd din 125 e. n. . . . numai 25 ani după ce Biblia s-a completat.
  13. Numai 10 copii din Iulius Cezar au supraveţuit din antichitate, 7 copii din Platon, 49 copii din Aristotel. Dintre cărţile străvechi, cele mai însemnate, Iliada are cu mult cele mai numeroase manuscrise care au supraveţuit, 643 . . . în afară de Biblie care are 24.000!
  14. Mai mult, cercetătorii au documentat acum 89.000 de citate ale Noului Testament cu scriitorii antici. Aceste citate conţin, cu excepţia a 11 versete, tot Noul Testament!
  15. Vechiul Testament este tot aşa de demn de încredere. Critica înaltă care a pus la îndoială acurateţea Textului Masoretic au trebuit să accepte dovezile, covîrşitoare ale manuscriselor de la Marea Moartă ca Biblia Ebraică a fost perfect păstrată timp de 2.000 de ani.
  16. Manuscrisele de la Marea Moartă descoperite în 1948 au verificat fiecare carte a Vechului Testament cu excepţia Esterei.
  17. Deşi scris de 40 de scriitori pe o perioadă de 1.500 ani, Cuvîntul lui Dumnezeu are o temă armonioasă. Subiectul lui are o întindere mare, de la istorie la lege, la poezie, la profeţie vizionară, la scrisori personale.
  18. Dar un fir de aur uneşte întreaga carte: procesul prin care un singur creator, Dumnezeu, plănuieşte să aducă răscumpărarea şi pacea omenirii.
  19. O figură domină Biblia de la început la sfîrşit. Isus din Nazaret Fiul lui Dumnezeu. Citim despre El în primele pagini ale Bibliei. Rasa umană a fost înşelată, Paradisul s-a pierdut.
  20. Dumnezeu şi-a întors faţa de la om. Dar Dumnezeu le-a stîrnit speranţele cu o făgăduinţă clară: că o sămînţă a femeii “va zdrobi capul şarpelui”.
  21. În ultimele pagini ale Biblieicitim despre Isus. El este Rege domnind cu mireasa Sa. Pune mîna pe şarpele simbolic, îl nimiceşte, aşa că neamurile nu vor mai fi înşelate. Paradisul este restaurat.
  22. Dumnezeu locuieşte cu omul, faţa Lui se poate iarăşi vedea. Neamurile sînt vindecate şi însăşi moartea este nimicită. De la Genesa la Apocalips, Isus Christos este liantul care leagă toate paginile Bibliei laolaltă.

 

