Omul a dorit de mult să știe ce se întâmplă cu el după ce moare.

În general el speră să fie mult mai fericit decât acum.

Locul în care speră să meargă este în funcție de religie, de cultură și de obiceiurile lui din viața de acum.

De exemplu, indienii americani se așteaptă să meargă într-un loc ideal pentru vânătoare.

Egiptenii bogați erau îngropați cu posesiunile lor ca să se simtă acasă în noua lor lume.

Creștinii au o viziune asemănătoare.

Unii creștini speră să meargă într-un loc de verdeață unde să trăiască fără griji.

Alții se așteaptă să meargă în cer ca să fie cu Domnul.

Dar ce speranță au ei de oferit pentru cei care nu sunt creștini?

Cu ei este altă poveste.

Unii spun că necredincioșii vor fi literalmente chinuiți veșnic în flăcările unui iad de foc, din care nu va fi scăpare.

Se poate oare să fie adevărat?

Haideți să vedem ce are să ne spună Biblia.

Pentru aceasta va trebui să vedem din ce cuvinte ebraice și grecești a fost tradus cuvântul “iad”.

Cu mijloacele moderne de informare, cu diferite traduceri ale Bibliei, computere, concordanțe și dicționare, este acum mai ușor să facem acest lucru decât în trecut, când posibilitatea de informare și cunoaștere era mult mai limitată.

În Vechiul Testament, peste tot unde este folosit cuvântul “iad”, acesta este tradus din cuvântul ebraic “șeol”.

Chiar dacă n-am avea la îndemână acele mijloace de informare menționate, ne putem convinge din Bibliile noastre că “iad” vine din cuvântul ebraic “șeol”. De exemplu, în traducerea Cornilescu, găsim în multe locuri cuvântul ebraic șeol, netradus, și vom vedea exemple puțin mai târziu în această expunere.

Chiar și în Biblia de la București, ediția 1988, la Isaia 14:9 găsim scris așa: “Șeolul (iadul) se mișcă în adâncurile sale….”.

Fiindcă nu cunoaștem ebraica, ne folosim de ajutoarele eficiente de care Domnul S-a îngrijit pentru cei care caută cu seriozitate să-i înțeleagă Cuvântul.

Cel mai la îndemână ajutor pentru noi este o concordanță engleză cu dicționar ebraico-englez.

Cuvântul tradus iad este notat cu numărul 7585, pentru identificare, care este tradus din ebraicul șeol, așa cum am văzut mai înainte în Biblia de la București la Isaia 14:9.

Căutând în Biblie toate versetele în care în ebraică este folosit cuvântul “șeol”, găsim că la moarte toți oamenii merg în șeol, atât cei buni cât și cei răi.

Dar acest fapt este ascuns în unele traduceri.

Și anume, de fiecare dată când se vorbește despre o persoană bună care moare, traducerile acestea spun că merge în mormânt, în locuința morților.

Dar dacă este o persoană rea, în traduceri s-a folosit cuvântul “iad”.

Cititorul rămâne astfel cu impresia că sunt două locuri diferite în care omul poate merge la moarte: unul pentru cei buni, iar altul pentru cei răi.

Dar conform originalului în ebraică, acest lucru nu este adevărat.

Toți, și cei buni și cei răi, merg în aceeași stare la moarte — starea pe care Vechiul Testament o numește “șeol”.

Să ne gândim la patriarhul Iacov, tatăl poporului Israel.

El a trimis pe Iosif, fiul său favorit, să vadă ce fac ceilalți fii ai săi care pășteau oile.

Din gelozie, frații lui l-au vândut.

Apoi i-au spus lui Iacov o poveste, ca să-l facă să creadă că Iosif a fost ucis de un animal sălbatic.

Iacov a fost atât de zdrobit de durere, încât a spus:  (Citim în Geneza 37:35)

“Plângând mă voi coborî la fiul meu în șeol”.

Iacov aștepta să meargă în șeol și era sigur că și fiul său se afla acolo, fiindcă gândea că era mort.

