Slujitori capabili

Fr. David Hrechuk, Canada

Dragi fraţi în Christos, este o binecuvîntare să ne adresăm vouă astăzi şi să putem fi cu voi în convenţie în Poitiers, Franţa. Vă aduc iubirea caldă creştinească a fraţilor voştri din Canada.
Am ales ca temă textul din 2Cor. 3:6 care spune: „”Care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al literei, ci al duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă”.
Din studiile noastre ştim că „legămîntul” la care se referă aici este Noul Legămînt. Ne amintim scriptura referitoare la Cina de amintire a morţii Domnului nostru, din Matei 26:28: „Căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor”.
Aceste cuvinte ale Domnului nostru se refereau la sîngele Lui şi la sîngele celor care vor participa la paharul Lui, care va fi folosit pentru pecetluirea Noului Legămînt.
În timpul acordat astăzi am vrea să examinăm 3 puncte majore pentru a înţelege cum sîntem noi slujitori capabili ai Noului Legămînt.
1. O comparare a slujbei Vechiului şi Noului Legămîmt al Legii.
2. O examinare a importanţei faptului că este folosit sînge pentru a pecetlui legămîntele.
3. O analiză a ceeace înseamnă slujitori capabili în sens practic, privind atît aspectele prezente cît şi cele viitoare.
Să ne întoarcem la 2 Cor. 3:6 iarăşi şi să citim pînă la versetul 9. Remarcăm ce a spus apostolul PAvel despre Legămîntul Legii.
„Care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă.
Dar dacă slujba aducătoare de moarte (Lemămîntul legii) scrisă şi săpată în pietre era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei Lui, măcar că strălucirea era trecătoare;
cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osîndă a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?”
Vedem că la Legămîntul Legii s-a referit ca la „slujba aducătoare de moarte” sau de „osîndă”, care a fost pentru evrei. Oricît de greu au încercat să ţină legea, n-au putut. Nu pentru că era ceva greşit cu Legea, ci cu oamenii.
Ei erau imperfecţi, dar fiind inconştienţi de aceasta încercau să ţină o lege perfectă, ceeace este imposibil. Cu toate acestea, apostolul Pavel a spus că slujba acelei legi, prin Moise, pe table de piatră, a fost slăvită. Şi într-adevăr a fost.
Întîi dacă era împlinită, oferea premiul vieţii pămînteşti veşnice. Şi chiar dacă eforturile lui Israel de a împlini Legea erau imperfecte, era suficient să-i îndreptăţească tipic. Dar slujbei acelui Legămînt al Legii îi lipsea ceva, cel puţin în slujba care o făcea pentru o rasă imperfectă.

Cum a fost slujit Noul Legămînt?

Ne amintim din tip că Legămîntul Legii tipic a fost ratificat sau pecetluit de Moise mijlocitorul lui cu sîngele viţeilor şi ţapilor. Citim în Evrei 9:18-22:
„De aceea, şi întîiul legămînt n-a fost sfinţit fără sînge.
Şi într-adevăr, Moise după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sînge de viţei şi de ţapi cu apă, lînă stacojie şi isop, a stropit cartea (tipul Legii) şi tot norodul
şi a zis: „Acesta este sîngele legămîntului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi. Şi după Lege,aproape totul este curăţat cu sînge; şi fără vărsare de sînge nu este iertare”.
Este important de remarcat nu numai că s-a cerut acordul norodului în încheierea legămîntului, (cum citim în Exod 24: 7 unde ei au spus: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul), ci a fost necesar şi sînge pentru a pecetlui, ratifica sau face obligatoriu legămîntul cu norodul.
Dumnezeu a cerut pecetluirea Legămîntului cu sînge atît ca să-l facă obligatoriu asupra naţiunii lui Israel cît şi fiind intenţionat ca tip. În plus, stropirea sîngelui pe altar a reprezentat mulţumirea dreptăţii lui Dumnezeu.
Stropirea norodului cu sînge a adus pentru ei obligaţia de a ţine legămîntul ca şi curăţirea tipică de simpatia faţă de rău, astfel indicînd armonia lor cu legea.
Pe scurt deci, aşa s-a inaugurat şi pecetluit Legămîntul Legii. Moise a fost cerut ca mijlocitor pentru că acest legămînt era condiţionat – Dacă Israel va ţine perfect Legea, ATUNCI, ei vor avea binecuvîntarea vieţii veşnice pe pămînt – deosebit de legămîntul Avraamic ce a fost necondiţionat şi de aceea n-a cerut un mijlocitor.
Slujba Legămîntului Legii a fost numită „slăvită” de către apostolul Pavel pentru aceea că legea era de la Dumnezeu şi perfectă şi ascultarea parţială de lege a ridicat poporul la justificare tipică.
Totuşi această stare tipică trebuia reînoită prin jertfele anuale ale zilei de Ispăşire, Dar cum declară apostolul Pavel în Evrei 10:4 „căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi ţapilor să şteargă păcatele”.
Ceeace a fost necesar au fost jertfele mai bune care au putut curăţa şi purifica real poporul ca să fie în poziţia să ţină legea perfect.
Aceste „jertfe mai bune” sînt folosite în pecetluirea Noului Legămînt. Noul Legămînt este necesar pentru că Vechiul Legămînt al Legii n-a reuşit să aducă obiectivul dorit: viaţă naţiunii lui Israel.