                                                                           Isus Cuvîntul lui Dumnezeu

  1. Cuvîntul lui Dumnezeu este atît de preocupat de Isus, Fiul lui Dumnezeu, încît îşi împărtăşeşte numele cu El. El este Cuvîntul lui Dumnezeu personificat.
  2. Omul care a vorbit despre Sine ca fiind calea, Adevărul şi viaţa, a spus şi: “omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu”. Scriitorul cărţii Evreilor a explicat că Isus a fost expresia completă a lui Dumnezeu pentru om:
  3. “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul” Evrei 1:1,2.
  4. Isus este Fiul lui Dumnezeu pentru că El a împlinit sute de profeţii ale Bibliei. Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu pentru că Isus a înviat din morţi şi a dovedit că Biblia este adevărată. Să vedem ce a spus Cuvîntul lui Dumnezeu despre Mesia:
  5. El îşi va trage originea din seminţia lui Iuda şi se va prezenta la Israel ca Prinţul păcii (Gen. 49:10)
  6. Că Mesia va curăţa templul – ceeace înseamnă că El a apărut înainte ca templul să fie distrus în 70 d ch. (Mal. 3:1).
  7. El se va prezenta la Israel cu 483 ani după porunca de a restaura şi rezidi zidurile Ierusalimului şi va muri cu 3,5 ani mai tîrziu. Aceste profeţii cronologice s-au împlinit exact la timp (Dan. 9:24)
  8. El va fi sămînţa făgăduită a lui Avraam care va binecuvînta toate familiile pămîntului (Gen. 12:1-3).
  9. El va fi marele Profet despre care a scris Moise (Deut. 18:15).
  10. El va fi marele Rege care va domni pe tronul lui David, în lumea nouă (Ps. 2).
  11. El va fi străpuns (Zah. 12:10).
  12. El va fi răstignit (Ps. 22:14,17).
  13. Prin atîrnarea pe lemn, dispreţuit ca un şarpe mort, El va deveni mijlocul de vindecare al întregii lumi (Num. 21:8,9).
  14. Istoria demnă de încredere a Cuvîntului lui Dumnezeu îl identifică pe Isus din Nazaret cu Mesia făgăduit. Şi-a tras viaţa umană de la David şi totuşi a fost Domnul lui David.
  15. În împlinirea Scripturii, El s-a născut în Betleem, a fugit în Egipt şi s-a stabilit în Nazaret. Ca şi Moise a fost dus în pustie şi a postit 40 de zile înainte de a-şi începe activitatea.
  16. Cînd a fost întrebat de urmaşii lui Ioan Botezătorul dacă era într-adevăr Mesia, El le-a cerut să meargă să-i spună lui Ioan despre faptele pe care le făcea: vindeca bolnavi, hrănea pe flămînzi, mîngîia pe cei cu inima zdrobită, dădea vedere orbilor, propovăduia Evanghelia săracilor, învia din morţi – toate fapte pe care Cuvîntul lui Dumnezeu le prezisese despre Mesia.
  17. În mod izbitor El a împlinit referinţele Bibliei la mana sau pîinea din ceruri, la mielul de jertfă, la perdeaua templului, la marele preot, la sîngele ispăşirii, la mielul de paşte.
  18. El s-a născut în vremea zilei ispăşirii, a murit în vremea paştelui şi a înviat în vremea aducerii ca jertfă a primului rod – însuşi o ilustraţie a învierii.
  19. Da, Isus a fost Cuvîntul lui dumnezeu personificat. După cum a declarat în mod repetat, El a venit să facă voia Tatălui, după cum era scris “în sulul cărţii”.
  20. Vindecînd pe toţi care au venit la El, a demonstrat titlul de Domn al Sabatului – marea zi viitoare a Domnului la care sperau toţi evreii.
  21. El este răscumpărarea, Mîntuitorul lumii.
  22. Întocmai cum păcatul unui om a devenit cauza morţii ereditare a tuturor – tot aşa neprihănirea unui om a devenit cauza binecuvîntării ereditare – harul liber care la timpul cuvenit va ajunge la toţi oamenii, justificarea la viaţă.
  23. Chiar cînd murea pe cruce, Isus îşi nesocotea propriile dureri şi îşi concentra mintea asupra împlinirii voii lui Dumnezeu, aşa cum este exprimată în Biblie. El a meditat asupra profeţiilor despre moartea sa şi asupra gloriei care va urma.
  24. El a recitat cu voce tare primele şi ultimele versete ale unui binecunoscut Psalm. Adevărat pentru experienţa lui Isus, Psalmul descria simţămintele răscumpărătorului răstignit: oasele dezarticulate, mîndrii şi nesupuşii şi-au bătut joc de El, soldaţii au tras la sorţi pentru hainele Lui.
  25. I-au străpuns mîinile şi piciaorele. Chiar şi unica Lui menţiune despre sine a fost rostită după Ioan aşa încît cei care priveau să recunoască faptul că-i era sete şi să se împlinească ce a mai rămas din profeţia despre moartea Lui: că fiindu-i sete I s-a dat să bea oţet.
  26. Pe cînd îşi dădea ultima suflare, El s-a rugat din nou: “Tată, în mîinile tale îmi încredinţez spiritul”. Imediat un cutremur a zgudiut ţara şi perdeaua groasă de 4 ţoli a templului s-a rupt în două.
  27. Cuvîntul lui Dumnezeu ca om murise, după ce a împlinit fiecare amănunt al Cuvîntului scris al lui Dumnezeu cu privire la El – fiecare amănunt, cu excepţia unuia pe care numai Dumnezeu îl putea face să se realizeze: învierea.
  28. Învierea din morţi a lui Christos este faptul central al Bibliei, Nu este suficient să credem că Isus a fost un mare învăţător. El a învăţat că El era Fiul lui Dumnezeu. El a învăţat că va învia din morţi.
  29. Cinci sute de martori oculari au văzut, nu o vedere de moment ci repetat şi în împrejurări diferite, pe o perioadă de 5 săptămîni. Ei au avut timp să se verifice pe sine, să se întrebe ceeace simţurile le spuneau.
  30. Au fost voci sceptice şi provocări la relatările lor. Au avut posibilitatea să-l atingă, să mănînce cu El, să discute cu Isus cel înviat. Atît de convinşi au fost aceşti martori oculari de realitatea învierii, încît vieţile lor transformate au transformat lumea veche.
  31. Şi deşi adesea au înfruntat moarte de martir, martorii oculari ai învierii lui Isus au continuat pînă la sfîrşit să spună că Isus din Nazaret, Cuvîntul lui Dumnezeu trăieşte iarăşi.
  32. Singura mărturie a tuturor neamurilor străvechi sînt adesea cîteva cioburi de ceramică, cîteva fragmente de oase. Identificarea tuturor dinastiilor străvechi se găseşte adesea într-o hieroglifă sau într-un fragment istoric de mîna a treia.
  33. Prin comparaţie mărturia că Isus a trăit, a murit pe cruce şi a înviat din morţi este convingătoare, raţională şi completă. Profesorul Thomas Arnold, profesor şi autor al Istoriei Romei a declarat:
  34. “Nu cunosc nici un fapt în istoria omenirii care să fie dovedit prin mărturii mai bune şi mai complete decît acesta că . . . Christos a murit şi înviat din morţi.”
  35. Mărturii să satisfacă mintea umană şi speranţă să susţină inima umană; acestea sînt comorile Cuvîntului lui Dumnezeu.

 

                                                                  Unde este Cuvîntul lui Dumnezeu astăzi?

  1. “Lăsaţi copilaşii . . . căci a celor ca ei este Împărăţia cerurilor”.

4.”În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri . . . Mă duc să vă pregătesc un loc”.

5.”Veniţi la Mine voi toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi vă voi da odihnă”.