Aici avem un exemplu în care “șeol” este tradus “locuința morților” în toate traducerile.

Să luăm alt exemplu.

Iov, un profet sfânt al lui Dumnezeu, suferea atât de mult, încât s-a rugat să meargă în șeol. Iată cuvintele lui, din cartea lui Iov 14:13-15:

“Ah, de ai voi să mă ascunzi în șeol…până mi se va schimba starea în care mă găsesc. Atunci m-ai chema și |i-aș răspunde.”

S-a rugat Iov să meargă în iadul de chin? Desigur că nu.

S-a rugat să moară, ca să doarmă în șeol, să fie eliberat de durere.

El știa că se va odihni în mormânt inconștient, până când Dumnezeu îl va readuce la viață în împărăție.

Să vedem acum câteva scripturi care confirmă faptul că șeolul este numai starea morții, starea de inconștiență, ca în somn, că este o stare în care ajung toți, fie buni, fie răi, fie că sunt creștini, fie păgâni, evrei, musulmani sau atei, starea în care toți așteaptă învierea în care spera Iov.

Psalmul 146:4 vorbește despre moartea omului. Și zice:

“Suflarea lui trece, se întoarce în pământ; și în aceeași zi îi pier și planurile.”

Dacă planurile lui pier, înseamnă că este inconștient, sau doarme în moarte.

În Eclesiastul 9:10 citim: “Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta.

Căci în șeol în care mergi nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoștință, nici înțelepciune.”

Aceasta este o descriere perfectă a somnului. Este starea în care mergem toți.

Din scurtele considerații asupra acestor câteva scripturi, vedem că nici o neînțelegere despre “iad” n-ar fi apărut dacă traducătorii ar fi redat cuvântul șeol în mod constant: locuința morților, mormânt, groapă.

Vrem să mergem acum la o ultimă scriptură din Vechiul Testament, la Osea 13:14.

Ea arată că “șeolul” nu este un “iad” de chin veșnic, că de fapt iadul biblic, adică moartea, va fi nimicit.

Citim acum în traducerea Cornilescu revizuită:

“Îi voi răscumpăra din puterea Șeolului, îi voi scăpa de la moarte. Moarte, unde îți este ciuma? Locuință a Morților, unde îți este nimicirea?”

Scriptura citată este o profeție a răscumpărării omenirii prin moartea Domnului Cristos.

Ca rezultat, toți vor fi înviați din șeol, din mormânt. Și în cele din urmă moartea va fi înlăturată.

Astfel că în locul cuvântului “iad”, cu nefericitele sale imagini de foc și pucioasă, ar trebui să folosim cuvântul “mormânt” atunci când cititm în Vechiul Testament.

Înainte de a ne îndrepta atenția asupra Noului Testament, am vrea să menționăm că la sfârșitul acestui program va fi oferită gratuit o broșură numită “Ce spun Scripturile despre iad”.

Aici veți putea examina singuri fiecare scriptură în care apare cuvântul șeol în Vechiul Testament.

Făcând aceasta, veți putea vedea că șeol înseamnă mormânt, somnul morții în care mergem fiecare.

Broșura cuprinde și fiecare referință la iad în Noul Testament.

Să vedem deci Noul Testament. Cărțile lui au fost scrise inițial în greacă.

Citim în Biblia de la București, la Faptele Apostolilor capitolul 2, versetul 27:

“Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciunea”. Cuvântul “iad” de aici este tradus din cuvântul grecesc “hades”. Avem confirmarea pentru aceasta în traducerea Cornilescu revizuită, la nota de subsol, la Faptele Apostolilor 2:27 deci.

Să luăm aminte că aici vorbește apostolul Petru, și el aplică aceste cuvinte la Domnul nostru Isus.

Cei mai mulți oameni nu se gândesc că Domnul Isus a mers în iad când a murit, dar această scriptură spune că a mers.

Petru citează aceste cuvinte din Psalmul 16, unde este folosit cuvântul “șeol” în loc de “iad”.

