tuturor totul — să CÂŞTIG pe unii
R 4824a W. T. 15 mai 1911 (pag. 158)
Cu toţii suntem conştienţi că vrăjmaşii noştri caută să dea o interpretare rea la tot ceea ce spune sau face Editorul. Adversarul este continuu atent să se folosească de slăbiciunile, prejudecăţile etc. umane, şi să calomnieze, să vorbească de rău şi să sugereze răul în legătură cu orice. Domnul nostru a atras atenţia asupra acestui lucru în propriul Său caz. El spune că atunci când Ioan Botezătorul a venit, ducând o viaţă cumpătată, oamenii au zis: „Are demon, este nebun”. Şi când a venit Fiul Omului mâncând şi bând au zis: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin”. Într-un cuvânt, nu există nimic din ceea ce Dumnezeu sau poporul Său ar putea face, şi Adversarul, „acuzatorul fraţilor”, şi cei care au spiritul lui de găsire de greşeli să nu poată folosi ca ocazie de a găsi greşeli. „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta”.
Cei care nu sunt în armonie cu Evanghelia pe care o predicăm şi cei care au un spirit gelos sunt mâhniţi când văd binecuvântarea Domnului legată de lucrarea Secerişului. Chiar binecuvântarea pentru care ne străduim de patruzeci de ani şi chiar binecuvântarea despre care ştim din Scripturi că nu poate dura decât un scurt timp îi stârneşte pe vrăjmaşii noştri la invidie, mânie, ură, calomnie. Ei se conving pe ei înşişi că tot ceea ce facem pentru a coopera cu Domnul ca să obţinem o largă răspândire a Adevărului trebuie să fie un lucru rău. Astfel suntem acuzaţi de mândrie şi ambiţie etc., fiindcă folosim metode de afaceri pentru a promulga „vestea bună”.
Cităm cuvintele sf. Pavel: „Cât pentru mine, este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreo judecată omenească. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec. … Cel care mă judecă este Domnul”. Credem că nu merită să dăm explicaţii vrăjmaşilor noştri în privinţa motivelor pentru care permitem să ne apară portretul în ziare, pe panourile publicitare etc.; nici nu trebuie să le explicăm de ce purtăm o pălărie de mătase. Nu este treaba lor. Şi dacă ar fi atât de cuviincioşi ca oamenii lumeşti în a-şi vedea de treabă, ar fi în avantajul lor, atât pentru viaţa de acum, cât şi pentru cea viitoare. Să-şi amintească sfatul ap. Pavel: „Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi. ” 1 Tes. 4:11.
Prietenilor noştri le spunem: Nu ne-am schimbat în niciun amănunt. Preferinţa noastră clară ar fi pentru o viaţă foarte liniştită. Este dureros de jenant pentru noi să fim atât de proeminent sub ochiul publicului. Am putea cu uşurinţă să punem capăt tuturor lucrurilor şi să ne retragem în anonimat. De ce nu facem lucrul acesta? Fiindcă, după înţelegerea noastră, nu acesta ar fi aranjamentul lui Dumnezeu. Credem că El a dat Adevărului acest avânt de popularitate de acum — care va fi urmat foarte curând, credem noi, de un apogeu aparent dezastruos, cu atât mai greu de suportat datorită publicităţii largi. După cum numai cinci zile au fost de când poporul a strigat înaintea Domnului „Osana” până când L-au răstignit, tot aşa noi nu aşteptăm o popularitate reală din partea lumii, nici din partea preoţilor de seamă, a cărturarilor şi a fariseilor din zilele noastre, fără consecinţele ei.
Chiar dacă astfel aşteptăm, noi folosim ocaziile actuale din toate puterile şi nu ne ferim să spunem tot sfatul lui Dumnezeu cât ştim de înţelept şi de iubitor, dar şi cu credincioşie. Lăsăm cazul nostru şi pe acela al trădătorilor noştri în mâinile Domnului şi vom fi mulţumiţi cu decizia Lui.
Când va veni timpul lui Dumnezeu să spună „Destul!”, vom fi bucuroşi să fim „schimbaţi” potrivit făgăduinţei. Dar până atunci, vom socoti toate necazurile noastre a fi cât se poate de uşoare şi ne vom bucura în ele ca şi în toate experienţele noastre. Nici calomnia, nici alte împotriviri din partea inamicilor nu ne vor abate de la cărarea care noi credem că este marcată pentru noi de către Domnul. Mat. 5:11, 12; 11:18, 19.