  1. Dacă Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu, unde este El acum? Citim despre iubirea lui Dumnezeu în Biblie, dar unde este mărturia acestei iubiri în lume? Citim despre dreptatea lui Dumnezeu, dar unde sînt judecăţile Lui printre oameni?
  2. Ni se cere să credem în minuni pentru că le citim în carte. De ce nu face Dumnezeu acum minuni incontestabile, minuni la o scară vrednică de Dumnezeu, ca vindecarea cancerului sau salvarea a milioane de copii de la moarte prin înfometare.
  3. Dacă Cuvîntul lui dumnezeu este adevărat, de ce nu este mai activ în lume astăzi?
  4. Vom încerca să arătăm cum este foarte activ Cuvîntul lui Dumnezeu astăzi în lume. Dumnezeu este extrem de conştient de suferinţele tuturor oamenilor şi deşi lumea pare că a scăpat de sub control, evenimentele tulburi de astăzi sînt paşi necesari către pacea şi fericirea mondială de mîine.
  5. Să începem cu minunile. Cu 1.900 de ani în urmă, cînd minunile autentice erau obişnuite, Cuvîntul lui dumnezeu a prezis cu îndrăzneală că minunile deosebite vor înceta (1 Cor. 13:8); De fapt singurele profeţii despre minuni viitoare, date în Noul Testament, descriu minuni care vor fi făcute de învăţători falşi.
  6. În mod repetat, adevăraţii credincioşi sînt avertizaţi să fie circumspecţi cu minunile făcute în numele lui Christos: (Mat. 24:24; 2 Tes. 2:9; Apoc. 13:14; 16:14; 19:20).
  7. Nu există nici măcar o asigurare în Noul Testament că minunile sau puterile speciale vor fi o mărturie că Dumnezeu este “cu” credincioşii. Singurul semn exterior al autorizării promise credincioşilor este că ei vor afla cum să se iubească unii pe alţii şi pe toţi oamenii.
  8. Şi că acea iubire va fi atît de neobişnuită încît va atrage atenţia (1 Cor. 13:13; Ioan 13:35; 1 Ioan 3:14). Este evident că numărul oamenilor de pe pămînt care corespunde acestei descrieri este întocmai cum a prezis Isus că va fi: o “turmă mică” (Luca 12:32).
  9. Urmaşilor lui Christos li s-a spus să vestească Evanghelia în toată lumea – ca mărturie “tuturor neamurilor”. Condiţiile acestei porunci au fost împlinite. Creştinii credincioşi au prezentat Biblia la peste 500 grupe de popoare în jurul lumii.
  10. Dar li s-a spus creştinilor să aştepte ca masale să audă şi să se convertească? de loc! Christos a prezis că sămînţa cea bună pe care El a semănat-o va fi aproape complet năpădită de buruieni. El se va întreba cu voce tare, dacă la întoarcerea Sa, va găsi credinţă adevărată pe pămînt.
  11. A comparat zilele întoarcerii Sale cu zilele lui Noe, cînd propovăduirea neprihănirii n-a avut nici un efect şi oamenii din lume atunci n-au ştiut că o mare schimbare era aproape. Ei şi-au continuat afacerile pînă cînd deodată a venit potopul
  12. Predominenţa necredinţei prezisă şi lipsa prezisă a miracolelor vrednice de încredere sînt ele însele dovezi ale faptului că Biblia este demnă de încredere!
  13. Un motiv pentru care gînditorii sceptici presupun că Dumnezeu nu este acriv în lume, este că atît de mulţi creştini continuă să încerce să “cîştige lumea pentru Christos” şi continuă să dea greş.
  14. Sînt astăzi mai mulţi agenţi comerciali Avon sau Amway în jurul lumii decît misionari creştini! săpun şi machiaj putem vinde – mîntuire de abia se poate împărţi.
  15. Necredincioşii găsesc fie amuzant fie supărător să vadă pe evangheliştii moderni forţîndu-se şi stăruind să facă puţini convertiţi – vorbind tot timpul ca şi cum aceste eforturi slabe ar fi încercarea lui Dumnezeu să-i ajute pe cei nemîntuiţi “înainte de venirea lui Christos”. Nu-i de mirare că necredincioşii sînt convinşi că Dumnezeu este slab şi nu se amestecă în afacerile lumii!.
  16. Faptul este că, deşi credincioşii creştini propovăduiesc, ei ar trebui s-o facă într-un mod demn şi să nu aştepte să convertească lumea acum. Profeţia Biblică prezice că în vîrsta viitoare întreagă lumea va fi convertită.

22.”În ziua aceea nu va trebui să înveţi pe vecinul tău zicînd: “cunoaşte pe Domnul” – pentru că toţi mă vor conoaşte de la cel mai mic pînă la cel mai mare, Cunoştinţa de Domnul va imple pămîntul după cum fundul mării este acoperit de ape”.

  1. O criză de minuni şi o abundenţă de necredinţă. Ce mai prezice Biblia pentru zilele noastre? Mînie şi revolte fără precedent. Este la modă astăzi să te plîngi de conducătorii noştri. Dar n-ar trebui să-i învinuim pentru toate necazurile noastre. Cuvîntul lui Dumnezeu a descris “zilele din urmă” ca pe un timp cînd oamenii lumii practic nu vor putea fi conduşi.
  2. Oamenii vor fi iubitori de sine: rîvnitori, mincinoşi, lăudăroşi, dispreţuitori pentru cei ce fac bine, cruzi, trădători, îngînfaţi, plini de sine, iubitori de plăceri mai mult decît iubitori de Dumnezeu, neascultători de părinţi, nesfinţi, nerecunoscători, nesupuşi.
  3. Şi masele de oameni religioşi de acum sînt descrise în Cuvîntul lui Dumnezeu ca avînd o formă sau ritual de evlavie fără puterea unei vieţi înoite.
  4. Deşi Cuvîntul lui Dumnezeu prezice aceste timpuri îngrozitoare, prezintă aceste tulburări într-o lumină pozitivă. Neliniştea nu este un semn al osîndei, ci al mîinii lui Dumnezeu care se mişcă printre oameni să facă să se întîmple prezicerea lui Isus că “cei blînzi vor moşteni pămîntul”.
  5. Jubileul este una din multele făgăduinţe Biblice că Dumnezeu este un Dumnezeu al Libertăţii – că istoria trebuie privită ca o sală de clasă pe care Dumnezeu a dat-o ca să înveţe pe toţi oamenii cum să se bucure de beneficiile libertăţii. Sclavia păcatului şi morţii este doar o pregătire pentru ceeace Biblia numeşte “glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu”.
  6. de la Revoluţia Franceză şi Americană spiritul libertăţii s-a auzit în jurul lumii – dar conceptul de libertate a fost şoptit în urechea omenirii de însuşi Dumnezeu cu 3.000 ani mai înainte.
  7. În legea Jubilară, Dumnezeu a poruncit ca la fiecare 50 de ani pămîntul să fie redat familiilor cărora aparţinea. Toate datoriile erau anulate, toţi sclavii erau eliberaţi, tot poporul pornea de la început. Chiar şi pămîntul era lăsat să se odihnească.
  8. Era un timp de bucurie pentru cei ce-şi pierduseră pămîntul în generaţia trecută – dar o dezamăgire pentru cei care cîştigaseră mai mult decît partea lor.
  9. Şi aşa se întîmplă de un secol, de cînd a început marea împlinire a Legii Jubilare. Popoarele băştinaşe îşi cer pămînturile înapoi. Noii veniţi care au prins rădăcini pe pămîntul altora nu vreau să-l părăsească.
  10. Femeile care au fost oprimatete în decursul istoriei, au început să ceară egalitate. Dar bărbaţii, care uneori confundă privilegiile lor de a avea responsabilitatea date de Dumnezeu, cu dreptul de a domina femeile, s-au împotrivit schimbărilor.
  11. Sclavii şi-au cerut cu tărie eliberarea din sclavie şi colonialism – dar în multe cazuri au trebuit războaie sîngeroase pentru a o primi.
  12. Revoluţia Franceză a fost descrisă ca un mare cutremur de pămînt – şi evenimentele care zguduie Europa în acest secol au fost descrise cu mult timp în urmă ca parte a celui mai mare cutremur de pămînt din toate – o revoluţie mondială şi răzvrătire împotriva oricărei forme de autoritate stabilită.
  13. Să ne gîndim numai cu un secol în urmă. Regii domneau prin lege, şefii aveau puteri nelimitate asupra muncitorilor, părinţii aranjau căsătoriile, oamenii munceau din greu pentru mai puţin. Ceva s-a schimbat şi Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că Dumnezeu stîrneşte în linişte inimile oamenilor, făcîndu-i să le fie foame de binecuvîntările pe care El le va aduce curînd în lume.
  14. Desigur, adevărata libertate implică limite. Dă libertate absolută şi ea va muri în anarhie. Şi extremele lipsei de legi şi a răzvrătirii pe care le vedem astăzi sînt clar prezise în Cuvîntul lui Dumnezeu.
  15. Aceasta este o lecţie valoroasă. Omenirea învaţă că nici o lege din lume nu poate înlocui legea simplă a lui Dumnezeu, scrisă în inimile noastre.
  16. Al doilea om de pe pămînt a întrebat pe Dumnezeu: “Sînt eu păzitorul fratelui meu?” Dumnezeu i-a răspuns lui Cain în cuvîntul Lui spunîndu-ne noauă că sîntem păzitorul fraţilor noştri. Şi Dumnezeu i-a răspuns lui Cain de-alungul istoriei, demonstrînd consecinţele urii şi egoismului.