Slujba Noului Legămînt

După ce am revăzut unele trăsături ale slujbei Legămîntului Legii între Dumnezeu şi Israel, să vedem acum slujba Noului Legămînt.
Aranjamentele Noului Legămînt vor putea aduce viaţă lumii pentru că slujba lui este mai bună decît Legămîntul Legii. În cadrul acelei slujbe putem identifica cîteva părţi constituente.
Întîi, cu Isus ca mijlocitor, este superior faţă de mijlocirea lui Moise. Isus, capul nostru, este singurul care poate sta necondamnat în faţa legii drepte a lui Dumnezeu.
El este un mare Preot credincios care poate simpatiza cu problemele care năpăstuiesc rasa umană bolnavă de păcat. Isus îşi va asocia în această lucrare mireasa Sa, încercată şi credincioasă.
Noul Legămînt va fi superior prin aceea că este construit pe jertfe mai bune. Apostolul Pavel în Evrei 9:23 ne spune că: „deoarece chipurile lucrurilor care sînt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuie ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decît acestea”.
Jertfa lui Isus este jertfa de căpetenie, prin care poate exista orice speranţă de viaţă, sub orice aranjament sau legămînt. Dar remarcăm că Pavel menţionează jertfe mai bune (plural) ceeace ne arată că în aranjamentul lui Dumnezeu, pe lîngă sacrificiul lui Isus, sînt incluse şi sacrificiile Bisericii în inaugurarea Noului Legămînt.
Noul Legămînt este mai bun decît Legămîntul Legii şi pentru că este întemeiat pe făgăduinţe mai bune. În Evrei 8:6 citim: „Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atît mai înaltă cu cît legămîntul al cărui mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune”.
Pentru casa naturală a lui Israel făgăduinţele erau toate pămînteşti, în timp ce acelea pentru casa spirituală, toate sînt cereşti. Făgăduinţele pămînteşti erau totuşi mari şi glorioase dar cele pentru Israelul spiritual sînt mai mari şi mai glorioase.
Sub Legămîntul Legii, oricărei persoane care putea ţine legea perfect, i-ar fi fost dată viaţa ca răsplată. Cei care sînt în pregătire să formeze acel mare mijlocitor, renunţă la fagăduinţele pămînteşti pentru făgădiunţele mai bune, de glorie, onoare şi nemurire” (Rom. 2:7).
Şi, sub Noul Legămînt, toţi cei voitori şi ascultători vor veni la restituţie aşa încît vor fi real în stare să recolteze răsplata vieţii veşnice pe pămînt.
Şi în acest fel este Noul Legămînt mai bun decît Vechiul Legămînt. Astfel vedem că cel puţin în aceste trei moduri – mijlocitor mai bun, sacrificii mai bune şi făgăduinţe mai bune – Noul Legămînt este superior Legămîntului Legii

