privelişte din turnul de strajă

R4771b W. T. 1 martie 1911 (pag. 67-69)

Banii vor dicta

Sistemul trusturilor pare să pună stâpânire pe toate — căi ferate, vapoare cu aburi, producţia de oţel, topitorii, construcţia de poduri, prelucrarea ţiţeiului şi vânzarea lui, carne, produse agricole, coloniale. Pe deasupra, acestea au făcut o combinaţie a banilor sau un sistem bancar, cel mai gigantic pe care l-a cunoscut lumea vreodată. Miliardele de dolari ale oamenilor sunt în bănci, iar băncile sunt controlate de organizaţiile patronale bogate. Acest trust al banilor are o putere de control uimitoare. După cum în Marea Britanie nobilimea aristocrată deţine terenul şi colectează venituri imense şi produce o mare presiune în domeniul social şi financiar, tot aşa este acum şi în această ţară, şi evident va urma şi mai mult.

O ilustraţie a acestei puteri

Ca o ilustraţie a acestei puteri remarcăm faptele arătate recent în Presa din New York cu privire la Trustul Ziarelor. Acest Trust a cumpărat recent mai multe ziare şi le-a pus pe toate sub o singură conducere. Şi, direct şi indirect, acesta este în stare să dicteze regulile pentru aproape toate celelalte. Editorul de la Hampton Magazine a arătat că, refuzând să intre în această combinaţie, ziarul lui este boicotat. Astfel, patronatul capitalist, care se spune că are în frunte pe J. P. Morgan, bancherul şi susţinătorul trustului, zice: „Revista Hampton este avertizată să înceteze „scotocirea”, să înceteze atacurile asupra metodelor de pe Wall Street, să înceteze atacurile împotriva trusturilor în general”. Dl. Hampton spune:

„Se fac constant presiuni tot mai mari asupra noastră ca să ne schimbăm metodele, de când Wall Street şi-a început tentativele de a acapara piaţa ziarelor şi de a organiza cel mai mare trust dintre toate. Mai întâi aceasta a luat forma retragerii publicităţii. Aceasta nereuşind să fie o metodă eficientă, am fost ameninţaţi în diferite feluri. Cu câteva luni în urmă am fost informaţi că dacă vom tipări un articol referitor la o anumită mare corporaţie, preşedintele acelei corporaţii ne va face probleme cu investitorii noştri. Am tipărit articolul. În decurs de o lună diferite ziare şi reviste şi „agenţii de ştiri” au început să atace fondul Hampton Magazine.

Banii mânuiesc bâta

„Cam tot în acest timp am fost informaţi că «nicio bancă din cele care au legături pe Wall Street» nu vrea să aibă de-a face cu această corporaţie atâta timp cât ea rămâne sub conducerea actuală. De asemenea, deţinătorii de acţiuni ne-au spus că au fost acostaţi, se pare de agenţii caselor de brokeraj din Wall Street, care au încercat să cumpere drepturile de vot la întrunire.”

„Poporul american se află în strânsoarea «trustului banilor». În trecut singura preocupare a bancherului era caracterul omului de afaceri, experienţa şi îndemânarea lui, natura afacerii sale, condiţiile şi probabilitatea şanselor de succes. Aceste condiţii s-au schimbat. «Să nu fii împotriva Wall Street-ului» nu este a 11-a poruncă — este prima în lumea afacerilor americane. Banii Statelor Unite sunt acaparaţi în Wall Street, exact aşa cum grâul este acaparat de un număr mic de oameni. Nicio instituţie bancară, oricât de mare, nu are curajul să se hazardeze la un conflict cu această influenţă.”

„Ca o ilustraţie a ceea ce se poate face, numărul curent al publicaţiei „Hampton Magazine” nu este distribuit la chioşcurile de ziare. Din cauză că revista conţine un articol care a ofensat compania „Standard Oil”, Uniunea Companiei de Ştiri a poruncit agenţilor ei să nu o vândă. Revista stă în chioşcuri, dar agenţii au ordin să nu o distribuie, iar când vine data de 20 februarie exemplarele vor fi returnate pentru că nu s-au vândut.”

