1 Ioan 4:16 „Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.”
Una din cele mai dificile întrebari pentru mulţi creştini este aceasta: De ce un Dumnezeu plin de iubire permite atâta rău în lume, cum poate El să-şi lase creaţia Sa să sufere aşa mult; şi mai mult, cum poate să omoare pe alţii? Desigur, citind în vechiul Testament vom vedea cazuri când Dumnezeu trimite naţiunea lui Israel la război împotriva filistenilor şi spune să omoare pe toţi oamenii, inclusiv copiii şi femeile. (1 Samuel 15:3)
Adevăraţii copiii ai lui Dumnezeu, în sinceritate faţă de adevăr, trebuie să ajungă să înţeleagă adevăratul caracter al lui Dumnezeu, care este bazat pe iubire, dreptate, putere şi înţelepciune. Toate aceste detalii duc la o întrebare mult mai generală, şi anume, de ce permite Dumnezeu răul în lume?
În toată lumea, există multe, multe zile de aducere aminte, fiindcă în toată lumea, de-a lungul istoriei ei, au existat multe tragedii.
Ne place să ne gândim că timpul vindecă. Dar se pare că avem nevoie de mai mult decât doar de timp. Avem nevoie de răspunsuri.
V-ați gândit, vă gândiți unde a fost Dumnezeu în toate acele tragedii? I-a păsat Lui? Îi pasă? N-a putut interveni, pur și simplu să nu lase să se întâmple? De ce continuă suferința — secol după secol, mileniu după mileniu? Se va sfârși oare vreodată?
Unde găsim răspunsul la întrebările noastre? În calitate de creștini ne întrebăm: Oare ce are de zis Biblia?
Faptul că ne punem această întrebare, ar trebui să fie un indiciu că avem credință în existența lui Dumnezeu.
Și faptul că întrebăm unde a fost Dumnezeu, nu înseamnă că încercăm să-L judecăm.
Am dori mai degrabă să vedem împreună ce răspunsuri găsim în Biblie la aceste întrebări.
În toate aceste tragedii, mulți și-au pus întrebarea: De ce? De ce a lăsat Dumnezeu să se întâmple?
A știut El ce se va întâmpla? A auzit el strigătele victimelor, sau ale familiilor care Îl întrebau, “Doamne, de ce n-ai oprit dezastrul? De ce, Doamne, de ce?”
Unii au sugerat că Dumnezeu a făcut și face eforturi disperate să oprească suferința și moartea. Nu credem aceasta. Dacă așa ar fi, ar însemna că n-a reușit. Și Dumnezeu întotdeuna reușește.
Mulți oameni nobili au murit în tragedii, în toată lumea. Dar oare toți aceștia au fost creștini?
Desigur că nu credem că aceia care au murit au meritat să moară. Și nici că aceia care au fost cruțați au fost cumva mai buni și au meritat mai mult decât ceilalți să trăiască.
Am putea chiar întreba: Unde este și ce face acum Dumnezeu în toate părțile lumii?
Necazuri și suferințe sunt peste tot în lume. Potrivit unei publicații cunoscute, o treime din populația lumii este în pericol de a muri de foame. Dintre aceștia 300 de milioane sunt copii.
Ne cuprind fiorii când ne gândim la zilele lui Stalin, Hitler și Mao Tze Dun, care au ucis zeci de milioane de oameni. Numai în ultimul secol au murit de mâna celor la putere 185 milioane de oameni – aceasta însemnând 1 din 22. Să nu mai vorbim de secolele trecute!
Toți am auzit de ciuma bubonică din secolul al 14-lea, o boală transmisă de purici prin șobolani, care a ucis 25 milioane de oameni.
Dar creștinii care au fost sfâșiați de fiare în arenă doar pentru a distra mulțimile din Roma?
În timpurile moderne s-a născut era atomică. Recent, buletinul unui om de știință din domeniul nuclear a mutat minutarul ceasului zilei fatale aproape de miezul nopții. Zicea că riscul de război nuclear n-a fost atât de mare ca acum, de la sfârșitul războiului rece.
În legătură cu acestea, Biblia spune în câteva cuvinte: Toată creația suferă și suspină, așteptând. Așteptând ce? De ce permite Dumnezeu răul? Și de ce atâta vreme? Ce așteaptă Dumnezeu?