Și aici avem un exemplu minunat cum Scripturile se interpretează singure.

Astfel știm că în Fapte, cuvântul grecesc “hades” este un echivalent exact al celui ebraic “șeol”, care literal înseamnă stare de inexistență, de inconștiență în moarte.

În Noul Testament se mai află două cuvinte grecești care de asemenea sunt traduse “iad”. “Hades” este echivalentul lui “șeol”, dar cuvintele grecești “gheena” și “tartaroo” sunt diferite.

Mai întâi să ne uităm la cuvântul “tartaroo” fiindcă el apare numai o dată în Biblie. Citim în 2 Petru 2:4:

“Dumnezeu n-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în cel mai mare adânc de întunecime păstrați pentru judecată, în lanțurile întunericului”.

Cornilescu revizuită dă la subsol pentru expresia adânc de întunecime, tartar, iar Biblia de la Iași îl lasă netradus, tartaroo, în timp ce Biblia de la București îl redă iad.

Acesta este probabil textul care-i face pe oameni să creadă că iadul este populat cu îngeri căzuți, cu demoni. Dar ei n-au fost aruncați în iad, ci în tartar.

Starea de tartar se referă la întemnițarea îngerilor căzuți în lanțurile întunericului, cu libertățile limitate.

Celălalt cuvânt tradus “iad” este “gheena”.

Scripturile care conțin cuvântul “gheena” vorbesc într-adevăr de “foc și pucioasă”.

Iată un exemplu din Evanghelia după Marcu 9:43:

“Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în vață, decât să ai două mâini și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge.”

Ascultătorii lui Isus știau că El nu vorbea despre o tăiere literală a mâinii, ci că aceasta era o figură de stil.

Și nu avem nici o mărturie biblică unde vreunul dintre ucenicii lui Isus să fi făcut lucrul acesta.

Ascultătorii Domnului nostru știau bine ce era gheena, fiindcă era un loc real!

Cuvântul grecesc “gheena” este transcrirea literală a cuvântului ebraic “Ge-Hinom”, care înseamnă “Valea Hinom”.

Pe vremea lui Isus această vale era locul unde se aruncau gunoaiele din cetate.

Murdăria din cetate, corpurile moarte ale animalelor și ale criminalilor executați erau aruncate acolo ca să fie arse.

Ceea ce nu distrugeau flăcările era mâncat de viermi.

Când cei care-L ascultau pe Domnul Isus auzeau cuvântul “gheena”, știau că înseamnă distrugere completă.

Și exact aceasta a vrut să spună Isus.

Dar se poate pune întrebarea: care este deosebirea între hades și gheena?

Cuvântul hades, sau echivalentul lui, șeol, este asemănat în Biblie cu somnul.

Isus a spus că Lazăr, prietenul Său, “doarme”.

Dar ucenicii n-au înțeles bine, și atunci El le-a spus clar că Lazăr era mort.

Isus a trezit din somnul morții pe Lazăr, și pe alții, ca să arate puterea Tatălui ceresc.

Ceea ce s-a putut face cu o singură persoană, în mod sigur se va putea face cu orice număr — chiar cu miliarde.

Șeol în ebraică și hades în greacă reprezintă somnul morții din care toți vor fi treziți în împărăția lui Cristos.

Problema cu gheena, pe de altă parte, este complet diferită.

Cuvântul grecesc gheena este folosit ca simbol al nimicirii complete, fără posibilitatea învierii.

Este exact același concept ca “iazul de foc” din Apocalipsa 20:10:

“Și Diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, unde este fiara și prorocul mincinos.

Și vor fi chinuiți zi și noapte, în vecii vecilor.”

Expresia “iazul de foc” poate fi găsită numai în Apocalipsa.

Mulți care își imaginează iadul ca un loc cu foc veșnic, cred că diavolul este în mijlocul iazului de foc și că acolo a fost de la început, de când apare menționat în Biblie.