Sacrificiile mai bune dau viaţă

De ce este aranjamentul noului Legămînt în stare să dea viaţă lui Israel şi lumii în timp ce Legămîntul Legii a dat greş în această privinţă. Poate face aşa pentru că este construit pe sacrificii mai bune, sacrificii care justifică poporul nu numai tipic, ci au putere să justifice poporul real şi să anuleze păcatul.
După cum am menţionat cu cîteva minute înainte, sacrificiul de căpetenie este acela al Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus. Dîndu-şi viaţa voluntar ca marea jertfă de răscumpărare, speranţa eliberării de pedeapsa pentru păcat, care este moartea adamică, a devenit realitate.
Sîngele lui Christos, vărsat pentru omenire, este cel care asigură toate făgăduinţele de viaţa din Scripturi. Sîngele Lui are putere, are o influenţă mult mai mare decît sîngele viţeilor şi ţapilor.
În Colos. 1:14 citim: „În care avem răscumpărarea (eliberarea) prin sîngele Lui, iertarea păcatelor”.
Isus a plătit preţul de răscumpărare în faţa justiţiei divine şi acum credinţa în sîngele Lui ne poate justifica în faţa lui Dumnezeu. Peste tot în Scripturi această putere de justificare din partea Răscumpărătorului nostru este atribuită sacrificiului Său pentru noi.
Diferite Scripturi vorbesc mai mult sau mai puţin distinct despre spălarea, curăţarea sau purificarea noastră de păcat. Toate aceste Scripturi indică gîndul că puterea de curăţare este „sîngele lui Christos” – meritul sacrificiului Domnului nostru.
(Vezi 1 Ioan 1:7; Apoc. 1:5; 1 Cor. 6:11; 2 Petru 2:22; Tit 3:5; Evrei 9:14, 1 Petru 1:19). Astfel vedem din aceste Scripturi că sîngele lui Isus este cu adevărat scump pentru că poate şterge păcatele. Aceasta este temelia pecetluirii Noului Legămînt.
Jertfa de răscumpărare a lui Isus permite celorlalte jertfe, „jertfelor mai bune” din Evrei 9:23 să participe la pecetluirea Noului Legămînt. Am remarcat că s-a folosit mai mult decît o jertfă pentru inaugurarea Legămîntului Legii.
Aceasta ne-a fost arătat în Evrei 9:19, unde Moise „a luat sîngele viţeilor şi ţapilor cu apă, lînă stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul”.
Deoarece Domnul nostru este reprezentat prin viţel, vedem că Biserica este reprezentată prin ţapi. Vedem această frumoasă şi uluitoare trăsătură a aranjamentului lui Dumnezeu, că noi am fost invitaţi să facem parte cu Domnul nostru din sîngele care pecetluieşte Noul Legămînt. Ce gînd minunat!
În studiile noastre despre Cina de amintire am analizat cu grijă semnificaţia părtăşiei la paharul Domnului. Ea ne arată că noi vrem să avem parte cu Domnul de botezul Lui în moarte, că vrem să suferim ruşinea, dispreţul, suferinţa şi ocările pentru Isus.
Dar încă un sens este că toţi care se împărtăşesc bînd din paharul Domnului, iau parte şi la pacetluirea Noului Legămînt. În Turnul de Veghere retipărit pag. 4320, fratele Russell a scris:
„Numai împărtăşindu-ne astfel cu Domnul nostru, bînd paharul Lui, fiind botezaţi cu botezul Lui în moarte, predînd totul în mîinile Lui, putem avea părtăşie cu El în suferinţele Lui; şi moartea Lui (şi a noastră) pecetluieşte Noul Legămînt în sîngele Lui, despre care El a spus: „Beţi toţi din el”
Noi sîntem participanţi la paharul Lui, împreună sacrificatori (1 Cor. 10:16). Vedem că singura noastră posibilitate pentru a cîştiga marele premiu al înaltei chemări este legată de pecetluirea Noului Legămînt între Dumnezeu şi Israel.
Cît de frumos se echilibrează trăsăturile programului divin. Pierderea lor a fost cîştigul nostru şi cîştigul nostru prin sacrificiu, în cele din urmă va deveni cîştigul lor şi întrutotul Domnul va fi glorificat.