Așadar, “de ce oamenilor buni li se întâmplă multe lucruri rele?” Și ce spune Biblia?
Pentru a afla răspunsul la această întrebare de secole, trebuie să înțelegem ce spune de fapt Biblia.
Când vom putea înțelege planul lui Dumnezeu scris în Biblie, trecut, prezent și viitor, atunci sperăm că vom înțelege caracterul lui Dumnezeu și vom ști ce făcea El în toate acele tragedii.
Biblia a fost inițial scrisă, desigur, de evrei și pentru everei — poporul Israel. Ea ne arată ce fel de Dumnezeu avem, prin felul cum a lucrat cu Israelul, vechiul popor al Cărții. Iar Israel este o imagine sau un tip al întregii lumi.
În toată istoria suferințelor poporului Său Israel, Dumnezeu a fost cu ei.
După cum un părinte iubitor ar sări imediat să apere pe copilul său în primejdie, tot așa Dumnezeu a fost cu poporul Său prin toate necazurile lui.
Scripturile ne spun: “În toate necazurile lor, El a fost întristat și Îngerul care este înaintea feței Lui i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea și în îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat, din vechime, în toate zilele.” Is. 63:9.
De fapt noi știm că Dumnezeu este “întristat” de necazurile și suferințele tuturor oamenilor.
El vede mai multe necazuri decât am putea vedea noi vreodată. El suferă mai adânc decât am putea noi suferi vreodată. Fiecare inimă își are întristarea ei și Dumnezeu vede întristarea fiecăreia.
Astfel Domnul Dumnezeu suferă cu noi așa cum un părinte suferă în suferințele copilului său.
Dumnezeu a simțit durerea unui părinte când Isus a suferit și a murit. Și ni se spune că Isus poate “avea milă de slăbiciunile noastre” — a fost “om al durerii și obișnuit cu suferința”.
Dar suferința lui Dumnezeu nu este rezultatul neputinței din partea Lui. Nouă nu ni se întâmplă tragedii din cauză că Dumnezeu nu este destul de puternic pentru a le preveni – deoarece Dumnezeu este atotputernic!
Nu ni se întâmplă tragedii din cauză că El nu este destul de înțelept pentru a vedea dinainte ce se va întâmpla – fiindcă El este atotînțelept!
Nu ni se întâmplă tragedii din cauză că El nu este destul de corect și drept cu noi și cu toți oamenii — nu, fiindcă El este drept în toate!
Și desigur, nu ni se întâmplă tragedii din cauză că El nu este destul de iubitor ca să-I pese de noi — nu, El nu este indiferent, deoarece Dumnezeu este Iubire!
Așadar, de ce n-a protejat Dumnezeu pe poporul Său Israel din vechime, și pe noi de asemenea, de toate necazurile?
Ei bine, după cum știm din Biblie, problemele lui Israel au venit ca rezultat al nerespectării legământului lui Dumnezeu cu ei. Ei nu și-au ținut angajamentul față de El.
Ieremia, adeseori numit profet al condamnării, a zis: “Căci El (Dumnezeu) nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește de bunăvoie pe fiii oamenilor.” Plângerile 3:33.
Totuși, de ce suferă atâția și atât de mult? Poate că o ilustrație ne va ajuta să explicăm.
Mai ales la oraș, cu toții am văzut că locurile unde se construiește ceva sunt îngrădite cu garduri înalte.
Din curiozitate poate, ne-am uitat prin gard. Și ce am văzut? Un întreg haos: dezordine, moloz, praf.
Văzând toate acestea, ne-am zis noi oare, “Constructorii aceștia nu știu ce fac; uite ce dezordine!?” Desigur că nu.
Tot așa, dragi prieteni, să nu judecăm pe Dumnezeu după planul Său neterminat!
Mai mult, am putea vedea afișat pe gardul șantierului un proiect frumos sau o machetă care ar arăta cum va fi clădirea terminată.
De fapt, dragi prieteni, noi avem “un proiect” al destinului omului scris în Biblie.
Biblia merge înapoi până la originile suferinței, păcatul, apoi la consecințele lui și la beneficiile eterne pentru omenire.