 

                                                                                   Tulburări în Biserică

  1. Cuvîntul lui Dumnezeu a descris ridicarea marilor biserici instituţionale pe ruinele Imperiului Roman. A prezis că ele vor prospera timp de mai bine de o mie de ani.
  2. Exilarea aproape totală a Bibliei în acel timp este prezisă clar. Şi revenirea Bibliei la proeminenţă mondială a fost prezisă, ca şi data la care va începe renaşterea: 1799.
  3. Cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că mulţi care au pretins că-l urmează pe Christos vor fi mai preocupaţi de bani şi putere decît de ascultare de învăţăturile simple ale Evangheliei.
  4. Cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că “buruienile” care năpădesc Biserica lui Dumnezeu vor fi adunate în snopi şi că deşi vor fi multe denominaţiuni diferite ale creştinătăţii, poporul lui Dumnezeu va fi individual cunoscut de El – spiritual un corp, chiar dacă ne cunoscuţi unii pe alţii.
  5. Cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că mîna lui Dumnezeu va fi grea în special asupra acelor creştini care se laudă în gura mare că sînt popor al lui Dumnezeu, în timp ce nu demonstrează roadele corespunzătoare.
  6. Şi în legătură cu unirea bisericilor în două tabere mari, Cuvîntul lui Dumnezeu prezice că unirea lor practică, tocmai înaintea sfîrşitului existenţei lor va fi o alianţă instabilă, motivată de autoapărare.

 

                                                                                          Adunarea neamurillor

 

  1. Citim că în vechime Dumnezeu a împrăştiat lumea (Gen. 11:1-9). Şi cea mai mare parte a istoriei omenirii au rămas împrăştiaţi – izolaţi unul de altul prin diferenţe geografice, obiceiuri şi vorbire. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu declară că Dumnezeu este hotărît să adune neamurile în “zilele din urmă”. Sînt adunate neamurile?
  2. Vechea expresie “lumea este mică” are sens nou astăzi. În mod obişnuit se spune acum că trăim într-un “sat global”. Răsăritul este împletit laolaltă cu Apusul. Nordul nu poate trăi fără Sud. China îşi are încă zidul ei, dar nu poate evita schimburile cu Vestul. Japonia nu mai este o insulă.
  3. Faptele vînătorilor ilegali de elefanţi şi rinoceri afracani sînt subiect de conferinţe internaţionale. Europenii ar face orice să împiedece pe asiatici să ucidă balene. Întreagă lumea trimite obsevatori la alegeri în micuţul El Salvador şi urmăreşte cu răsuflarea întretăiată să vadă cum votează oamenii în Africa de Sud sau Pakistan
  4. Neamurile s-au adunat Pentru ce? Pentru ca neamurile să simtă căldura lui Dumnezeu. Ele nu vor fi literal distruse – deoarece Cuvîntul lui Dumnezeu de asemenea declară că Dumnezeu nu a creat pămîntul în zadar.
  5. El l-a făcut să fie locuit. După ce structurile sociale se consumă prin încercările aspre ale unui Dumnezeu drept, ni se spune că toţi oamenii vor chema pe Domnul ca să-l servească într-un cuget.
  6. Profetul Daniel a prezis că timpul chiar de dinaintea stabilirii Împărăţiei lui Mesia va fi “un timp de mare strîmtorare”. El l-a descris ca pe un timp în care mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte.
  7. Omul modern tinde să se mîndrească cu multele invenţii ale zilelor noastre. Oamenii “educaţi” par să creadă că, creşterea explosivă a cunoştinţei şi a călătoriilor în acest secol arată un progres evoluţionist al omenirii.
  8. Dar deoarece cunoştinţele tehnice ale rasei umane nu s-au schimbat semnificativ timp de mii de ani înainte de 1800, noi spunem că progresul în tehnologia modernă trebuie pus pe seama lui Dumnezeu.

