Matei 12:32: “Oricui va vorbi împotriva Fiului Omului, îi va fi iertat; dar oricui va vorbi împotriva Duhului Sfant, nu îi va fi iertat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”

Întreaga rasă umană moștenim păcatul adamic, adică ne-am născut sub acest blestem.

Pe lângă slăbiciunile moștenite suntem limitați datorită influențelor negative ale lui Satan și ale agenților lui, ne luptăm cu ignoranța, neputința, etc. Datorită acestei orbiri a minții, liderii religioși au ucis pe Isus, trimisul lui Dumnezeu, dar prin moartea Sa, El ne-a rascumpărat din păcat.

Speranța noastră este că în mila Sa, Dumnezeu, “trecând cu vederea vremurile de neștiință a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate.” (Fapte 17:30,31). Dumnezeu va ierta păcatele din neștiință și va da omenirii șansa să-L cunoască, unora astăzi, altora în viitor.

Mila lui Dumnezeu nu înseamnă totuși că putem face orice fiindcă El este bun și ne iartă. Remarcați, ni se iartă “vremurile de neștiință”. În măsura în care păcătuim cu voia împotriva cunoștinței și a luminii primite suntem responsabili înaintea Lui și vom fi corectați.

Despre aceia care sunt luminați astăzi și primesc favoarea lui Dumnezeu, Biblia spune că au primit Duhul Sfânt, adică puterea, influența și conducerea lui Dumnezeu. Dacă aceștia aleg să păcătuiască cu voia după ce au cunoscut pe Dumnezeu, vor merge în moarte, fără speranță de a fi înviați vreodată.

“Caci este cu neputință ca cei care au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, și care au căzut, să fie reînoiți spre pocăință căci ei răstignesc pentru ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu” Evrei 12:4-6.

Iată așadar, spre deosebire de păcatele împotriva Fiului care pot fi iertate, fiindcă implică necunoaștere, cele împotriva Duhului Sfânt, adică păcatele împotriva luminii și cunoștinței nu pot fi iertate.