După ce tot fumul și praful vor trece, vom vedea ce a plănuit iubitorul nostru Tată ceresc pentru noi, copiii Săi.
Câți dintre noi suntem părinți? Această ilustrație ne poate ajuta să vedem ce a permis Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.
Noi încercăm să-i învățăm pe copii să facă alegeri corecte. Dar uneori este necesar ca ei să simtă urmările unor alegeri greșite. Și totuși, am vrea să-i protejăm de urmări grave, ireversibile.
Ca părinți am încercat să-i învățăm pe copii ce pericol este să atingă o sobă fierbinte. Le-am luat mânuța și le-am atins rapid degetele de sobă când încă nu era prea fierbinte.
Nu este o sarcină ușoară să crești copii ca să devină oameni nobili, onorabili.
Dar, am fi preferat oare un animal împăiat sau un robot care să facă tot ce vrem noi, fiindcă ar fi mai ușor? Desigur că nu!!
De fapt, de aceea l-a creat Dumnezeu pe om cu voință liberă, capabil să aleagă.
Biblia spune că din cauza neascultării lui Adam a urmat suferința și răul.
Dar mulți resping istoria căderii lui Adam din cauză că a mâncat un fruct, socotind-o a fi un mit.
Dar Moise, profeții, Isus și apostolii au acceptat-o ca un fapt. Și noi de asemenea o acceptăm.
Biblia spune că Dumnezeu l-a avertizat pe Adam spunându-i: “În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Dar oare este corect să condamni un om la moarte numai fiindcă a mâncat un fruct? N-a fost prea mare pedeapsa? Nu. Prin interdicția de a mânca, Dumnezeu l-a pus pe Adam la o probă de ascultare.
Adam a fost creat un chip perfect al Creatorului său – deplin răspunzător față de legea divină.
N-a avut nevoie de nici o altă pregătire. N-a avut nevoie de altă lege în afară de cea care era în el ca ființă perfectă.
El n-a avut slăbiciuni; a știut ce face.
Adam a învățat prin experiență că alegerea are urmări. Și a fost izgonit din grădină.
Apostolul Pavel zice: “Prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși.” Rom. 5:19.
Dar este oare corect să ne fie transmisă așa o moștenire de suferință și moarte, numai fiindcă suntem copiii lui Adam?
De-a lungul mileniilor de istorie întortocheată a omului au suferit oameni aparent nevinovați — copii, tați, mame.
Dar de ce să suferim noi pentru că Adam a mâncat din fructul oprit?
Unde este dreptatea lui Dumnezeu? Unde este iubirea lui Dumnezeu?
Apostolul Pavel are răspunsul: “După cum toți mor în Adam, tot așa în Cristos toți vor fi făcuți vii.” 1 Cor. 15:22.
Aici este dreptatea lui Dumnezeu — aici este iubirea lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel zice că Dumnezeu a prevăzut în planul Său această răscumpărare, așa “încât să fie drept și să îndreptățească pe cel care are credință în Isus.” Rom. 3:26.
64. Da, Dumnezeu trebuia să fie drept, dar apoi din iubire a dat pe singurul Său Fiu ca să plătească prețul pentru păcat.
“Căci după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.” Rom. 5:19.
În timp ce Dumnezeu este Judecătorul cel drept care a condamnat pe Adam și pe urmașii lui cu sentința “negreșit vei muri”, El este și Judecătorul care a dat pe fiul Său ca să ridice pedeapsa lui Adam!
Dacă noi am fi individual în încercare de viață, atunci individual am avea nevoie de un răscumpărător.
“Răscumpărare” — antilutron în greacă — înseamnă “preț corespunzător”. Răscumpărarea lui Adam a fost Isus. Un om perfect pentru un om perfect.
“Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; mărturie (să fie) dată la timpul ei.” 1 Tim. 2:5, 6.
Să repetăm: “Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; mărturie (să fie) dată la timpul ei.”
Numai un “preț” echivalent putea să răscumpere pe Adam și să salveze pe toți urmașii lui condamnați în el.
Dreptatea a cerut un om perfect care să ia locul lui Adam în moarte, pentru a-l elibera de pedeapsa morții.
