Scriptura nu ne porunceşte să postim. Biblia prezintă postul ca ceva ce este bun şi profitabil pentru creştini. În cartea Faptele Apostolilor vedem că credincioşii posteau înainte de a lua decizii importante (Fapte 13:2; 14:23). De multe ori vedem că rugăciunea şi postul sunt legate împreună (Luca 2:37; 5:33). Scopul postului este ca creştinul să se abţină de la lucrurile plăcute trupului şi să se concentreze complet asupra lucrurilor Domnului. Reţinându-ne de la lucrurile plăcute trupului, acesta devina mai slab, iar partea spirituală din noi devine mai puternică. Postul nu este intenţionat să slăbim, ci să ne aproapem mai mult de Domnul; nu este intenţionat să pedepsim trupul, ci să ne concentrăm atenţia asupra lucrurilor lui Dumnezeu.
Postul nu este o cale prin care să-L facem pe Domnul să ne dea ceea ce dorim noi. Postul ne schimbă pe noi, nu pe Dumnezeu. Nu este o cale prin care noi să arătăm că sântem mai spirituali ca alţii. Trebuie să fie făcut într-un spirit de umilinţă şi atitudine bună.
Matei 6:16-18: „Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