 

                                                                         Viziunea trăieşte în afara bisericii

 

  1. Biblia descrie cu multe detalii pierderea puterii bisericilor instituţionale, care sînt criticate pentru cooperare interesată cu împărăţiile acestei lumi. În cartea Apocalipsei acest declin este semnalat printr-o secare a sprijinului popular.
  2. Totuşi Biblia nu a prezis că viziunea unei “vîrste de aur” va pieri, viziunea potenţialului uman arde intens în lumea nereligioasă.
  3. Dumnezeu a deschis minţile oamenilor spre posibilităţile vieţii umane. Cu două secole în urmă masele de oameni erau îngropaţi sub piatra de moară a asupririi. Astăzi cei mai mulţi încă sînt asupriţi, dar floarea potenţialului uman este acum o viziune în faţa ochilor lor.
  4. Oamenii, practic de pretutindeni, aspiră acum la beneficiile pe care Dumnezeu le-a creat ca ei să se bucure. – Nu doar radio tranzistor şi ginşi dizainer! – ci de frumuseţe, sănătate, posibilităţi, cunoştinţă, fericire cu libertate şi drepatate pentru toţi.
  5. Viziunea este frumoasă, dar contrastul ei cu faptele triste ale experienţelor umane de astăzi, o fac destructivă pentru societatea prezentă.

 

                                               “Dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nimeni n-ar scăpa cu viaţă”

 

  1. Cuvîntul lui dDumnezeu a prezis cu îndrăzneală că tocmai înainte ca Christos să preia controlul evenimentelor umane, oamenilor le va sta în putere să nimicească lumea. Imaginaţi-vă un scriitor a cărui unică experienţă cu arme a fost cu suliţă şi săgeţi, prezicînd că oamenii vor putea să distrugă literal toată carnea!
  2. Chiar şi această noţiune fantastică a fost împlinită în înspăimîntătorul spectru “supraomorului”. Dar Dumnezeu ne-a dat Cuvîntul său că această putere nu va fi folosită total. Pămîntul na va fi nimicit nici de oameni, nici de Dumnezeu.
  3. Cuvîntul lui Dumnezeu a descris-o zi cînd va fi în realitate posibil pentru întreagă lumea să fie conştientă de un fapt în acelaşi timp, un timp cînd cunoştinţa umană va creşte dramatic, cînd – călătoriile şi stresul – se vor accelera mult.
  4. Dar deşi este prezis că acesta va fi un timp de cunoştinţă şi invenţii, totuşi se spune că este un timp cînd “întunericul acoperă pămîntul şi negură deasă popoarele.
  5. Da, este mai mult întuneric decît lumină. De fapt Cuvîntul lui dumnezeu prezice că era celei de a 2-a veniri a lui Christos va fi însoţită de lucrări cu putere ale lui Satan – duşmani spirituali ai lui Dumnezeu şi ai poporului său – cărora li se va permite să-şi exercite toată puterea, să mintă şi chiar să facă minuni ca să înşele lumea.
  6. Conform Cuvîntului lui Dumnezeu acest conflict mărit printre forţele spirituale în competiţie este o puternică mărturie că Christos însuşi este angajat activ în activitatea din spatele scenei, zdrobind imperiul lui satan şi pregătind eliberarea omenirii de spiritele care o înşeală.
  7. Evitaţi tot ce este ocult. Christos nu vă va elibera prin spiritism, teozofie sau prin învăţăturile “Vîrtei Noi”. Christos eliberează pe credincioşii de astăzi prin căinţă şi convertirea descrisă în Cuvîntul lui Dumnezeu; şi El va elibera pe credincioşii de mîine prin Împărăţia lui Dumnezeu, pe care El o va stabili pe întreg pămîntul.

 

                                                                                   Israel vestitorul speranţei

 

  1. Poate cea mai izbitoare împlinire a Cuvîntului lui Dumnezeu au fost multele profeţii despre renaşterea lui Israel. Cuvîntul lui dumnezeu a declarat în mod repetat că poporul Lui, Israel va fi împrăştiat printre toate neamurile, că-şi vor pierde templul, preoţimea şi identitatea naţională. A prezis că vor avea experienţe amare în timpul diasporei.
  2. Remarcăm: Biblia n-a autorizat pe nimeni să persecute pe evrei. De fapt, ea promite pedeapsă directă de la Dumnezeu pentru oricine face rău evreilor sau chiar îi blestămă. Dar Biblia a prezis clar că lor li se va face rău de către restul lumii – împrăştiaţi şi disperaţi.
  3. Cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că evreii vor cumpăra literal pămîntul înapoi. Ei l-au cumpărat plătind pentru pămîntul lor iubit numerar, sudoare, sînge.
  4. Cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că prin cultivare de către evrei, pustietăţile Palestinei vor înflori iarăşi. Şi a mai prezis că în timpul binecuvîntării lui Israel de către Dumnezeu, ploile se vor înmulţi. Şi s-au inmulţit.
  5. Cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că Ierusalimul va fi un teritoriu aprig disputat. Şi este.
  6. A prezis că, comunitatea naţiunilor va fi amestecată în acea dispută. Şi este.
  7. A prezis că Israel renăscut va fi o putere militară tare. Şi este.
  8. Cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că evreii şi arabii vor trăi în pace împreună, după o perioadă furtunoasă. Încă nu s-a întîmplat, dar Cuvîntul lui Dumnezeu a spus-o şi se va adeveri.
  9. Şi cuvîntul lui Dumnezeu a prezis că după ce se va ajunge la pace, o viitoare încercare de a ataca şi nimici Israelul făcută de multe neamuri, va fi declanşatorul care va face ca Dumnezeu să-şi declare suveranitatea. În sfîrşit taina se va sfîrşi.
  10. Noaptea temporară a pămîntului se va sfîrşi. Va veni dimineaţa. Oamenii vrednici ai lui Dumnezeu încercaţi şi dovediţi a fi oneşti, umiliţi şi compătimitori, vor deveni conducători ai pămîntului.
  11. Cerul îşi va arăta faţa şi-şi va deschide mîinile să binecuvînteze. Vîrsta de aur va fi sosită şi nu există nici o persoană care a trăit vreodată pe pămînt care să nu aibă acces la mîntuitorul lumii.
  12. Moise a dat lui Israel o probă prin care puteau să evalueze un profet. Dacă ceeace aspune se adevereşte, puteţi avea încredere că vorbeşte Cuvîntul lui Dumnezeu.
  13. Biblia trece această probă. Ea se verifică prin dovezile fosilelor, date istoriceşi prin profeţii împlinite atît în timp cît şi în amănunte precise.
  14. Proba finală este una personală; Îşi ţine Cuvîntul lui Dumnezeu făgăduinţa de a aduce transformare spirituală în vieţile celor ce caută?
  15. Aşa pretinde – şi oricine care simte mîna lui Dumnezeu, este învitat să-l pună la probă. Nu trebuie să fie nici o orbire într-un fapt de credinţă, numai o bază solidă – autoritatea Cuvîntului lui Dumnezeu.