Această metodă de constrângere pe linie financiară este una dintre cele mai puternice metode de război cunoscute. Totuşi ea este în limitele legii. Efectul va fi să se menţină lucrurile liniştite la suprafaţă, oricare ar fi tulburarea dedesubt. Strigătul de „pace, pace”, acolo unde este multă nemulţumire, se va naşte aparent prin fapte, în măsura în care marile ziare şi reviste le reprezintă. Scuza va fi că publicul va primi atâta informaţie câtă va fi bine pentru ei. Ce se va întâmpla cu libertatea personală în asemenea condiţii nimeni nu poate prezice. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie făcători de pace, să „caute pacea şi s-o urmărească”. Totuşi Scripturile ne previn că toate aceste încercări de a controla presiunea şi nemulţumirea în creştere din timpul nostru se vor dovedi nefolositoare, aşa că, în cele din urmă, va fi o mare explozie, care va ajunge până în cel mai îndepărtat colţ al pământului — timpul când ziarele şi băncile, politicienii şi toţi ceilalţi vor fi pierduţi, şi când mâna fiecăruia va fi împotriva aproapelui său. Vedem aceasta venind.

În timp ce vedem furtuna venind, să ne amintim cuvintele profetului, „De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul [societatea] şi s-ar zgădui munţii [împărăţiile] în inima mărilor [anarhie]” — Psa. 46:2.

„Trăiţi în pace între voi”

1 Tes. 5:13

Pentru că nemulţumirea generală predomină în aceste zile ale noastre şi pentru că poporul lui Dumnezeu, deşi nu este din lume, este în ea, este influenţat de ea, de aceea cu fiecare zi este mai necesar ca fiecare copil al lui Dumnezeu să fie în alertă să-şi ţină trupul supus, să-şi ţină limba să nu murmure, să-ţi reţină inima de la nemulţumire, să fie plin de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, apreciind toate binefacerile Lui faţă de noi.

În plus, toate caracterele chemate şi atrase de Domnul în timpul acestui Veac Evanghelic trebuie să fie ferme — puternice. Dumnezeu caută din aceştia ca să fie Mireasa Fiului Său şi împreună moştenitori. Fermitatea lor, siguranţa lor, este în contrast cu indolenţa şi indiferenţa altora. Slăbiciunile lor prin ereditate sunt la fel de mari ca ale altora. De aceea, când se adună mai mulţi, ca la o adunare de studiu biblic, este mare nevoie de îndurare răbdătoare unul faţă de altul. Dacă apar diferenţe şi ciocniri, vătămarea unuia de către altul sigur va fi mai mare decât în cazul oamenilor cu mai puţin caracter, sau convingeri mai puţin ferme, sau mai puţină hotărâre. Drept urmare, aceştia găsesc a fi adevărate cuvintele apostolului, „Aveţi nevoie de răbdare”.

De aceea, împreună cu Adevărul, Dumnezeu vrea ca la această clasă să vină şi spiritul Adevărului, spiritul sfinţeniei, blândeţii, răbdării, îndelungii-răbdări, bunătăţii frăţeşti, iubirii; altfel vor rezulta fricţiuni serioase şi vătămări.

Dacă în vreo adunare de studenţi ai Bibliei ar fi neglijate Studiile în Scripturi, sigur se vor manifesta slăbiciunea, lumescul, iubirea de plăceri, lipsa de zel în serviciul Domnului etc. Şi dacă Studiile în Scripturi sunt urmate dar nu sunt aplicate în inimă şi în viaţă, atunci roadele spiritului vor fi deficitare — blândeţea, gentileţea etc. Fiecare punct de cunoştinţă trebuie folosit ca o bază pentru pământul în care vor fi dezvoltate mai departe harurile spiritului pentru îmbogăţirea caracterului Noii Creaturi.

