Marcu 4:12: Pentru ca „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar cu aud, să audă şi să nu înţeleagă, că nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.”
În mod natural se impune întrebarea: nu a dorit Domnul ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele? Din context, vedem că aceste cuvinte au fost spuse după ce Isus a spus pilda semănătorului. Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit, să audă”.
Ucenicii L-au întrebat despre pilde, iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei, dar pentru cei din afară, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde.” Ucenicii L-au întrebat, dar restul poporului n-a fost interesat de lecţiile pe care voia Domnul să le dea prin pilde. Era ca un fel de test. Puţini au urechi de auzit şi sunt doritori să cunoască, să pătrundă sensul mesajului lui Dumnezeu şi pe aceştia îi caută El acum, nu pe cei superficiali, care văd sau aud dar nu-i interesează. Fapte 15:14-17 spune că „mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele”, adică biserica, mireasa lui Cristos. „După aceea”, adică după ce se completează numărul ceor aleşi, „Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul cel căzut al lui David…pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile…”. Atunci vine timpul întoarcerii generale la Dumnezeu, a celor nealeşi acum.