 

                                                                   Aplicarea Cuvîntului lui Dumnezeu în vieţile noastre

  1. Am vrea să ne îndreptăm atenţia spre Cuvîntul lui Dumnezeu din propriile noastre vieţi ca fraţi în Christos. Ca studenţi ai Bibliei avem multe motive de bucurie.
  2. Mesajul secerişului ne-a îmbogăţit vieţile şi, pe măsură ce strîmtorarea din lume creşte, noi putem avea cu toţii tot mai multă apreciere pentru “Adevărul” pe care-l avem.
  3. Dar am vrea să sugerăm că nu este destul pentru noi ca urmaşi ai lui Isus să învăţam ceeace spune Biblia că este adevărat. Pentru a fi total în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu noi trebuie să punem accentul pe ceeace Biblia pune accentul.
  4. Cum putem spune pe ce pune accentul Cuvîntul lui Dumnezeu? Prin ceeace el repetă adesea, prin ceeace el declară clar, prin ceeace el accentuează cu expresii tari.
  5. Două exemple vii: Pavel pare să folosească cel mai tare limbaj posibil atunci cînd declară că, chiar dacă ar muri ca martir, dacă n-ar avea iubire, n-ar fi nimic (1 Cor. 13:8).
  6. Vorbind despre înviere, Pavel declară că ne-am învăţat înainte de toate că Christos a murit pentru păcatele noastre şi a înviat (1 Cor. 15:3). Acestea sînt exemple despre modurile în care Cuvîntul lui Dumnezeu accentuează unele adevăruri mai mult decît pe altele.
  7. Cuvîntul lui Dumnezeu foloseşte de asemenea contraste şi comparaţii. Întocmai ca şi în corpul uman, fiecare membru este controlat de muşchi care acţionează opus pentru mişcări opuse aşa este şi în Corpul lui Christos şi aşa este şi în tărîmul ideilor prezentate în Cuvîntul lui Dumnezeu.
  8. Poziţia corectă se poate găsi adesea numai în ciocnirea, în tensiunea ideilor opuse.
  9. De exemplu sîntem învăţaţi în Evrei 13:1 să avem iubire frăţească puternică. Dar în versetul următor ni se spune să echilibrăm această iubire dintre noi cu iubire activă pentru străini.
  10. Sensul textului grecesc din aceste versete este că noi trebuie să cultivăm iubirea frăţească şi afecţiunea. – “Philadelphia”, dar echilibrînd-o cu iubirea de stăini: “Philaxeneas”.
  11. Cuvîntul lui Dumnezeu este nedatat şi se potriveşte tuturor situaţiilor culturale. Dar trebuie să fim atenţi să nu uităm contextul istoric în care sînt stabilite principiile lui.
  12. De exemplu, în vremea Noului Testament n-a fost cu putinţă în mod real să se ignore fraţii din vecinătatea noastră şi să făurim în loc legături prin telefon şi călătorii cu alţi prieteni mai apropiaţi în idei de noi.
  13. Trebuie să fim foarte atenţi să nu ignorăm încercările legăturilor noastre dificile pe care le găsim în adunarea de acasă, pentru legături, poate mai agreabile, dar mai superficiale, pe care le putem face la convenţii.
  14. Călătoriile pot fi limitate într-o zi. Şi noi trebuie să stăpînim arta de a ne iubi unul pe altul în adunările noastre locale.
  15. Să ne gîndim la unele învăţături ale Cuvîntului lui Dumnezeu care inflenţează direct lăgăturile noastre reciproce.
  16. În Efeseni 4:3 sîntem învăţaţi să ţinem, sau să păstrăm unitatea corpului. Noi facem aceasta nu doar prin evitarea conflictelor – Cuvîntul lui Dumnezeu nu susţine liniştea ca ţel, ci mai curînd prin urmărirea păcii Biblice în sensul deplinătăţii – cauzei comune – înlăturarea diferenţelor, activitate comună continuă, dedicare şi supunere.
  17. Şi astfel Cuvîntul lui Dumnezeu este plin de sfaturi despre felul în care să procedăm într-o comunitate de fraţi. Sîntem învăţaţi să ne iubim unul pe altul, să ne rugăm unul pentru altul, să ne iertăm unul pe altul, să ne supunem unul altuia, să ne sfătuim unul pe altul, să ne servim unul pe altul.
  18. Să considerăm una din cele mai subapreciate virtuţi de pe această listă scurtă: rugăciunea. Studiu Biblic zilnic însoţit de rugăciune este esenţial pentru umblarea cu Dumnezeu. Nimeni să nu încerce să servească pe Dumnezeu fără să dea atenţie zilnică rugăciunii şi studiului profund al Cuvîntului lui Dumnezeu.
  19. Chiar şi Isus care a avut puteri perfecte de evocare şi o măsură deplină nelimitată de Spirit sfînt, n-a putut fără rugăciune nici măcar o zi, după cîte ştim. Mai bine-şi pierdea din somn decît să piardă din timpul de legătură cu Tatăl ceresc.
  20. Rugăciunea activă, bazată pe starea noastră cu Dumnezeu ca credincioşi justificaţi este cel mai bun mod de a rezolva neînţelegerile cu angajaţii, cu şefii sau cu soţiile, cu membrii familiei sau cu fraţii.
  21. Niciodată n-a existat vreun om mare al lui Dumnmezeu care să nu fi fost om de rugăciune: Avraam, Moise, David, Daniel, Petru, Pavel, Ioan – şi Isus.
  22. Cuvîntul lui Dumnezeu înregistrează lucrurile pentru care oamenii mari ai lui Dumnezeu s-au rugat. Pentru ca credinţa unui anumit credincios să nu-l părăsească Ioan 13. Pentru ca să putem avea succes în corectarea neajunsurilor din credinţa altora. ! tesal. 5:12
  23. Pentru ca Dumnezeu să ierte păcatele altora săvîrşite împotriva noastră. Matei 5