Am avut ocazia uneori să atragem atenţia adunărilor asupra faptului că acei care sunt aleşi să le fie slujitori, bătrâni, nu trebuie recunoscuţi ca „stăpâni” şi nu trebuie sprijiniţi în vreo încercare de a „stăpâni peste cei încredinţaţi” lor” (1 Pet. 5:3). Pe de altă parte, acuma vrem să atragem în mod special atenţia asupra faptului că în adunare ar putea lua naştere un spirit hipercritic, care ar putea duce pe unii membri la o atitudine greşită. Evident, ar fi la fel de contrar spiritului Domnului dacă adunarea ar „stăpâni” peste bătrâni. Ei trebuie iubiţi, susţinuţi, apreciaţi; şi dacă au unele imperfecţiuni, ca şi alţii, ei nu sunt mai puţin vrednici de simpatie, iertare şi dezvinovăţire.

În măsura în care Bătrânii sau slujitorii sunt credincioşi, umiliţi, sârguincioşi în serviciul turmei, ei trebuie să aibă cooperarea din inimă a fiecărui membru al adunării. „Cui datoraţi cinstea daţi-i cinstea”.

Unii din poporul lui Dumnezeu, ca şi unii din lume, au o vedere hipercritică asupra unor lucruri neînsemnate, ca de exemplu, regulile parlamentare în legătură cu întrunirile. Trebuie să ne amintim că Biblia nu dă nicio anumită regulă parlamentară, ci dă poporului lui Dumnezeu o singură lege largă, generală, care să-i conducă pe fiecare în toate treburile Bisericii. Această Lege a fost menţionată de Învăţătorul în câteva cuvinte, zicând: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unul pe altul; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul”. Ioan 13:34.

Această lege a iubirii să măsoare toate relaţiile noastre ca popor al lui Dumnezeu; fie că suntem dintre cei aleşi să fim Bătrâni, sau nu suntem aleşi, legea iubirii trebuie folosită să ne măsurăm fiecare faptă a noastră, fiecare cuvânt al nostru — da, chiar fiecare gând al nostru. Dragi fraţi, dacă toţi vom avea această regulă în minte continuu, aceasta ar elimina mult din fricţiune, invidie şi supărare. Aceasta ne va face mai mult asemenea Învăţătorului nostru, reprezentanţi mai buni ai Lui unii în faţa altora şi în faţa lumii. Ne va înclina spre a fi noi înşine atât de meticuloşi şi de grijulii cât este posibil în tot ceea ce facem, şi apoi, iubitor, să nu aşteptăm tot atât de mult de la alţii, până când aceştia vor fi învăţat frumuseţea căii corecte prin observarea căii noastre. Să fim mulţumiţi oricare ar fi metoda adoptată de majoritate, dacă ea exprimă voinţa majorităţii, oricare ar fi concluzia la care s-a ajuns. Dacă credem că majoritatea este mai puţin înţeleaptă decât noi, să învăţăm răbdarea şi să aşteptăm, cum face Domnul, până când ei vor învăţa despre eroarea căii lor şi o vor îndrepta. Cu un cuvânt, fiecare din noi să căutăm să fim făcători de pace: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” Mat. 5:9.

––––––––––––

Papa Pius al X-lea, felicitat

Actualul Papă face paşi pentru a-i elimina din preoţimea catolică pe Criticii Radicali şi pe toţi cei care nu cred Biblia. Tuturor celor care fac parte din cler şi tuturor studenţilor la teologie li se cere să jure supunere la tradiţiile sacre şi să se împotrivească la ceea ce se numeşte „modernism”, necredinţa criticii radicale. Jurământul include nu doar învăţăturile Bibliei, ci şi învăţăturile Bisericii.

Dacă doar loialitatea faţă de Biblie ar fi fost cerută, am fi putut dori ca toate diferitele denominaţii protestante să-i urmeze în aceasta. Aceasta ar fi însemnat îndepărtarea a mai mult de jumătate dintre slujitorii, administratorii etc., care mărturisesc pe faţă că şi-au pierdut toată credinţa în Biblie şi învaţă pe alţii Biblia doar cu numele — în realitate fiind împotrivitori ai ei.