Cum sîntem noi slujitori capabili

O întrebare care s-ar putea pune este: A început Noul Legămînt sau (dacă nu) cum putem noi fi slujitori capabili ai Noului Legămînt?
Noul Legămînt nu poate începe pînă la moartea celui care-l face, sau a aceluia care a făcut această ofertă binevoitoare lui Israel. Să vedem Evrei 9:15-17.
„Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legămînt nou, pentru ca prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legămîntul dintîi, cei ce au fost chemaţi să capate veşnica moştenire.
În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decît după moarte. N-are nici o putere cîtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut”.
Din această mărturie a apostolului Pavel, învăţăm că Noul Legămînt nu poate intra în vigoare pînă moare cel ce l-a făcut. Cel ce l-a făcut, am văzut, nu este numai Isus, deoarece acelaşi apostol ne-a spus în vers, 23 din Evrei 9 că trebuie să fie „sacrificii mai bune”, ceeace ne spune că şi Biserica este inclusă.
Deoarece şi Biserica este socotită împreună cu sîngele lui Isus pentru păcătluirea Noului Legămînt şi deoarece Biserica, Corpul lui Christos, nu este încă completă, atunci putem spune că cel ce l-a făcut nu este încă mort şi de aceea Noul Legămînt n-a intrat încă în vigoare.
Atunci cum putem noi fi servi ai Noului Legămînt dacă nu este încă în vigoare. Cităm din Turnul de Veghere retipărit pag. 4332:
Noi sîntem servi ai Noului Legămînt prin aceea că ne punem viaţa în serviciul lui, în interesul lui, deşi nu este încă un legămînt, numai o făgăduinţă.
Nu ne punem numai viaţa, ci căutăm şi pe semenii, membrii ai Unsului şi-i ajutăm ca şi ei să-şi pună vieţile, avînd asigurarea că aceste „sacrificii mai bune” se vor sfîrşi curînd şi aplicarea lor va fi făcută de către gloriosul nostru Cap împreună cu noi în glorie.
Ce ne face pe noi servi destoinici ai Noului legămînt? Haina de dreptate a lui Christos care ne acoperă, este cea care ne face slujitori capabili, sau calificaţi, „Fiind justificaţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Christos” (Rom. 5:1).
În Efes. 1:6,7 citim de asemenea despre puterea sîngelui lui Isus: ” . . . pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său”.
„Am căpătat împăcarea” ne spune apostolul Pavel în Rom. 5:11, ceeace ne permite să avem o stare înaintea Tatălui nostru ceresc.
În această lumină deci, singura noastră legătură cu noul Legămînt este că Tatăl ne-a atras spre Isus şi Isus ne-a acoperit cu haina Lui de dreptate şi astfel a făcut posibil să fim chemaţi la părtăşie cu El la „sacrificiile mai bune”, la participarea cu El la „paharul” suferinţelor şi morţii.
Acest pahar este şi „sîngele Noului Legămînt”, pentru pecetluirea Noului Legămînt pentru Israel sub care toate familiile pămîntului vor căpăta binecuvîntare.
Vedem că numai prin buna plăcere a Tatălui nostru ceresc, Isus acceptă acum „turma mică” ca membri ai Săi şi le socoteşte sacrificiile sau sîngele ca parte din al Lui propriu.
O semnificaţie a faptului că sîntem servi sau slujitori ai Noului Legămînt, constă în cedarea drepturilor noastre pămînteşti obţinute prin justificarea prin credinţă şi predarea lor Domnului.
După cum noi am căpătat milă prin necredinţa lui Israel, apostolul Pavel ne spune că prin mila noastră, renunţînd la drepturile nostre de viaţă socotită, şi ei (Israel) să capete milă – posibilitatea de viaţă sub aranjamentul Noului Legămînt.
Ce gînd şi ce inspiraţie frumoasă aduce aceasta în participarea noastră la Cina de amintire de a muri zilnic cu Domnul nostru. Paharul a fost simbolic şi indică moartea lui Isus şi sîngele Său care să pecetluiască Noul Legămînt.
Isus a oferit „paharul” urmaşilor Săi, simbolizînd privilegiul nostru de participare cu El la jertfa pentru păcat, de „a umple ceeace lipseşte surinţelor lui Christos, în trupul meu, pentru corpul Lui, care este Biserica”, cum ne-a spus apostolul Pavel în Colos. 1:24.
Aşa că, în moartea nostră zilnică împreună cu Domnul, să ne amintim că eforturile nostre în această privinţă, în cele din urmă vor fi folosite să binecuvînteze pe Israel şi lumea.