“Nici unul (cu excepția lui Isus) nu poate să răscumpere pe fratele său, sau să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși.” Ps. 49:7.
Ce plan incredibil de eficient și plin de putere!
Dar Isus a dat prețul de răscumpărare cu aproape 2000 de ani în urmă. De ce suferă încă și mor toți oamenii?
Nu vi se frânge inima de durere când vedeți și auziți despre suferința din lume? N-ați fost copleșiți de o tragedie personală, și ați strigat asemenea lui Iov din Biblie?
De fapt, viața lui Iov este ca o miniatură a istoriei și suferințelor umane. Dar, precum în cazul lui Iov, pentru toți oamenii există un destin final minunat.
Să ridicăm cortina și să vedem apărând în scenă viața lui Iov, o familie frumoasă, fericită, bogată în pământuri și vite.
Dar curând a intrat și Satan în scenă, cu permisiunea lui Dumnezeu, și au început necazurile. Multe necazuri.
Slujitorii devotați ai lui Iov au fost uciși, cămilele, vitele au fost furate de hoți. O furtună a lovit casa unde erau adunați copiii săi, și toți au fost uciși.
Dacă n-a fost destul, el însuși a fost lovit de o boală îngrozitoare, asemenea leprei, și soția lui i-a spus să “blesteme pe Dumnezeu și să moară”.
Apoi au venit trei prieteni de-ai lui să-l mângâie. Au stat cu el tăcuți șapte zile și șapte nopți. Să ne imaginăm iubirea și preocuparea lor pentru el timp de o săptămână întreagă!
Când în final au început să vorbească, tot ce au realizat a fost să-l facă să se simtă mai mizerabil și mai descurajat. Acum Iov voia să moară. A cerut să fie ascuns în mormânt!
“Ah, de ai voi să mă ascunzi în mormânt, de m-ai acoperi până-|i va trece mânia, și de mi-ai rândui un timp și apoi Îți vei aduce iarăși aminte de mine! Iov 14:13.
Interesant! Ați știut că acest cuvânt ebraic, șeol, este tradus “iad”, la fel ca și “mormânt”?
Desigur, Iov voia de fapt ușurare — odihnă — odihna din somnul morții despre care a vorbit Isus.
Vedeți, traducătorii Bibliei au tradus selectiv acest cuvânt “șeol”, prin mormânt sau iad, depinzând dacă persoana era bună sau rea.
Suntem bucuroși că unii predicatori influenți au stins, ca să zicem așa, flăcările iadului de foc. Din păcate nu toți.
Prieteni, adevărul este că “iadul” din Biblie este doar “mormântul”.
După ce Iov a cerut să fie ascuns în mormânt, Dumnezeu i-a vorbit.
Dumnezeu i-a permis lui Satan să-i producă necazuri lui Iov, și întregii omeniri, dar El nu i-a explicat zicând, “Ascultă Iov, am să-l las pe Satan să aducă tot acest necaz peste tine pentru un timp. Necazul nu este din cauza ta. Nu te îngrijora, va fi bine”.
Nu, în loc de aceasta, Dumnezeu i-a amintit unele dintre creațiile Sale fenomenale — stelele din univers, precum și unele detalii, cum ar fi penajul berzei și tăria oului de struț. Iov 39:13-15.
Apoi i-a cerut lui Iov doar să se încreadă în El. În esență Dumnezeu i-a zis: Vezi grija Mea pentru detaliile pământului, precum și puterea Mea în stăpânirea universului— ai încredere în Mine!
Dumnezeu i-a pus de fapt trei întrebări despre stelele cerului care demonstrează puterea și înțelepciunea Lui în univers.:
“Poți tu să înnozi legăturile Pleiadei, sau să dezlegi frânghiile Orionului…și tu cârmuiești Ursa cu puiii ei?” Iov 38:31, 32.
Astronomii ne spun că Pleiadele sunt un cluster sau un roi unic de stele strălucitoare care plutesc prin univers în minunată simetrie.
În contrast, legăturile Orionului sunt “dezlegate”, fiindcă trei stele principale din centura Orionului plutesc cu viteze diferite și în direcții diferite — ca trei corăbii pe ocean, care se aliniază la un moment dat, dar care navighează spre trei porturi diferite din lume.