Federaţie în realitate

„Puţini oameni îşi dau seama că cele mai multe dintre denominaţiile protestante importante din America sunt unite într-o federaţie care este la fel de reală ca şi federaţia Statelor Unite ale Americii. Chiar şi membrii acelor denominaţii care ştiu despre aceasta, în cea mai mare parte probabil nu-şi dau seama de semnificaţia ei. Nimic n-a împiedicat atât de serios influenţa Bisericii ca forţă morală, cum au făcut-o divizările sectare. Dacă ramura protestantă a Bisericii îşi ia sarcina să înlăture de pe terenul puterii morale influenţa vătămătoare a acestor deosebiri sectare, puterea ei în formarea vieţii oamenilor va fi incredibil îmbunătăţită. Exact aceasta fac bisericile protestante din America.”

„După cum ştiu cititorii noştri, în decembrie s-au împlinit doi ani de când în Filadelfia s-a întrunit pentru prima oară Consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America. Aceste biserici şi-au aflat interesul comun nu într-un crez — chiar dacă au declarat că sunt de acord în legătură cu atitudinea faţă de Cristos — nici într-un ritual comun sau formă de guvernare, ci într-o lucrare comună. În data de 24 şi 25 ale lunii trecute, în oraşul Washington, Comitetul Executiv al acelui Consiliu a avut a doua întâlnire anuală. Este vrednic de remarcat că toate discuţiile lor au fost legate de activităţile comune de slujire. Orice discuţie a existat în privinţa punctelor de credinţă a fost doar secundară analizării măsurilor practice, şi nu a avut niciun efect asupra hotărârii finale. În toate aceste organizaţii chestiunea crucială este una financiară. Oamenii sunt gata să se adune să discute; dar când se alocă fonduri, este sigur că trebuie să se dea socoteală de ele. Denominaţiile care formează Consiliul Federal sunt taxate, şi cele mai multe dintre ele şi-au plătit contribuţiile deja. Mai mult, din aceste contribuţii Comitetul Executiv a alocat fonduri pentru acoperirea costului lucrării comune.”

„Sub autoritatea acestui Comitet Executiv a avut loc o investigare amănunţită în cooperare cu Societăţile Misionare Locale principale; iar recomandările rezultate au fost adoptate de aproape optzeci şi trei la sută dintre misionarii locali aflaţi la vest de râul Mississippi. Sub autoritatea Comitetului, o ramură a Consiliului, Comisia pentru Serviciul Bisericii şi cel Social, a făcut un raport important legat de relaţia Bisericii cu condiţiile industriale dintr-un centru de producţie a oţelului. Comitetul Executiv al Consiliului, la întrunirea sa, a alocat 5000 de dolari pentru a fi folosiţi de Comisia pentru Serviciul Bisericii şi cel Social.

„Comparat cu marea masă de oameni care sunt membri ai acestui Consiliu — cam cincisprezece milioane — suma alocată pare minusculă. Dar mărimea sumei este cu mult mai puţin semnificativă decât faptul că treizeci de denominaţii, inclusiv toate cele mai mari, de fapt au format o Federaţie care exercită puterea pungii. Neluând în seamă deosebirile de crez, de metode şi tradiţii, şi prin federalizare în scopul angajării într-o lucrare comună care costă, aceste treizeci de denominaţii au urmat, credem noi, cursul care va conduce la adevărata Uniune a Bisericii” — The Outlook.

––––––––––

ÎMPOTRIVIRE faţă de evrei în Turcia

Turcia a avut mult timp onoarea de a fi una din puţinele ţări în care evreii s-au bucurat de toate drepturile şi privilegiile cetăţenilor ei. Revoluţia Turcă ar fi trebuit să marcheze o eră de favoare specială pentru evreii rezidenţi în Turcia. Acum se pare că nu acesta este cazul. Cităm din Hebrew Standard:

„Dr. Israel Auerbach afirmă că era bunelor sentimente produse de succesul mişcării revoluţionare printre tinerii turci a dispărut. Oficialităţile turceşti au fost predispuse să arate o tendinţă antisemită faţă de evrei în ultimul an. În locul eforturilor de a face ca evreii din Turcia să fie un element important al corpului politic, se remarcă o încercare de a-i reprima. Imigrarea nelimitată a evreilor în Imperiul Otoman pare a fi o himeră; un regulament al imigrării, care prevede restricţii mai mult sau mai puţin severe, este în curs de legiferare”.