Trebuie să treci la o altă religie decât cea ortodoxă şi să fii scufundat in apa botezului ca să fii mântuit? Chiar dacă în inima ta recunoşti pe ISUS ca Mântuitor? În răspunsul nostru la această întrebare vom analiza 3 subiecte importante:
1. Ce înseamnă expresia biblică „a fi mântuit”?
2. Ce înseamnă botezul în apă?
3. Dacă trecem la o altă religie, trebuie să facem botezul în apă?

Apostolul Pavel ne spune în 1 Timotei 2:4: „…care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. Ce observăm aici?  Două lucruri importante:
Domnul vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi
Domnul vrea ca toţi oamenii să vină la cunoştinţa adevărului.

Noi ştim cu toţii că oamenii sunt sub condamnarea morţii din cauza lui Adam şi numai prin Isus putem deveni vii, „toţi vor învia în Cristos” (2 Corinteni 15:22). Ap. Pavel spune în Romani 5:18: „Astfel, deci, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă.” Scripturile ne spun că „toţi sunt sub păcat” (Galateni 3:22). David, omul după inima lui Dumnezeu, ne spune: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmi 51:5). Iov ştia că nu putea să stea în faţa lui Dumnezeu fără un Răscumpărător. El spune: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va ridica la urmă pe pământ”. Iov 19:25.

„Dreptatea este temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Psalmul 89:14). Dreptatea a cerut un preţ corespunzător pentru viaţa perfectă a lui Adam, acea viaţă care a fost pierdută în grădina Edenului. „Viaţă pentru viaţă” (Exodul 21:23). Citim că în toate ţările au existat şi există martiri care îşi sacrifică viaţa pentru libertatea ţării lor. Credeţi că nu s-ar fi găsit nimeni care să fi dorit să moară pentru întreaga rasă umană? DESIGUR că s-ar fi găsit, dar NIMENI din rasa lui Adam nu putea să fie un preţ corespunzător. De ce? Psalmistul spune: „Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării” (Psalmi 49:7). De ce? Fiindcă dreptatea cerea o viaţă perfectă. Dar Dumnezeu ne spune: „Îi voi răscumpăra din mâna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!” (Osea 13:14). Cum face Dumnezeu aceasta? “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Acum înţelegem de ce a trebuit să-L trimită pe Isus. Ca să fie un preţ corespunzător.

Dar ce înseamnă „a fi mântuit”, din 1 Timotei 2:4 şi din multe alte versete? Înseamnă exact ceea ce am menţionat, înseamnă a fi scos sau eliberat de această condamnare adamică sub care fiecare om se naşte. Apostolul Pavel ne spune: „Acum, deci, nu este nici o osândire (condamnare) pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1). Deci prin Cristos suntem salvaţi de acea osândire. „Cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos” (Efeseni 2:5), Suntem „cumpăraţi cu sângele lui Cristos” din puterea morţii pe care a adus-o Satan în lume. 1 Corinteni 7:23.

Deci am văzut ce înseamnă cuvântul „mântuire” – a fi eliberat de jugul morţii adamice în care suntem născuţi (Romani 3:23).

Pentru a fi un adevărat urmaş al lui Isus şi a fi salvat din această moarte adamică, sunt câţiva paşi importanţi pe care o persoană trebuie să îi facă pentru a deveni un urmaş adevărat al lui Cristos.

Citim cuvintele Domnului Isus din Luca 9:23: „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze”. Vedem două cerinţe importante:
Să se lepede de sine
Să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze

Dacă vom înţelege cu adevărat aceste două cerinţe, vom vedea cât de strâmtă într-adevăr este poarta şi îngustă calea care duce la viaţă. Matei 7:13,14.

Înainte de lepădarea de sine este pocăinţa, ceea ce implică recunoaşterea păcatului care locuieşte în noi, căinţă şi întoarcere completă de la păcat la dreptate. „Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele” (Fapte 3:19). „Lepădarea de sine” înseamnă însă mai mult, înseamnă sacrificarea propriilor dorinţe şi apetituri. Foarte important este ceea ce spune Ap. Pavel în Romani 12:1: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. Ce înseamnă a „ne prezenta trupurile ca o jerfă vie”? Înseamnă a sacrifica pentru Dumnezeu toate dorinţele trupului, înseamnă a lăsa în urmă speranţele noastre umane şi pământeşti, a fi străini şi călători pe acest pământ. 1 Petru 1:17; 1 Petru 2:11.

„A ne lua crucea în fiecare zi şi a-L urma” – aceasta înseamnă o viaţă de sacrificiu până la moarte. Am observat că numai pocăinţa nu include sacrificiu, că nu este suficient a ne pocăi, ci trebuie mai mult, trebuie să „murim” împreună cu Domnul, adică să ne jertfim viaţa în slujba lui Dumnezeu. 2 Timotei 2:11: „Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El”.

Filipeni 1:29: „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” – Deci numai credinţa în sângele lui Cristos nu este suficientă, trebuie şi să pătimim cu El.

Acum ajungem la întrebarea principală, ce este botezul în apă?

După cum am văzut, voia lui Dumnezeu cu privire la noi este să ne predăm inimile şi voinţa noastră Lui. Botezul în apă este numai un simbol al devotării şi consacrării noastre Domnului, este un simbol a ceea ce deja a avut loc în inima noastră.

Ap. Pavel îi scrie ucenicului său Timotei. Citim: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor martori” (1 Timotei 6:12). Ce observăm aici? El spune despre o mărturisire înaintea multor martori, el spune despre acel botez în apă pe care Timotei l-a făcut ca simbol al devotării sale lui Dumnezeu.

Să mai citim un pasaj important din Scripturi referitor la botez. Este atunci când Petru s-a dus să-l boteze pe Corneliu, primul convertit dintre neamuri. După ce Petru a vorbit, cei care ascultau au înţeles voia lui Dumnezeu şi s-au predat cu totul Domnului. Atunci imediat a venit peste ei Spiritul Sfânt. Numai după ce spiritul sfânt a venit asupra lor Petru a zis:
„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Fapte 10:47.

Ce vedem de aici? Vedem că ei deja primiseră Spirit sfânt şi după aceea au fost botezaţi. Apoi botezul a fost numai un simbol a ceea ce deja a avut loc în inima lor.

De aici vedem deci că lucrul principal care ne face pe noi creştini adevăraţi este ceea ce se întâmplă în inimile noastre, este consacrarea noastră deplină Domnului (Romani 12:1). Noi să nu punem importanţă mai mare asupra simbolului, adică asupra botezului în apă decât asupra a ceea ce trebuie să se întâmple într-adevăr în inimile noastre.

Exact această greşeală au făcut-o evreii şi Ap. Pavel i-a mustrat spunându-le:
Romani 2:28, 29: „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”
Ei credeau că dacă fac tăierea împrejur pe dinafară era suficient, dar Pavel spune că adevărata tăiere estea aceea a inimii, înăuntru.