De asemenea Dumnezeu l-a întrebat pe Iov dacă poate “cârmui” Ursa cu puii ei.
Răspunsul evident la întrebările lui Dumnezeu este: Nu. Iov nu poate administra stelele … dar Dumnezeu poate înnoda Pleiadele, dezlega Orionul și cârmui Ursa cu puii ei.
Dacă Dumnezeu poate stăpâni acele stele, el poate stăpâni și efectul aparent scăpat de sub control al influențelor orbitoare ale lui Satan și continua lor pagubă devastatoare pentru omenire.
Dumnezeu îi spunea de fapt lui Iov: “Ai încredere în Mine”.
De fapt, aceasta este și concluzia rabinului Kuchner în cartea sa “Când oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele” . El zice: “Nu știu exact de ce se li întâmplă, dar am încredere în Dumnezeu”.
Dar de pe timpul lui Iov încoace, oamenii care studiază Biblia au ajuns să înțeleagă mult mai bine răspunsul la întrebarea, de ce permite Dumnezeu răul. Destul de trist însă, nu mulți înțeleg.
În legătură cu Iov, în cele din urmă toată proprietatea i-a fost restituită, îndoit. A avut iarăși fii și fiice frumoase.
Am spus că Iov ilustrează omenirea. Dacă este așa, înseamnă că omenirii i se va reda totul? Și mai mult decât înainte?
Da, aceasta înseamnă. Apostolul Petru face un rezumat al planului și scopurilor lui Dumnezeu pentru om în expresia “timpurile (sau anii) restabilirii”. Prieteni, Biblia ne dă o speranță adevărată.
“Și să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime.” Fapte 3:20, 21.
Ei bine, Restabilire înseamnă restaurare. Vedem deci, obiectivul întoarcerii lui Cristos este restaurarea tuturor lucrurilor. Nu distrugerea, ci restaurarea. Restaurarea sau restabilirea la ce?
Apostolii I-au pus lui Isus o întrebare critică tocmai înainte de a Se înălța la cer.
“Pe când erau ei strânși laolaltă L-au întrebat zicând: Doamne, în acest timp vei restabili Tu împărăția lui Israel?” Fapte 1:6, 7
Să observăm că Isus n-a spus: Nu, nu voi restabili împărăția lui Israel. Ei M-au răstignit.
El a spus doar: “Nu este treaba voastră să știți timpurile sau perioadele; pe acestea Tatăl le-a pus sub stăpânirea Sa.”
Aceasta implică indirect că vă fi o restabilire sau restaurare a lui Israel.
Și Apostolul Petru a vorbit despre “restabilirea tuturor lucrurilor”, nu numai a lui Israel.
Și apostolul Petru a spus că despre această restabilire “Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci” din Biblie! Pământul va fi restaurat, restabilit, nu ars!
Să nu uităm că Adam a fost creat perfect. El ar fi putut avea copii perfecți. În loc de aceasta, noi am primit o moștenire de suferință și moarte fiindcă el a păcătuit.
Dar din pricina păcatului lui Adam, a venit Isus Cristos, “Căci Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut”. Mat. 18:11
Ce a fost pierdut? Mai întâi, dreptul de viață, sănătatea și fericirea, căminul său perfect…dar și părtășia cu Dumnezeu, Creatorul său. În locul acestora, copiii lui au primit o moștenire de tragedie și moarte.
Să ascultăm cuvintele încurajatoare ale lui Isaia: “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor. Atunci șchiopul va sări ca un cerb … în pustie vor țâșni ape și în deșert torenți. … Cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul; vor căpăta veselie și bucurie, iar durerea și gemetele vor fugi.” Isa. 35:5, 6, 10
Dar ce va fi cu cei care au murit “fără Cristos”?
Biblia nu exagerează când zice că Isus Cristos a murit ca “răscumpărare pentru toți”.
Nici îngerul n-a exagerat când a anunțat nașterea lui Isus, zicând: “Iată, vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru tot poporul.” Luca 2:10
Nu merg cei mai mulți oameni, cei care nu cred în Cristos, nu merg ei în iad, să sufere, cum învață așa de mulți?
Nu! nu! Biblia zice că toți oamenii vor avea ocazia să meargă pe “calea sfințeniei” despre care vorbește Isaia.
