Dacă nu există iad atunci ce facem cu învățătura Domnului Isus depre iad? Eu am înțeles că iadul nu este pentru oameni ci pentru demoni, dar omul făra Dumnezeu este un demon.

Despre Iad s-au spus şi se spun multe. Aici avem de-a face cu o educaţie religioasă care a apărut în Evul Mediu, atunci când nu erau Biblii la îndemâna oricui. Astăzi avem cu toţii Biblii, dar ne place să auzim cum le explică alţii care încă susţin acele învăţături medievale, şi de pe urma cărora obţin chiar profit material. Este profitabil să sperii pe alţii cu iadul în timp ce tu nu crezi în el dar poţi să obţii prin aceasta un trai comfortabil.

Majoritatea dintre noi avem cunoştinţă de vestitele Mănăstiri din Bucovina. În special la Suceviţa, mănăstirea Putna, pe peretele din afară este pictat  iadul, aşa cum l-am cunoscut cu toţii de pe la bisericile pe unde am umblat căutând mântuirea. Şi ce am văzut acolo? O groapă adâncă cu foc, unde diavoli cu coarne şi coadă, cu furci în mână întorceau pe păcătoşi cum întorci pe grătar acei cârnăciori pe care-i numim "mici", să se prăjească când pe o parte când pe cealaltă.

Întrebarea este: Despre acest fel de iad a vorbit Isus? Nu credem, pentru că citind în Biblie, nicăieri nu găsim scris aşa ceva, că dracii sunt şefi în iad. Ce, ei nu sunt păcătoşi? N-ar trebui şi ei prăjiţi puţin? Şi încă ceva, acei demoni de pe peretele mănăstirii nu sunt supăraţi că sunt în iad; dimpotrivă, se pare că se bucură când bagă furcă în păcătoşi. Cine le-a dat acel serviciu ca să fie responsabili cu focul iadului şi cu tortura păcătoşilor? Desigur că acel care a construit acel iad virtual, este marele maestru al minciunii: Satan.

Nu Dumnezeu, nici Domnul Isus. Ei n-au vorbit de Iad, ci Satan răstălmăcind Scriptura a băgat în capul oamenilor groaza chinului veşnic. Dumnezeu este iubire şi nu poate să tortureze pe păcătoşi. El nu are acea inimă fără inimă. Lumea civilizată pedepseşte tortura. Lumea păcătoasă condamnă tirania şi actele de barbarie. Atunci întrebăm: neprihănitul Dumnezeu al iubirii să se bucure torturând pe păcătoşi, şi mai mult, să folosească demoni  mai păcătoşi decât oamenii pe post de fochişti şi gardieni în iad? Ce blasfemie! Ce hulă a aruncat Satan asupra iubitului nostru Tată ceresc şi a iubitului nostru Mântuitor Isus Cristos!!!!

Cu mult timp în urmă, popoarele păgâne din jurul Israelului obişnuiau să ardă pe copii de viii. Şi ce credeţi că s-a întâmplat? Israeliţii au început să facă şi ei la fel, părăsind calea Domnului. Să citim ce le spune Dumnezeu în urma acestor lucruri:

Ieremia 32:35 „Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloh pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gând că au să facă asemenea grozăvii, ca să ducă pe Iuda în păcat.”

Vedem că a arde copiii, nici nu-I trecuse prin gând lui Dumnezeu asemenea lucru. Dacă o ardere a câtorva copii nici nu-I trecuse prin gând, cum să-I treacă prin gând preamăritului Dumnezeu o tortură în foc pe vecie?

 Scriptura nu vorbeşte nicăieri de chinul veşnic. Scriptura vorbeşte despre focul veşnic, care este folosit ca un simbol, nu literal. De ce? Biblia ne răspunde: „Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă” Matei 13:34  

Un om rău nu este un demon. Demonii sunt fiinţe de altă natură decât cea omenească, dar pot intra în om şi omul devine posedat de demon. Isus după cum scrie în Evanghelii, a scos demoni din oameni. Şi se poate ca un om să aibă şi mai mulţi demoni (Luca 8:27). Trebuie citit mai mult în Biblie. Isus nu le-a spus „caprelor", mergeţi în chinul cel veşnic (Matei 25:41) ci: „mergeţi în focul cel veşnic".

Ce este focul veşnic?

Apostolul Pavel ne spune că : „…Dumnezeul nostru este un foc mistuitor…" (Evrei 12:29).  Observăm că apostolul nu spune că Dumnezeu este un foc chinuitor, ci mistuitor. Să căutăm în dicţionar şi să vedem semnificaţia verbului „a mistui". Ce aflăm? „A face să nu mai existe"; aceasta este semnificaţia, nu a  face să existe în chinuri.

Cum este Dumnezeu şi Iubire şi foc mistuitor?

Foarte bine. El este şi dreptate, iar dreptatea arde ca focul ce nimiceşte pe păcătoşi. Ps. 145:20.

Legea lui Dumnezeu este focul. Citim în Deuteronom 33:2: „…Domnul…având în dreapta Sa focul legii …" Deci legea lui Dumnezeu este veşnică şi cine cade sub judecata legii veşnice, cade în focul nimicirii (nu chinuirii) veşnice.

Încă un lucru important: cuvântul iad nici nu se poate găsi în Biblie, cu excepţia unor traduceri vechi, dar în Bibliile autentice acceptate de majoritatea creştinilor nici nu putem găsi acest cuvânt. Este doar o aplicare greşită a unor parabole ale Domnului nostru. Apostolii şi scriitorii Bibliei, nicăieri nu au predicat iadul.

Dacă aveţi scripturi directe despre care credeţi că nu se armonizează cu ceea ce am prezentat aici, vă rugăm să ne scrieţi, sau dacă aveţi unele scripturi despre care credeţi că sprijină doctrina iadului.