În ce alte feluri sîntem slujitori ai Noului Legămînt?

Deoarece Noul Legămînt n-a intrat încă în vigoare, noi nu putem ajuta pe Israel şi nici lumea să urmeze litera legii şi să aşteptăm să-i vedem progresînd către perfecţiune umană reală.
Putem totuşi să fim slujitori ai legămîntului prin aceea că le spunem că timpul acestor binecuvîntări este aproape. Deoarece noi am înţeles natura acestor binecuvîntări care, dacă sîntem credincioşi, vom ajuta să fie administrate pentru Israel şi pentru lume.
Le putem spune despre caracterul frumos al lui Dumnezeu şi despre legile Lui drepte. De asemenea le putem spune că omenirii, se va cere ascultare de legile drepte ale lui Dumnezeu, ceeace va aduce „dorinţa tuturor popoarelor”.
În general slujba noastră pentru legămînt acum este de iluminare şi mîngîiere. Toţi cei unşi cu Spiritul Sfînt au înputernicirea de a sluji şi a propovădui adevăruruile care au ajuns la urechile şi inimile lor.
„Spiritul lui Dumnezeu este peste Mine: căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea;
să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe cei întristaţi”. (Isaia 61:1,2)
Nu este aceasta însărcinarea noastră acum? Deşi noi credem că aceste cuvinte sînt destinate într-un prim sens acum Sionului (Bisericii) într-un sens secundar noi trebuie să mîngîiem pe toţi cei întristaţi.
Noi credem că şi aceasta se poate considera ca slujind Noului Legămînt în aceea că-i pregătim pentru binecuvîntările care vor urma şi sperăm să-i ajute (pe cei blînzi) să se conformeze spiritului lui, ceea ce-i va ajuta cînd vor fi în realitate sub Noul Legămînt.
Mai vedem o activitate specială în această privinţă de făcut cu Israel, spunîndu-le şi lor despre binecuvîntările pe care le are Dumnezeu în păstrare pentru ei sub Noul Legămînt. Citim aceasta în Isaia 40:1,2:
„Mîngîiaţi, mîngîiaţi pe poporul Mei zice Dumnezeul nostru. Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfîrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui”.

Slujitori capabili

Am văzut cîteva aspecte ale felului în care sîntem slujitori capabili acum. Dar cum va fi în viitor? Cum vom fi noi „slujitori capabili ai Noului Legămînt” cînd va fi inaugurat?
Să vedem ce ne spune Tatăl nostru ceresc prin profetul Isaia 49:8-10:
„Aşa vorbeşte mai departe Domnul : „La vremea potrivită te-am ascultat (Vîrsta Evanghelică -„acum este vremea potrivită” 2 Cor. 6:2) în ziua mîntuirii te-am ajutat; te voi păzi şi te voi pune (Christos şi Biserica) să faci legămînt cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite;
să spui prinşilor de război „ieşiţi” şi celor ce sînt în întuneric „arătaţi-vă”. Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.
Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va aduce la izvoare de ape”.
Cine va fi pus „să facă legămînt cu poporul”? Aceste cuvinte ni se adresează nouă, vouă şi mie, fraţilor dacă ne dovedim credincioşi pînă la moarte.
Christos, cap şi corp, va forma Marele Mijlocitor al Noului Legămînt şi s-au învoit să-şi pună drepturile de viaţă pămîntească pentru ca aceste drepturi de viaţă să poată fi date lui Israel şi lumii.
Aceasta va fi activitatea noastră viitoare în slujba Noului Legămînt. Apostolul Pavel a spus că Legămîntul Legii a fost slăvit dar Noul Legămînt va fi cu mult mai slăvit. Şi numai din această singură Scriptură, Isaia 49:8-10, putem vedea de ce.
Vă puteţi imagina să chemi pe cei din închisoarea morţii spunînd: „Ieşiţi, sculaţi-vă din mormînt”? Puteţi pătrunde conducerea omenirii în sus pe calea înaltă a sfinţeniei hrănindu-i cu adevărul şi cu diferitele instrucţiuni şi corecţiuni care „asemenea frunzelor unui copac, vor fi pentru vindecarea neamurilor”?
Vă puteţi vedea simţind cu aceia ale căror inimi au fost zdrobite de domnia păcatului şi morţii, conducîndu-i şi mîngîindu-i în progresul lor în lege sub Noul Legămînt (al Legii).
Credem că aceasta va fi natura activităţii celor care vor sluji Noul Legămînt cînd va fi inaugurat.