Dar cei care au dus o viața rea? Și ei se vor întoarce? Este aceasta o “a doua șansă”? Nu este a doua șansă. Nimeni nu va scăpa ușor continuând să facă rău.
Celor răi le va fi greu să repare stricăciunea făcută în caracterul lor. Pe calea sfințeniei toți vor trebui să dea socoteală de răul făcut.
Isaia se referă la Satan printr-o metaforă zicând: “…pe calea acesta nu va fi nici un leu…”
Și exact aceasta spune și Noul Testament: Isus Cristos va lega pe Satan pentru o mie de ani, așa încât lumea să poată învăța dreptatea — să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat și să trăiască veșnic.
În Împărăția de pace, Satan nu va putea înșela pe cei care au dus o viață rea, sau chiar pe oamenii buni care nu L-au cunoscut pe Isus. De fapt, atunci vor avea ei prima șansă!
Cu toții ne rugăm, “Vie împărăția ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.”
Aceasta înseamnă că răscumpărarea este pentru toți! Da, toată omenirea va avea șansa să se reformeze și să-și câștige viața veșnică în Împărăția de pace a lui Dumnezeu.
Ni-l amintim pe Iov cel drept? El a cerut să fie ascuns în mormânt, “iadul biblic”, să se odihnească de toate suferințele.
Isus a comparat moartea cu somnul. El a spus: “Prietenul nostru, Lazăr, doarme. …Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna venită prin somn. Atunci Isus le-a spus pe față: Lazăr a murit.” Ioan 11:11, 13, 14
Vedem deci: moartea este un somn în care se așteaptă învierea.
De aceea, fiecare persoană, fiecare suflet care moare așteaptă învierea.
Ceea ce n-a știut Iov este despre “calea nouă și vie” — calea creștină. Dar aceasta a început cu aproape 2000 de ani în urmă.
Ce așteptăm noi? Apostolul Pavel spune că lumea așteaptă ca fiii lui Dumnezeu, Biserica creștină, să fie completă și pregătită să-i binecuvânteze.
“Creația așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.” Rom. 8:19
Inițial Dumnezeu a ales poporul Israel ca poporul Său. Când ei L-au respins pe Isus, Dumnezeu S-a întors către neamuri ca să cheme dintre ele pe fiii Săi, ca “popor pentru numele Său”.
Tot planul lui Dumnezeu este cuprins în scurt rezumat în aceste cuvinte ale apostolului:
“Mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile ca să ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său…Biserica lui Cristos.
După aceea Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul cel căzut al lui David, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța, pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu.” Fapte 15:14-17
Toate neamurile vor fi binecuvântate! Acesta este planul marelui Arhitect!
Apostolul Petru vorbește despre lumea care a fost atunci … lumea sau veacul rău de acum și lumea viitoare.
Dar de fapt a fost nevoie de apoape 2000 de ani ca să se găsească “un popor pentru Numele Său” – mireasa lui Cristos.
Acum suntem însă la sfârșitul veacului creștin și la începutul Împărăției lui Cristos.
De asemenea este timpul când să înceapă cerurile și pământul nou, “în care va locui dreptatea”, când Israel și lumea vor fi binecuvântați.
Atunci toți cei iubiți ai noștri, cei pe care i-am pierdut în nenumăratele tragedii, boli, vârstă înaintată…
…toate miliardele pământului care, așa cum spune ap. Pavel, sunt “adormiți în Isus”, se vor întoarce să învețe dreptatea în Împărăția lui Dumnezeu.
Isaia spune: “Locuitorii lumii vor învăța dreptatea…Cei rătăciți cu duhul vor căpăta pricepere”. Cum vor învăța despre Dumnezeu?
Biblia spune că toate popoarele vor merge la Ierusalim să învețe despre Dumnezeu de la oamenii neprihăniți din vechime, precum: Noe, Avraam, Sara, Iov, Debora, Estera, Daniel.
Și “Multe popoare se vor duce și vor zice: Veniți să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieși legea și din Ierusalim Cuvântul Domnului.
El va fi judecătorul neamurilor, El va mustra un număr mare de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” Isa. 2:3, 4
Nu va mai fi război, nu va mai fi jihad, nu va mai fi nevoie de luptă împotriva terorismului.