Dar această scriptură nu spune așa. Diavolul nu este aruncat în iazul de foc până la sfârșitul împărăției.

Aruncarea în iazul de foc se referă la nimicirea lui completă, definitivă.

Fiara și prorocul mincinos sunt și ei în iazul de foc și reprezintă sistemele false care sunt nimicite înaintea lui Satan.

Iazul de foc este exact ca gheena; este un simbol al distrugerii complete.

Putem fi siguri de aceasta din ceea ce scrie apostolul Pavel despre Satan.

Iată cuvintele lui din Romani 16:20:

“Și Dumnezeu păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.”

A zdrobi înseamnă a distruge, și în Apocalipsa această distrugere este arătată prin simbolul “iazului de foc”.

Desigur că Apocalipsa zice și că după ce va fi aruncat în iazul de foc, Diavolul va fi “chinuit zi și noapte în veci de veci.”

Expresia tradusă “chinuit zi și noapte în veci de veci” este un alt mod de a zice că va avea “o pedeapsă veșnică”, ceea ce înseamnă o nimicire veșnică, definitivă.

Căci să nu uităm, apostolul zice că diavolul va fi zdrobit.

Aceeași idee este dată de Domnul Isus în Matei cap. 25, în pilda oilor și caprelor.

Caprele, de la stânga Sa, vor auzi aceste cuvinte:

Versetul 41: “Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, pregătit Diavolului și îngerilor lui!”

Versetul 46: “Și aceștia vor merge în pedeapsă veșnică, iar cei drepți în viață veșnică.”

În acestă pildă oile nu sunt literale, nici caprele nu sunt literale, precum nici focul nu este literal.

Caprele reprezintă pe aceia care după ce vor fi fost înviați în împărăția lui Dumnezeu, vor refuza în mod categoric să se supună.

Ca urmare, ei vor muri a doua oară, de moartea pe care Scripturile o numesc moartea a doua, o moarte din care nu mai există înviere.

Pedeapsa lor veșnică va fi distrugerea definitivă — întocmai ca a diavolului și a îngerilor lui.

Există încă o pildă pe care ar trebui să o vedem. Se numește pilda “Bogatului și a lui Lazăr”, și se găsește în Luca 16.

Domnul Isus vorbește despre un om sărac numit Lazăr, care voia să mănânce măcar fărâmiturile care cădeau de la masa unui bogat.

Dar nu primea nimic. Lazăr a murit și a mers în sânul lui Avraam.

Apoi bogatul a murit și a mers în iad (în greacă, în hades). Acolo a strigat să fie eliberat de chinul său.

El a vorbit cu Avraam, care i-a spus că nimeni nu putea să-i schimbe starea.

Așa citim în aceste versete. Dar ce înseamnă ele?

Unii spun că nu este o pildă, că este o declarație clară de fapte.

Să ne gândim însă. Numai despre puține dintre pilde se spune în mod explicit că sunt pilde.

Numai despre una din cele patru pilde care o preced pe aceasta se spune că este o pildă a Domnului Isus.

Apoi urmează istoria despre “Bogat și Lazăr”.

Să vedem: Ce a făcut Lazăr ca să fie îndreptățit la o răsplată atât de mare după ce a murit?

Tot ce știm în mod sigur este că a fost sărac.

Este aceasta o învățătură că toți săracii merg în sânul lui Avraam când mor?

Și ce a făcut bogatul ca să merite un tratament atât de îngrozitor după ce a murit?

Tot ce știm în mod sigur este că a fost bogat.

Trebuie oare să învățăm din aceasta că toți bogații sunt chinuiți veșnic în iad când mor? Desigur că nu!

În această pildă cuvântul grecesc hades, înseamnă “locul sau starea morților”.

Este echivalentul exact al cuvântului ebraic șeol, care niciodată nu este folosit pentru a arăta că cineva este conștient după moarte.

Dacă un bogat literal ar fi într-un hades literal — în locuința morților — acesta n-ar putea fi conștient de nimic.

Dar povestirile sau pildele sunt diferite.