Pentru înţelepciune personală. Iacov 1

Pentru ca Dumnezeu să ne ierte păcatele recent recunoscute

Pentru ca Dumnezeu să ne indice alegerea făcută de El pentru noi în realizarea datorinţelor pe care El ni le-a dat de împlinit.

  1. Examinînd rugăciunle oamenilor mari ai lui Dumnezeu şi noi găsim că adesea ele includeau 4 elemente: adorarea lui Dumnezeu, mărturisirea păcatelor, mulţumiri pentru binecuvîntările Lui şi ultimul din toate, cererea binecuvîntărilor pentru noi şi în special pentru alţii.
  2. Un alt punct important este supunerea unul altuia. În 1 Petru 5:5 sîntem învăţaţi că tînărul trebuie să se supună celui mai bătrîn. Apoi Petru “circulă în ambele sensuri” spunînd: “da, şi toţi să ne supunem unul altuia”.
  3. Pavel explică mai departe spunîndu-ne că supunerea noastră la cei care conduc în Biserică să fie proporţională cu munca reală pe care ei o fac în Christos şi cu rodnicia de care par să dea dovadă.
  4. În 1 Cor. 3 Pavel expune “lucrările” pe care le putem face fiindcă sîntem justificaţi prin Christos. El remarcă influenţa pe care o au aceste acţiuni obişnuite asupra caracterelor noastre – şi descrie importanţa acestor roade asupra răsplăţii noastre viitoare.
  5. De aceea, faptele reale sînt un barometru al puterii spirituale şi trebuie respectate de fraţi. În 1 Cor. 16:16 el îndeamnă la supunere acelora care sînt angajaţi în serviciul sfinţilor.
  6. În 1 Tim. 5:17 el pune studiul şi învăţarea sus pe lista serviciilor valoroase. În Evrei 13:17 el ne îndeamnă să ascultăm de conducătorii noştri spirituali şi să încercăm să evităm a le face sarcina neplăcută.
  7. Dar în 2 Cor. 3:1 el explică faptul că poziţiile acelea de conducere nu decurg din nume, din slujba în care a fost ales cineva, ori dintr-o scrisoare de recomandare, ci dintr-o realitate a unei vieţi de serviciu.. Lipsa unei slujbe oficiale nu este scuză pentru lipsa de serviciu pentru comuniatea frăţească.
  8. Şi în 1 Cor. 10:13-17 Pavel prezintă principiul că munca pe care noi o facem pentru Domnul şi pentru poporul Său este măsura influenţei noastre. El vorbeşte despre o “măsură” sau “sferă” de autoritate spirituală şi o leagă direct de succesul real de care s-a bucurat în serviciul Domnului.
  9. Supunerea reciprocă, desigur nu este singura virtute scrisă pentru noi în relaţiile noastre, unul cu altul. Nu putem citi relatările Noului Testament fără să fim impresionaţi de vigoarea cu care apostolii şi-au argumentat punctele altul altuia şi asupra influenţelor lumeşti în Biserică.
  10. În Col. 3:14-16 Pavel îşi prefaţează porunca să ne învăţăm şi să ne sfătuim unii pe alţii, cu cîteva cerinţe: Cuvîntul lui Dumnezeu să locuiască din belşug în noi, să avem o “inimă îndurătoare” – adînc în noi, să avem sentimente emoţionante unul pentru altul; să ne răbdăm unul pe altul sau să trecem cu vederea unii altora imperfecţiunile, cît putem de mult.
  11. Să ne iertăm unul pe altul aşa cum ne-a iertat Christos; să ne iubim unul pe altul; să cultivăm pacea nu numai individual în inimă ci şi în “corpul” nostru comun şi mulţumirea să umple legăturile noastre.
  12. După ce a spus toate acestea, Pavel ne spune să ne învăţăm şi să ne sfătuim unul pe altul – ceeace noi înţelegem că înseamnă să comunicăm unul cu altul sincer şi onest despre felul în care să trăim şi să procedăm. Şi Pavel recomandă un ton pozitiv, bucuroa în sfătuire – o atmosferă îmbogăţită de muzică spirituală şi se spiritul harului.
  13. În sfîrşit, Pavel declară în 1 Tes. 5:12 că noi trebuie să-i cunoaştem pe aceia dintre noi care se trudesc pentru noi şi care ne sfătuiesc. Poate că aceasta sugerează că ar putea fi printre noi din aceia care se străduiesc şi sfătuiesc, dar care n-au fost recunoscuţi de Biserică.
  14. Poate înseamnă că noi trebuie să dăm atenţie le ceeace ne spun conducătorii noştri, chiar dacă este neplăcut. În orice caz, sîntem “sfătuiţi” să ne învingem reacţiile negative cînd sîntem corectaţi şi să recunoaştem că cei care fac acest serviciu pentru noi plătesc un preţ. Cei care se trudesc pentru noi şi ne sfătuiesc să fie bine apreciaţi.
  15. Fiindcă corpul va comunica mult dacă este sănătos, Cuvîntul lui Dumnezeu vorbeşte mult despre “a ne ierta unul pe altul”. Necesitatea de iertare multă implică faptul că vor fi multe supărări. Să nu fiţi surprinşi de păcatele fraţilor voştri.
  16. Să nu înjosim cu pioşenie pe fraţii noştri vorbind cum “în acest stadiu al Bisericii” ne putem aştepta “la mulţime din turma mare şi la mai puţini din turma mică”. Dumnezeu este cel care judecă. Pentru noi este să ne iertăm unul pe altul, întocmai cum ne-a iertat Christos păcatele mult mai importante – cele din noi înşine.