Dar cine este “Dumnezeul lui Iacov”? Este Dumnezeul Israelului înviat. Ceea ce a distrus Roma, Dumnezeu restaurează.
Astăzi puteam vedea cu ochii noștri că Dumnezeu restaurează poporul Său în țara Sa. Credem că Dumnezeu pregătește Israelul — chiar dacă vedem că este încă în necaz, și încă va mai fi.
Biblia a promis învierea lui Israel, un popor risipit și mort. Biblia promite și trezirea tuturor celor care au murit.
Da, copiii lui Israel au suferit mii de ani. Și toată lumea suferă de mii de ani.
Dar Dumnezeu suferă de mai mult timp, așa cum suferă părinții văzându-și copiii suferind.
Prieteni, suntem foarte aproape de timpul când suferința și răul vor fi oprite.
În loc ca Israelul și Ierusalimul să fie considerate o “problemă internațională”, Biblia spune că Dumnezeu va folosi Israelul ca să binecuvânteze întreaga lume.
“În timpul acela Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim, pentru Numele Domnului, și (neamurile) nu vor mai urma înclinarea încăpățânată a inimii lor rele.” Ier. 3:17
Dumnezeu n-a intenționat atacurile teroriste din lume. Oamenii le-au intenționat.
N-a intenționat războaiele. Oamenii le-au intenționat. El nu este răspunzător de genociduri, de genul celui din Ruanda și Holocaustul. Oamenii sunt răspunzători.
Dar suferință și moarte au venit și de pe urma dezastrelor naturale: cutremure, uragane, inundații, foamete etc.
Nu este oare Dumnezeu răspunzător de acestea? Nu. Ele sunt rezultatul păcatului lui Adam și al blestemului asupra pământului, blestem care va fi ridicat în timpurile restabilirii.
Cu toate acestea, Dumnezeul nostru, care este atotputernic, atotiubitor, care poate ține sub control stelele pe orbitele lor, poate face ca mânia omului să fie spre slava Sa și spre binecuvântarea omului.
“Căci mânia omului Te va lăuda; cu amintirea mâniei Tale Te vei încinge.” Ps. 76:10
După ce au gustat din urmările păcatului, moștenit și personal, marea majoritate a miliardelor de pe pământ va alege căile lui Dumnezeu și dreptatea împărăției Sale.
Cum am putea uita experiențele și tragediile din trecut, care au afectat viața noastră și viața atât de multor oameni?
Nu, nu le vom uita – dar ceea ce vom uita este durerea.
De ce? În primul rând pentru că cei pe care i-am pierdut în moarte se vor întoarce.
Să ne amintim cuvintele lui Isaia: “Cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce…cu cântece de biruință…iar durerea și gemetele vor fugi”.
Apoi cuvintele din ultima carte a Bibliei:
“El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, niși țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Apoc. 21:4
Da, omenirea trece prin durerile răului. Cum a spus ap. Ioan: “Femeia când este în durerile nașterii se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume”. Ioan 16:21
Acea bucurie este foarte aproape, când ne vom reuni cu cei dragi ai noștri.
Da, acum știm unde a fost Dumnezeu și unde este: Veghează la realizarea și completarea marelui Său plan.
Omul creat cu voință liberă trebuia să învețe prin experiență ce consecințe are păcatul.
Dar știm că este aproape timpul când Isus Cristos cu Biserica Sa, mireasa, vor binecuvânta sărmana creație răscumpărată, care geme și așteaptă acel timp.
Când planul lui Dumnezeu va fi complet, toată durerea va dispărea în bucuriile eternității.
Spre deosebire de cei care nu știu de ce permite Dumnezeu răul, dar se “încred totuși în Dumnezeu”, noi ne încredem în Dumnezeu dar acum am aflat și de ce permite răul.
La urmă, când oamenii își vor compara experiențele amare din trecut, cu bucuria de a trăi în etern în împărăția lui Cristos pe pământ, ei vor alege mai bine să învețe principiile drepte ale lui Dumnezeu și să trăiască veșnic.
Toți oamenii vor ști atunci unde a fost Dumnezeu. El aștepta, aștepta să-i binecuvânteze. Amin.