“Bogatul și Lazăr” este o povestire, o plidă, dată pentru a ilustra ceva.

Să vedem ce anume ilustrează această pildă.

Pildele nu sunt evenimente reale. În Biblie nu se spune că a existat un păstor literal cu o sută de oi, nici un om literal cu un fiu risipitor și cu unul aparent loial, nici un administrator care și-a făcut prieteni din datornicii stăpânului.

Pildele sunt povestiri care ilustrează adevăruri mai mari.

Și nici un bogat literal n-a mers în iad unde să fi avut o discuție cu Avraam.

Acest bogat reprezintă poporul Israel.

Înainte de venirea lui Isus ca Mesia al lor, poporul Israel a fost considerat bogat, fiindcă numai ei primiseră făgăduințele lui Dumnezeu.

Neamurile sunt reprezentate prin creșetorul Lazăr, fiindcă ele erau într-o stare de înstrăinare de Dumnezeu.

Ambele aceste clase de oameni au murit în sensul că starea lor s-a schimbat în mod dramatic.

Starea neamurilor s-a schimbat când le-a fost adusă Evanghelia.

Aceia dintre neamuri care au crezut, au fost duși în sânul lui Avraam când au devenit copii ai lui Avraam prin credință, și astfel au moștenit făgăduințele făcute lui de către Dumnezeu.

Starea lui Israel s-a schimbat radical când a fost respins din favoarea lui Dumnezeu din cauză că L-au respins pe Mesia.

De atunci încoace au fost “chinuiți”, în sensul că evreii au suferit continuu persecuții.

Cererea unei picături de apă este o ilustrație a apelurilor la milă și ajutor făcute de Israel la neamurile favorizate.

Această interpretare coincide cu istoria celor două mii de ani trecuți.

Biblia nu învață ideea unui iad de foc, dacă o înțelegem în mod cuvenit.

Totuși, mulți creștini au fost învățați că Dumnezeu va chinui veșnic pe păcătoșii neascultători, fără nici o posibilitate de scăpare.

Societatea noastră este atât de sensibilă la încălcarea drepturilor omului, încât găsim că un asemenea gând este de-a dreptul oribil.

Cum au putut oamenii ajunge la astfel de idee!?

Haideți să ne punem o întrebare:

Cum a putut poporul special al lui Dumnezeu, israeliții, să creadă că era acceptabil să-și ardă în foc copiii ca jertfă dumnezeului păgân Baal?

Nu Dumnezeul cerurilor le-a spus să facă aceasta. Diavolul le-a spus.

Diavolul sprijină orice ar discredita pe Dumnezeu.

Dacă oamenii ajung să creadă că Dumnezeu este mai răzbunător și mai aspru decât ei înșiși, mulți se depărtează de El — tocmai ceea ce dorește Satan.

Din nefericire, cu mulți ani în urmă, conducătorilor bisericilor le-a convenit învățătura chinului veșnic fiindcă s-a potrivit cu scopurile lor.

Ei s-au gândit că era mai bine să țină pe oameni în biserică prin frica de iad, decât să nu-i aibă deloc în biserică.

Acum ne apropiem de încheiere.

Dacă cineva totuși crede că Dumnezeu intenționează să chinuie pe oameni în foc veșnic, să se gândească ce a zis Dumnezeu când a condamnat pe israeliți fiindcă făceau tocmai lucrul acela oribil.

Să citim din Ieremia 32:35: “Au zidit înălțimi…ca să treacă prin foc (să-i arunce în foc de jertfă) lui Moloh pe fiii și fiicele lor; lucru pe care nu li-l poruncisem; și nici nu-Mi trecuse prin gând că au să facă asemenea grozăvii.”

Multe secole oamenii s-au temut de flăcările iadului și au mers la biserică de frică.

În zilele noastre mulți teologi moderni încearcă să ne facă să credem că iadul înseamnă de fapt numai o viață în “separare de Dumnezeu”.