  17. Dintre toate virtuţile pe care Cuvîntul lui Dumnezeu ne cere să le cultivăm în legăturile noastre unul cu altul, cea mai importantă, este cea pe care se pune mai mult accentul, cea esenţială este Iubirea. Sînt sute de versete căre vorbesc despre iubire.
  18. Să ne întoarcem la textul din Colos. 3:14 pe care l-am considerat cu cîteva momente în urmă. Acolo Pavel înşira un număr de virtuţi şi punea iubirea “mai presus de toate”. El o numeşte “iubirea” – agape – care, el spune că este legătura desăvîrşirii. Cu toţii ştim că agape este o iubire bazată pe principiu.
  19. Dar noi am sugera că aici Pavel declară că dacă devotarea noastră principiului nu ne leagă mai strîns împreună, atunci ea nu este agape. Iubirea este legătura desăvîrşirii – literal, al sfîrşitului cursului nostru împreună.
  20. Iubirea este legătura desăvîrşirii pentru că ea combină într-un cuvînt toate elementele caracterului echilibrat; este sacrificatoare – dornică să meargă oricît să servească pe alţii, chiar pînă la moarte.
  21. În iubirea Biblică nu există nici o “limită practică” nici o “linie de demarcaţie”. Christos iubind pe ai Săi, ne-a iubit pînă la sfîrşit – nu numai pînă la moarte, ci pînă la sfîrşit – pînă la limita extremă. Şi nouă ni se cere să facem la fel.
  22. Deşi iubirea Biblică nu este bazată pe emoţii, ea nu este lipsită de emoţii. Ea se îngrijeşte; are curaj echilibrat, simţăminte de compasiune, interes, capacitatea de a avea o mînie dreaptă în folosul altora. O vedem în Isus, care a fost indignat în mod drept de afrontul adus lui Dumnezeu şi de nedreptatea bieţilor pelerini, reprezentaţi prin schimbătorii de bani nedrepţi; totuşi El n-a arătat nici un fel de indignare dreaptă relativ la propriile Sale drepturi perfecte.
  23. Deşi cutremurat de pătrunderea cuielor în mîini şi picioare, totuşi El a fost mişcat de compătimire datorită condiţiei vrednice de milă a duşmanilor Lui.. Ei erau atît de mîndri, dar atît de slabi. Atît de plini de sine, dar atît de vulnerabili. Şi Isus s-a rugat pentru ei aşa cum ne-a învăţat pe noi să facem: “Tată, iartă-i”.
  24. Dar deşi iubirea Biblică este emoţională sau compătimitoare, ea nu ignoră greşelile altora. Iubirea Biblică se înalţă deasupra iubirii minţii umane în aceea că ea disciplinează. Ea plăteşte preţul cerut ca să sfătuiască pe alţii.
  25. Disciplina iubirii Biblice ne poate duce la oprirea privilegiilor sau chiar la excluderea unui păcătos grav din comunitate pentru a-i da o lecţia cuvenită. Ea va susţine adevărul; va comunica cu onestitate ceea ce se întîmplă în vieţile noastre; ea va fixa limite în familiile noastre, în munca noastră sau în relaţiile noastre cu alţii.
  26. Ea nu trece sub tăcere ofensele, ci le confruntă cu onestitate şi le foloseşte ca experienţe folositoare pentru noi şi pentru alţii.
  27. Şi în sfîrşit, iubirea, aşa cum o defineşte Cuvîntul lui Dumnezeu, este iertătoare, Cînd totul va fi spus şi făcut mai sînt încă ofense pe care partea cea corectă nu le-a stîrnit pe acelea va trebui să le suportăm noi înşine.
  28. Vor fi pedepse pe care altcineva le-ar merita, pe care va trebui să le suportăm dacă vrem să contribuim la realizarea relaţiilor pozitive cu fraţii noştri. Nu pot exista limite juridice în iubirea Biblică. De cîte ori să iertăm? de 70 de ori 7!
  29. Da, iubirea este legătura sfîrşitului. Şi noi credem că această expresie are o forţă specială acum. Într-o lume care degenerează în anarhie, corpul lui Christos trebuie să fie, şi noi credem că va fi, matur în capacitatea de a iubi şi a sta legat împreună.
  30. Astfel simţim că viziunea despre relaţiile noastre ca fraţi în anii din urmă ai acestei vîrste să nu fie întunecată de pesimism şi de o preocupare de “a sta singur”. Vedem Cuvîntul lui Dumnezeu învăţîndu-ne aici şi în multe alte pasaje că vom fi victorioşi ca şi corp.
  31. este inimaginabil ca corpul lui Christos să treacă în moarte izolaţi unul de altul. Iubirea reciprocă şi iertarea şi bucuria ne sînt promise şi credem că următorii cîţiva ani vor fi un timp pentru noi toţi să creştem în capacitatea de a ne bucura de aceste privilegii.
  32. Cu acest gînd în minte, încheiem această prezentare cu încă un scurt modul audiovizual – Vi-l oferim împreună cu rugăciunea apostolului Petru:
  33. “de aceea preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri (noile ceruri şi noul pămînt) siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui în pace”. 2 Petru 3:14