Sionismul în profeţie
R 4764b W. T. 15 februarie 1911 (pag. 54)
Mulţi dintre cititorii noştri sunt conştienţi că la întoarcerea editorului din Palestina, anul trecut în iunie, el a ţinut un discurs intitulat „Ierusalimul”. Mulţi evrei au fost atraşi de subiect şi s-a stârnit interes considerabil printre ei. Acea predică şi câteva altele au fost publicate în ziarele evreieşti. Apoi au urmat interviuri cu editorii etc., şi în final o invitaţie de a vorbi la o mare adunare evreiască, la sala Hippodrome din New York, cu semnături pe trei pagini de hârtie.
Aşadar, duminică, 9 octombrie, editorul a fost întâmpinat de un comitet de cinci evrei proeminenţi, fr. Rutherford însoţindu-ne de asemenea. Grupul s-a deplasat cu automobilele. Adunarea a fost entuziastă. Numărul celor prezenţi a fost estimat la patru mii, şi ni s-a spus că niciodată înainte nu se adunase un atât de bun public reprezentativ de evrei la o singură întrunire în New York.
Discursul a fost primit bine, dar se pare că a fost regretabil că la sfârşitul adunării s-au distribuit unele pliante intitulate „Speranţe şi perspective evreieşti”. Unii dintre evrei, fără să-şi dea seama că pliantul a fost pregătit pentru cititorii noştri creştini, au considerat că prin acesta doream să-i prindem pe evrei în capcana creştinismului. Iar creştinismul pentru evrei, în special catolicismul, înseamnă multe persecuţii venite împotriva poporului lor timp de multe secole. Unii au înţeles corect chestiunea. Alţii s-au simţit ofensaţi, şi editorul, fiind plecat în Europa în toamna trecută, a fost atacat ca „misionar” — ceea ce, în mintea evreiască, înseamnă tot ce este meschin, necinstit.
Când ne-am întors din Europa în luna noiembrie am corectat neînţelegerea pe cât a fost posibil, prin intermediul ziarelor evreieşti. I-am informat că noi n-am încercat să „facem misiune” printre evrei, nici să-i facem membri ai corpurilor creştine catolice sau protestante. Nici măcar nu l-am propovăduit pe Isus. Mesajul nostru a fost pentru evrei ca evrei, din Isaia 40:1, 2: „Mângâiaţi, mângâiaţi, pe poporul Meu” zice Dumnezeul vostru. „Vorbiţi inimii Ierusalimului şi strigaţi-i că timpul lui de suferinţă s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este iertată; că a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui”. Am declarat că aşteptările noastre nu erau ca evreii să se întoarcă în Palestina ca creştini. Din contră, chemarea lui Dumnezeu şi promisiunile în ce priveşte Ierusalimul sunt promisiuni pământeşti pentru Israelul natural.
Unora, care au întrebat mai amănunţit, le-am explicat că Mesia din profeţie este o mare clasă spirituală compusă din mulţi membri, inclusiv englezi, francezi, nemţi, evrei etc.; că Dumnezeu strânge această clasă Mesianică în glorie cerească din orice neam, popor şi limbă, şi că doar cei evlavioşi vor fi în ea şi parte din ea. Le-am explicat: Noi nu înţelegem că creştinii în general, după cum nici evreii în general, vor face parte din acel Corp Mesianic şi că ar fi cât se poate de departe de gândul nostru ca evreii să ajungă să fie încurcaţi în diferite chestiuni, cum sunt majoritatea creştinilor.
De atunci mai multe ziare evreieşti continuă să ne publice scrierile şi am mai avut încă două adunări mari pentru evrei. Una a fost în Chicago. A fost cumva dezamăgitor în privinţa numărului, până când ne-am dat seama că sâmbăta în care a fost ţinută era un timp foarte nefavorabil. Mulţii evrei şi-au exprimat dezamăgirea că n-au putut participa, pentru că îi priva de principala lor zi de afaceri. Totuşi audienţa a fost estimată la o mie cinci sute şi s-a dat o atenţie excelentă.
Ultima noastră întrunire cu evreii s-a ţinut în Filadelfia. N-a fost deloc anunţată în ziare. Cu alte cuvinte, a fost o întrunire evreiască. Teatrul Garrick a fost plin până la refuz, cu aproximativ trei sute stând în picioare, când poliţia, urmând regulile pentru incendiu, a interzis altora să intre şi câteva sute au fost refuzaţi, dezamăgiţi. Acea adunare a fost cea mai entuziastă ţinută vreodată cu evreii. Încrederea lor în editor pare să crească. Sionismul din punct de vedere profetic pare să mişte inima evreilor aşa cum n-a făcut-o niciodată din punct de vedere politic.