SMOCHINUL S-A USCAT

„Şi Petru şi-a adus aminte şi a zis lui Isus: «Învăţătorule, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.»” Marcu 11:21.

R 4788a W. T. 15 martie 1911 (pag. 92)

Gândul nostru este că această întâmplare specială din serviciul pământesc al Domnului nostru poate fi foarte semnificativă. Vedem că aproape toate faptele Lui au fost bune, nu numai pentru acel timp, ci, ca să zicem aşa, erau ilustraţii ale lucrurilor mai mari, viitoare. Când a scos afară draci etc., El arăta gloria Împărăţiei Sale viitoare. Când va veni Împărăţia Sa, toţi bolnavii vor fi vindecaţi, tuturor orbilor li se vor deschide ochii, toţi ologii vor umbla; va fi o vindecare şi o binecuvântare literală a lumii. Toţi dracii vor fi scoşi afară.

Domnul nu a încercat să vindece pe toţi bolnavii pe care i-a văzut când era pe pământ. Ne amintim de cazul ologului care stătea pe marginea scăldătoarei Betesda. Isus a mers la acel singur om şi i-a zis: „Cum de eşti aici?” Acesta i-a răspuns: „Când se tulbură apa, se coboară alţii înaintea mea”. Atunci Isus i-a zis simplu: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”. N-a spus nimic altora. N-a pretins că vindecă toţi bolnavii. Doar Îşi demonstra marea putere care va fi pe deplin extinsă când Împărăţia glorioasă va fi stabilită.

De aceea noi credem că privim corect lucrurile când presupunem că până şi lucrurile mici, fiecare faptă mică a Domnului Isus, au fost într-o oarecare măsură profetice, ilustrând lucruri mai mari care aveau să vină. Să luăm, de exemplu, venirea Sa în corabie noaptea. Era o furtună mare; dar imediat ce Isus a intrat în corabie, ei s-au aflat pe malul unde mergeau.

Acum, în exemplul pe care-l avem în vedere, citim că Isus a venit într-un loc şi acolo se găsea un smochin şi El a spus ceva despre culesul smochinelor; „că încă nu era vremea smochinelor”, spune versiunea noastră obişnuită; mai corect ar fi: „căci încă nu se sfârşise vremea smochinelor”, încă nu trecuse. Ar fi ciudat ca Isus să vină înainte de a fi timpul potrivit şi să caute smochine.

Şi El a blestemat smochinul şi a zis: „În veac să nu mai faci smochine”. Apoi, mai târziu sf. Petru a atras atenţia asupra faptului că smochinul începea să se usuce, iar Isus a spus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu”. Care este motivul?

CÂND VEDEŢI SMOCHINUL ÎNFRUNZIND

ŞTIŢI CĂ VARA ESTE APROAPE

Noi înţelegem că smochinul a fost un tip sau o ilustraţie a poporului evreu la care a venit Isus când era timpul potrivit să găsească roadă. Dar venind la evrei n-a găsit că poporul aducea rod. Cei mari din popor au fost respinşi; numai vameşii şi păcătoşii au fost gata să primească mesajul Lui — chiar aceia pe care ceilalţi nu-i recunoşteau deloc.

Ne amintim că peste poporul evreu a fost o urgie. La sfârşitul serviciului Său, Isus, mergând călare pe culmea dealului de unde se vedea Ierusalimul, a zis: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am dorit să adun pe copiii tăi, cum îşi adună găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată, vi se lasă casa pustie” (Luca 13:34, 35). După aceea, la foarte scurt timp acesta a început să-şi piardă puterea şi poporul evreu şi-a pierdut identitatea complet ca naţiune în anul 70 — după 37 de ani.

În timp ce naţiunea evreiască era astfel în hades, adică în mormânt, referirea care se face la ei este ca naţiune. Bineînţeles că ei merg în mormânt ca persoane, ca oricare alţii; dar şi ca naţiune au intrat în mormânt. Potrivit Scripturilor însă, va exista o înviere a naţiunii evreieşti şi o ilustraţie a acelei învieri este dată acolo unde se spune că, „oasele s-au apropiat unele de altele, os de os” etc. (Ezec. 37:7). Aceste oase reprezintă toată casa lui Israel, care este ilustrată zicând: „Ni s-a dus nădejdea” (vers. 11); ambiţiile noastre sunt pierdute sau sunt adormite!

Aşa că Dumnezeu le spune că toate speranţele la Împărăţie ale acelei naţiuni vor fi înviate. Aşa cum le-a spus Isus ucenicilor Săi într-o cuvântare: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa ştiţi că vara este aproape. Vedem smochinul înfrunzind astăzi (vezi Mat. 24:32; Marcu 13:28); îi vedem pe evrei întorcându-şi privirile spre Ierusalim şi astfel vedem că smochinul înfrunzeşte, sau dă semne de viaţă, aşteptând restabilirea naţiunii evreieşti. Dumnezeu spune că va exista din nou o naţiune evreiască.