Pentru aceia care doresc să știe ce spune de fapt Biblia, poate că a sosit timpul să se convingă, căutând să vadă care este înțelesul cuvintelor originale, ebraice și grecești.

“Iadul” biblic nu înseamnă o viață în “separare de Dumnezeu” sau chin veșnic.

Înseamnă moarte — mormântul, în care dorm toți așteptând învierea.

Confuzia legată de “iadul” biblic poate fi urmărită înapoi până în grădina Edenului.

În Geneza citim ce a zis Dumnezeu și ce a zis Satan că li se va întâmpla primilor noștri părinți dacă nu vor asculta porunca lui Dumnezeu.

Iată ce a zis șarpele:

“Atunci șarpele a zis femeii: @Hotărât că nu veți muri#.” Geneza 3:4

Desigur că aceasta a fost o minciună. Adam și Eva au văzut că a fost o minciună când Cain, fiul lor, a omorât pe Abel fratele său. Abel a murit în realitate.

Cu timpul religiile au început să sugereze că oamenii nu mor în realitate când își dau ultima suflare.

Ele spun că de fapt oamenii continuă să trăiască într-o lume nevăzută.

De-a lungul veacurilor, Satan a convins aproape pe toți că moartea este numai o trecere în altă lume.

Dar nu aceasta a spus Dumnezeu. Dumnezeu a spus:

“În ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.” Geneza 2:17

Dacă nu era marea iubire a lui Dumnezeu în faptul că a dat un mântuitor, omenirea ar fi rămas moartă definitiv, fără posibilitatea învierii din morți.

Dar Biblia promite că datorită morții și învierii Domnului Isus Cristos, toți vor fi aduși la viață aici pe pământ.

Când apostolul Pavel a scris prima sa Scrisoare către Corinteni, a zis:

“După cum în Adam toți mor, tot așa, în Hristos, toți vor fi făcuți vii”. 1 Corinteni 15:22

Cei mai mulți oameni cred că Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii. Și este!

Credeți într-adevăr că un Dumnezeu perfect în iubire ar chinui pe oameni veșnic într-un iad de foc literal din cauză că în scurta lor viață n-au făcut ce voiește El?

Nici voi nici eu n-am face un astfel de lucru, nici chiar celui mai rău dintre vrăjmași. Cu atât mai mult n-ar face El.

Acum este timpul când creația Sa are experiență directă cu păcatul și cu răul.

În împărăția care vine însă, fiecare va avea experiență directă cu dreptatea și cu binele.

Dar aceasta o lăsăm pentru un program viitor.

Dacă doriți mai multe informații despre subiectul iadului în Biblie, vă sugerăm să scrieți, solicitând broșura noastră gratuită “Ce spun Scripturile despre iad”.

În acesta broșură veți găsi multe lucruri interesante.

De exemplu, capitolul 1 se ocupă de plata păcatului.

După Romani 6:23, “plata păcatului este moartea”. Remarcăm, moartea, nu chinul veșnic.

Capitolul 2, tratează despre cuvântul ebraic “șeol”, în cadrul discuției despre iad din Vechiul Testament.

Capitolul 3 se ocupă de cuvântul grecesc “hades” în cadrul discuției despre iad în Noul Testament.

Iar capitolul 4, cel final, se ocupă de “gheena”, un foc nestins, și ce înseamnă acesta.

De fapt, această broșură discută fiecare verset din Biblie care conține cuvântul iad, inclusiv fiecare referință la șeol, hades și gheena.

După ce veți citi și veți vedea armonia  tuturor acestor scripturi, suntem încrezători că credința într-un Creator iubitor și binevoitor vă va fi încă mai puternică.

Puteți obține broșura scriind la: Studenții Bibilei CP 849 OP 12 Cluj-Napoca 400860

De asemenea, puteți obține această broșură și mai multe informații despre acest subiect și despre alte subiecte biblice, la adresa de internet, www.adevarprezent.com

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze în studierea cuvântului Său minunat, scris pentru noi în Scripturi.