Cei al căror sînge este folosit să pecetluiască acest legămînt beau din paharul întristărilor, suferinţelor, ruşinii, proscrierii şi durerii. Dar curînd se va preface în paharul bucuriei şi binecuvîntării în faza mijlocitoare a Împărăţiei!

Fratele Russell rezumă frumos această activitate în Turnul de Veghere retipărit pag. 3109: „Cînd întregul mijlocitor va fi complet, legămîntul va intra în vigoare, va deveni eficient pentru toate familiile pămîntului, instituind astfel binecuvîntările menţionate în legămîntul făcut cu Avraam.
Blestemul caondamnării divine se va sfîrşi atunci, iar favoarea şi puterea divină va fi dată marelui Mijlocitor care-şi va începe atunci marea lucrare de conducere şi învăţare a omenirii în dreptate şi de administrare a legilor şi regulilor pentru folosul lor, pentru ridicarea lor fizică, socială, mintală şi morală.
Întregul aranjament va fi în mîinile Mijlocitorului şi lucrarea lui de ajutorare şi restaurare a rasei pe care El a cumpărat-o cu sîngele Său, va progresa toată Vîrsta Milenară”.
Astfel, aceste activităţi de ridicare a neamurilor şi de ajutorare a lumii să progreseze în ascultare de legile Împărăţiei sub Noul Legămînt (al Legii), credem noi că vor constitui unele din viitoarele responsabilităţi şi privilegii ale „slujitorilor capabili ai Noului Legămînt”.

Concluzie

În încheierea gîndurilor noastre pentru astăzi, să ne întoarcem la 2 Cor. 4:1,10,11 şi la cuvintele de încurajare ale apostolului Pavel pentru „slujitorii capabili ai Noului Legămînt”. Citim:
„De aceea, fiindcă avem slijba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Purtăm întotdeauna cu noi în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
Căci noi cei vii, totdeauna sîntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor”.
Fraţilor, întreagă creaţiunea are un profit din sacrificiile noastre. Ea geme şi trudeşte în dureri, aşteptînd descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Deoarece pînă la moartea tuturor membrilor care l-au făcut, Noul Legămînt nu poate intra în vigoare cu poporul Israel. Să vedem mai departe, anticipînd cuvintele lui Dumnezeu din Ier. 31:31-34:
Iată, vin zile zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou. Nu ca legămîntul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă să-i scot din ţara Egiptului, legămînt pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.
Ci iată legămîntul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea (ale dezvoltării Mijlocitorului) zice Domnul: Voi pune legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele său, pe fratele său, zicînd: „cunoaşte pe Domnul: „Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul: căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”.
Sîntem plini de mulţumire că Domnul ne-a arătat milă şi har ca să venim în acest aranjament prin care putem fi slujitori capabili ai acestui aranjament al Noului Legămînt. Ne rugăm să venim tot mai mult în armonie cu toate trăsăturile şi aranjamentele lui.
Ne rugăm să putem fi credincioşi în privilegiul nostru de a ajuta pe fraţii noştri să bea din pahar aşa încît Biserica să se completeze curînd, iar sîngele Noului Legămînt să poată fi aplicat împreună cu a Domnului nostru pentru pecetluirea Legămîntului şi astfel să poată începe să curgă binecuvîntările către omenire.